Se spune ca nu ai nici un fel de dubiu atunci cand iubesti: o stii, o simti cu toata fiinta ta; si totusi, nu este chiar asa: si ironic, uneori ajungi sa te intrebi asupra a ceea ce simti pe masura ce relatia avanseaza – asadar, cum iti dai seama daca ceea ce simti este chiar iubire? Daca nu este, cumva, pasiune, obsesie, atractie, atasament sau chiar doar o profunda prietenie?…
Multi dintre noi confundam iubirea cu pasiunea si dorinta – iar la inceputurile relatiei, este dificil sa stim exact cat este dorinta oarba si cat iubire reala. Dorinta, pasiunea poate fi atat de puternica, atat de intensa, incat o vezi ca fiind un autentic si unic sentiment de iubire; nevoia de a fi cu cealalta persoana te face sigur ca iubesti. Dar totul se pierde undeva pe drum si afli ca nu a fost decat o flacara.
Alteori, simtim o reala afectiune pentru cealalta persoana – insa parca ceva lipseste. Este iubire? Daca ceea ce simti este chiar iubire, de ce nu este de ajuns, de ce nu esti fericit? Pentru ca se intampla sa confundam si atasamentul cu iubirea, sa confundam o reala afectiune (similara mai degraba cu afectiunea fata de un prieten) cu dragostea.
Cum iti dai seama daca ceea ce simti este chiar iubire?
Cand iubesti cu adevarat, simti ca persoana iubita iti este atat iubit, amant, cat si prieten; atunci cand exista atat atasament, afectiune, cunoastere, cat si dorinta si atractie. Cand poti spune ca nu esti doar orbit de dorinta, caci cunosti persoana. Si mai ales, atunci cand iubirea te face sa te simti bine si nu mizerabil. Cand relatia ta este presarata cu temeri, indoieli, resentimente, gelozie excesiva, neincredere, confuzie, furie, atunci de cele mai multe ori nu este iubire, ci dorinta, pasiune sau obsesie.
Cand iubesti, nu te intrebi „de ce il/o iubesc” – iar daca ti se pune aceasta intrebare, raspunsul cel mai natural este si cel irational: „il/o iubesc pentru cine este” (si nu doar datorita calitatilor sale).
Ceea ce simti este iubire daca celalalt te face sa te simti bine cu tine insati si te face in acelasi timp sa vrei sa fii mai bun. Fara a te critica, insa reuseste cumva sa te faca sa vrei sa fii mai bun, sa fii o persoana buna. Cand iubesti, simti ca vrei sa fii cat mai bun posibil pentru persoana iubita.
Ceea ce simti este iubire daca ii permiti celuilalt sa te cunoasca, fara masti, fara a incerca sa ii arati doar partile tale bune. Dimpotriva, de fata cu el/ea, simti ca poti fi tu insati si simti ca el/ea te cunoaste cel mai bine. Nu te deranjeaza ca celalalt sa iti vada si partile rele, caci stii ca te iubeste pentru cine esti. Si simti ca ii poti spune aproape orice, ceea ce gandesti cu adevarat, fara sa minti, chiar daca nu este ceva ce ar vrea sa auda.
Ceea ce simti este chiar iubire atunci cand tu ramai cine esti, fara a simti nevoia sa te prefaci altfel si sa incepi sa adopti interesele celuilalt; cand ramai tu insati, cu interesele, placerile, activitatile tale, fara sa renunti la ele si sa le copii pe ale celuilalt, pentru ca el/ea sa te placa (cand renunti la ce-ti place tie si il imiti pe celalalt nu este iubire, e mai degraba obsesie). Si cand iti poti pastra din independenta, petrecandu-ti timpul cu celelalte persoane din viata ta, fara sa simti ca ai nevoie sa fii langa celalalt clipa de clipa (din nou, cand simti ca trebuie sa fii mereu cu celalalt, e mai degraba obsesie si pasiune). Iubirea reala iti permite sa ramai tu si sa ramai independent, caci exista incredere.
