Există diverse obiceiuri de nuntă, cu propriile semnificaţii şi scopuri; unul dintre acestea, respectat în special în cadrul tradiţiei iudaice, este separarea viitorilor miri timp de câteva zile înaintea ceremoniei. Mai exact, viitorul mire şi mireasa sa nu vor mai sta împreună şi nici măcar nu se vor mai vedea o perioadă înainte de marea zi.
Despre obiceiul separării mirilor înainte de nuntă:
În tradiţia iudaică, mirele şi mireasa stăteau separaţi o săptămână înaintea nunţii. Acest obicei era respectat în toate comunităţile evreieşti şi oferea şansa viitorilor soţi să îşi petreacă ultima săptămână de celibat împreună cu familiile lor, separaţi unul de altul. Aceasta pentru că, odată cu nunta, cei doi formau propria familie şi nu mai erau atât de legaţi de familiile de origine (a propos de celebra „ia-ţi mireasă ziua bună…”). Astfel că cei doi logodnici nu se mai vedeau o săptămână şi profitau de timp pentru a sta o ultimă oară acasă la ei, cu părinţii şi alte rude.
Obiceiul separării mirilor înainte de nuntă exista însă şi în alte comunităţi: principalul motiv pentru care logodnicii nu se mai vedeau câteva zile înaintea ceremoniei era să se evite consumarea relaţiei lor înainte să fie soţ şi soţie (fetele care îşi păstraseră puritatea ar fi putut fi tentate să cedeze ispitei exact înainte de nuntă, ceea ce ar fi fost un păcat).
Un alt motiv pentru care mirii nu se vedeau înainte de nuntă: exista riscul ca unul dintre ei, privindu-şi partenerul, să se răzgândească şi să anuleze nunta! Acesta era un risc pe vremea căsătoriilor aranjate, când mirii nu se iubeau şi puteau să fugă înainte de nuntă dacă realizau că nu le convine partenerul ales!
Şi astăzi există acest obicei în unele comunităţi; se respectă în special obiceiul ca logodnicii să nu se vadă îmbrăcaţi în costumul de mire şi rochia de mireasă înainte de ceremonie. Se crede în mod tradiţional că dacă mireasa este văzută de către viitorul ei soţ în rochia de mireasă, căsnicia va fi cu ghinion. Azi însă nu toţi mai respectă obiceiul, multe perechi preferând să aleagă şi să probeze împreună ţinutele lor de nuntă.
Alţii respectă acest obicei, însă nu din vechile motive, ci mai mult ca un amuzament şi o încercare, un mic test. Logodnicii nu mai stau împreună, nu se mai culcă împreună şi nu se văd câteva zile înainte de nuntă pentru a face acest moment şi mai special. După câteva zile de separare, clipa în care mergi spre altar este cu atât mai emoţionantă!
Iată ce spune o cititoare despre separarea mirilor înaintea nunţii: „Nu m-am văzut cu actualul meu soţ timp de trei zile înaintea nunţii; nu pentru că am fi respectat vreo superstiţie veche, ci din raţiuni practice: nunta era organizată în orăşelul meu natal, un frumos orăşel de munte, dar noi locuiam la 350 kilometri depărtare într-un mare oraş.
Aşa că eu am plecat cu trei zile înainte de ceremonie să fac ultimele treburi de organizare şi să mai stau cu părinţii, iar el a rămas să lucreze până în seara dinaintea nunţii. Ca un joc propus de părinţii mei, când a ajuns în seara dinaintea nunţii, m-am ferit să mă vadă, i-am trimis doar un bileţel în care îi spuneam că mă va vedea doar când îi sunt mireasă.
Nu mai puteam de nerăbdare să-l văd, dar m-am abţinut şi am dormit şi în seara aceea separat. Ne-am văzut doar a doua zi după ce domnişoarele mele de onoare m-au îmbrăcat: a fost cea mai frumoasă clipă pentru noi, iar el mi-a zis: „nu mai vreau să stau departe de tine nici măcar o zi”!”. O frumoasă poveste care arată că un vechi obicei de nuntă poate fi astăzi un joc amuzant şi o încercare pentru miri…
