Partenerul de cuplu nu te asculta, simti ca tot ceea ce ii spui ii intra pe o ureche si ii iese pe cealalta? Simti des ca nici nu are rost sa ii vorbesti, ca nu te va asculta cu adevarat si ca nu va intelege ceea ce ii transmiti? Nu esti nici pe departe singur(a)! Exista o varietate de materiale informative care iti arata cum sa incerci sa imbunatatesti comunicarea in cuplu – de la teorie la practica este drum lung insa…
Un clasic scenariu: partenerul de cuplu a facut a mia oara ceva ce te deranjeaza sau te raneste (ca un exemplu, a „omis” sa te anunte ca iese seara in oras si il astepti si il astepti, nestiind unde este; sau a uitat de o promisiune facuta chiar de curand; sau orice altceva).
Astepti un moment potrivit sa ii spui cat te deranjeaza atitudinea sa, insa discutia atat de atent planuita pare sa nu duca nicaieri: el/ea fie incepe sa se apere si porneste o cearta, fie pare atat de indiferent la ceea ce spui, incat ai crede ca este surd. Sau…poate ca pare ca intelege si iti da dreptate, doar pentru ca apoi sa „uite” discutia si sa faca iarasi ceea ce te-a deranjat… Renunti dupa un timp, iar cand se intampla din nou acelasi lucru (sau un altul), ajungi la convingerea ca nici nu mai are rost sa incerci sa ii vorbesti, sa ii arati cum te simti, caci partenerul nu te asculta, nu te intelege.
Comunicarea intre partenerii unui cuplu este uneori deficitara – nu rar apar blocaje de comunicare intre cei doi, precum se descrie mai sus. Caci daca simti ca partenerul nu te asculta cu adevarat si ca ceea ce ii transmiti nu ajunge la el/ea, poti renunta sa mai incerci. Ce rost mai are sa ii spui ce te deranjeaza, ce te raneste, ce ai vrea sa se schimbe in relatie, daca stii ca partenerul nu va intelege si nu va retine mai nimic?…
Se sugereaza ca blocajele in comunicarea in cuplu sunt generate de diferentele intre femei si barbati: femeile au tendinta sa isi exprime orice emotii traiesc si sa incerce sa vorbeasca despre probleme; in timp ce barbatii au tendinta sa isi ascunda emotiile si sa rezolve o problema mai degraba ignorandu-i existenta. Aceasta este insa o generalizare superficiala: deoarece chiar femeia poate ajunge sa blocheze comunicarea, sa renunte sa mai incerce sa-i vorbeasca partenerului atunci cand simte ca nu este ascultata.
Uneori, problema reala de comunicare in cuplu nu este legata insa de refuzul partenerului de a asculta si de a intelege, ci de modul in care comunici, in care iti exprimi gandurile si emotiile. A crea un tipar pozitiv al comunicarii nu este usor, in special cand esti coplesit de emotii – insa este singura cale de a te exprima constructiv.
Comunicarea in cuplu – cand partenerul nu te asculta
Cand apare o problema in cuplu exista cateva cai distructive de a reactiona, cai care, daca le vei adopta, garanteaza faptul ca partenerul tau nu te va asculta cu adevarat, ca nu te va intelege si ca nu iti va raspunde asa cum ai dori. Iata care sunt acestea:
Atacul: a facut iarasi acelasi lucru pe care a promis ca nu-l va mai face? A uitat iarasi de o promisiune? De inteles faptul ca esti frustrat si ca simti ca nu te asculta, ca nu se gandeste la tine, ca nu ii pasa. Insa rezolvi ceva daca te lasi condus de emotiile negative si daca il/o ataci? Daca incepi sa ii spui cat de oribil este, cat de nepasator, cat de insuportabil etc?
Daca incepi discutia cu critici si atacuri („intotdeauna faci asa, ma scoti din sarite, esti un …”), nu te poti astepta la o comunicare constructiva, care sa il/o faca sa te asculte. La ce te poti astepta: la tacere; sau la defensiva-ofensiva, partenerul aparandu-se si apoi atacandu-te pe tine. La o discutie care se invarte in jurul temei „cine are dreptate” si „cine e mai rau” si nu in jurul problemei si a trairilor tale, discutie ce nu rar se transforma intr-o cearta.
Ordinele. Ai obiceiul sa iti exprimi dorintele sub forma unor cereri sau ordine? „Vreau sa nu mai faci…”, „nu ai voie sa…”, „fa cum spun” – daca astfel iti abordezi partenerul, nu te poti astepta ca acesta sa te asculte; il tratezi ca pe un copil (chiar daca s-a purtat ca un copil, a-l trata astfel nu duce nicaieri – decat, poate, la rebeliune!).