Ceea ce simti este iubire daca stii (nu doar simti) ca il cunosti pe celalalt – iar pentru acest lucru este nevoie de timp. Stii cine este, ce gandeste despre majoritatea lucrurilor, cum reactioneaza in majoritatea situatiilor. Si mai important, stii ca are si multe defecte si il/o iubesti cu tot cu acestea. Atat timp cat nu vrei sa ii vezi si accepti defectele si il/o idealizezi, parandu-ti partenerul perfect, nu iubesti cu adevarat, ci esti sclavul pasiunii. Cand iubesti, apreciezi si respecti persoana, o placi, ti se pare o persoana buna si frumoasa (nu doar la exterior!), insa stii foarte bine ca are si multe defecte, pe care le cunosti.
Ceea ce simti este chiar iubire atunci cand opiniile si dorintele celuilalt au o mare importanta pentru tine. Atunci cand iti pasa foarte mult de ceea ce gandeste si simte celalalt, de la aspecte universale (ce opinii are despre religie, politica, arta etc) la aspecte personale (opinii despre familie, relatii, iubire), la opinii si sugestii pentru tine (sfaturile sale conteaza mult pentru tine).
Ceea ce simti este iubire daca vrei sa il faci pe celalalt fericit. Acesta este un semn ca iubesti: iti pasa cu adevarat de fericirea sa si vrei sa il/o faci sa se simta bine. Vrei sa il/o ajuti, sa-i fii alaturi si sa ii faci fiecare zi putin mai buna.
Ceea ce simti este iubire daca, in lipsa persoanei iubite, ea iti apare in ganduri. Nu in mod obsesiv – este absolut sanatos sa petreceti timp separat fara a va intreba constant oare ce face celalalt. A iubi inseamna a avea incredere si siguranta, asadar a putea sta fara griji fara celalalt. Insa atunci cand esti ceva timp fara celalalt si iubesti, el/ea iti va aparea in ganduri si vei dori sa o/il revezi curand. Te gandesti la el/ea dimineata si seara cand te culci – nu obsesiv, insa cu afectiune; iti apare spontan in minte ziua, cand te ocupi cu toate treburile, ceea ce iti aduce o clipa de bucurie.
Ceea ce simti e iubire atunci cand nu te vezi in viitor fara persoana iubita. Atunci cand te gandesti la viitorul tau in mare, persoana cealalta este prezenta in viata ta. Nu-ti imaginezi ca ai trai undeva fara el/ea, nu ai vrea sa duci o viata fara el/ea. Este parte naturala in scenariul vietii tale viitoare.
Ceea ce simti este chiar iubire atunci cand iti place sa faci lucruri pentru celalalt – de la a il/o sprijini si ajuta, la mici lucruri, precum pregatitul mic-dejunului. Iti face placere sa faci aceste lucruri pentru persoana iubita, nu le faci ca o obligatie sau pentru ca el/ea sa iti fie datoare. Si esti pregatit sa faci si compromisuri, sa renunti la unele lucruri si sa-i faci celuilalt pe plac, chiar daca nu-ti convine. Iubirea reala este atunci cand primesti si daruiesti la randul tau, nu cand doar unul daruieste si celalalt primeste.
Iti dai seama ca ceea ce simti este chiar iubire atunci cand te consideri satisfacut cu viata ta de zi cu zi, savurand sa fii impreuna cu persoana iubita, orice ai face. Va simtiti confortabil si bine impreuna, fara a face ceva special. Caci iubirea reala nu este ca in filme, plina de aventuri si noutate, ci este ca si viata de zi cu zi. Daca radeti impreuna, va simtiti bine chiar doar stand si uitandu-va la un serial stupid, fara a avea nevoia sa faceti ceva special, atunci probabil ca este iubire. Daca o zi lenesa si comoda in casa este o zi buna pentru voi, atunci este iubire. Daca a sta unul cu altul, chiar a sta in tacere, fara vreo discutie sau activitate semnificativa, este pentru voi placut, este iubire…