Atitudinea superioara. Incepi discutia cu sarcasm si condescendenta? Ai obiceiul de a il trata „de sus” pe partener, in special cand face ceva ce te-a ranit, pentru ca nu vrei sa ii arati cat de mult te afecteaza in realitate atitudinea sa? Nu poti spera sa aveti o discutie matura daca acesta este modul tau de a ii vorbi („da, draga, sigur ca ai uitat, doar mereu uiti, nu pot sa iti cer prea multe”)…
A ii plati cu aceeasi moneda. Crezi ca te simti mai bine daca i-o „platesti”, daca faci ceea ce a facut el/ea? De exemplu, daca nu a ajuns acasa, crezi ca rezolvi ceva plecand si tu fara sa ii spui? Sau daca te jigneste, crezi ca ajuti comunicarea raspunzandu-i la fel? Desi poti fi tentat sa reactionezi in acest fel, nu este o cale constructiva si nu face decat sa nasca un pattern in cuplul vostru: unul greseste, celalalt se razbuna si tot asa…
Ignorarea partenerului de cuplu. Deoarece simti ca partenerul nu te asculta si nu te poate intelege, cand face ceva ce te deranjeaza sau raneste, poti alege sa il tratezi cu indiferenta, ignorandu-l. Te gandesti, poate, ca va pricepe mesajul si ca se va simti prost din cauza a ceea ce a facut. Este, insa, ignorarea si tacerea o cale de a crea comunicare?… Chiar si o cearta poate fi mai constructiva decat tacerea…
Iti inchizi ochii. Si o ultima cale de a reactiona cand apare iarasi o problema in cuplu si cand nu stii sa creezi o cale de comunicare: te resemnezi. Te obisnuiesti ca partenerul sa faca des lucruri care te afecteaza, iti spui ca oricum nu ai ce face, ca nu il/o poti schimba, ca orice i-ai spune, nu te va asculta… Asa ca te resemnezi, iti reversi cum si daca poti tensiunile interioare si iti inchizi ochii, incercand sa uiti.
Comunicarea in cuplu – ce poti face cand partenerul nu te asculta?
Inca o data, chiar si o cearta poate fi mai constructiva decat o atitudine de razbunare, de indiferenta sau de resemnare. Chiar daca simti ca nu ii poti vorbi, ca nu te asculta, ca nu te intelege, trebuie sa continui sa incerci sa ajungi la partener, sa deschizi o cale de a comunica.
Iar pentru aceasta, este nevoie de mult autocontrol: trebuie sa ai grija cum iti exprimi gandurile – nu prin atac direct, nu prin critica, nu prin judecarea celuilalt; ci prin formularea problemei si exprimarea emotiilor „ma simt atat de trist/nervos/neapreciat/temator/ignorat cand se intampla sa nu-mi spui unde esti”. Emotiile exprimate joaca un rol important pentru a deschide comunicarea: daca transmiti furie, nu sunt sanse mari sa fii ascultat; daca, insa, incerci sa te controlezi si ii transmiti doar tristetea, sentimentul ca nu esti apreciat si dorinta ta de a ii vorbi, sunt mai multe sanse sa te asculte.
Tonul cu care incerci sa ii vorbesti partenerului il/o poate face sa te asculte sau nu: tonul ridicat nu are efecte benefice asupra comunicarii; in schimb, un ton calm si coborat ii poate atrage atentia ca vrei sa spui ceva serios. Limbajul nonverbal poate influenta cu mult reactia partenerului – incearca, in pofida emotiilor tale negative, sa creezi un contact, asa incat partenerul sa nu te poata ignora sau ataca: uita-te in ochii sai, stai aproape de el/ea (nu fata-in-fata, este o pozitie caracteristica confruntarii) si chiar atinge-i mana usor.
Si modul in care iti tii discursul este extrem de important: nu te lasa dus de val si nu tine un discurs fara sfarsit, temandu-te ca daca il/o lasi sa vorbeasca, iti uiti firul gandurilor sau ca vei fi contrazis. Formuleaza-ti clar ideile si spune-le; daca vorbesti mult fara sa-i permiti si lui/ei sa vorbeasca, isi va pierde interesul sau nu va retine tot. Inca ceva: comunicarea nu inseamna doar sa vorbesti; inseamna sa asculti.
Astfel ca permite-i partenerului sa vorbeasca fara a trece imediat la contra-argumente, chiar daca nu esti de acord cu ceea ce zice; incearca sa vezi situatia asa cum o vede el/ea, sa ii cunosti perspectiva. Doar astfel, cu mici pasi, poti crea o comunicare reala cu partenerul de cuplu, incercand si incercand sa te faci ascultat si sa asculti la randul tau. In caz contrar, va veti indeparta din ce in ce mai mult unul de altul, renuntand sa mai comunicati sau veti deveni inamici, conflictele constante fiind tiparul vostru de interactionare.