Pot parintii rasfata prea mult bebelusul nou-nascut? Ii pot oferi prea multa atentie, prea multa afectiune micutului? Ca proaspat parinte, observi timpuriu cum bebe se agita si plange (cam prea des!), desi i-au fost indeplinite toate nevoile, iar in momentul in care il ridici si legeni in brate, se opreste ca prin farmec si-ti zambeste dulce… Ce inseamna aceasta? Este bebelusul rasfatat deoarece plange doar pentru ca doreste sa fie luat in brate?
Parintii aud des sfaturi despre cum ar trebui sa evite sa-si rasfete bebelusul; sfaturi ce spun ca nu este bine sa il iei in brate imediat ce plange, pentru ca asta il va face sa planga mai des doar pentru ca te vrea aproape; ca nu e bine sa il hranesti de cate ori o vrea, la cerere, caci asta il va face sa ceara mai des sa fie hranit, in special in timpul noptii; ca este de preferat sa-l lasi singur, chiar cand plange neconsolat, pentru ca micutul sa invete sa se calmeze singur, doar astfel devenind independent si „calit”, nu un rasfatat!
Pot parintii rasfata un bebelus nou-nascut?
Asadar, fiecare parinte se va intreba: pot intr-adevar sa rasfat bebelusul? Ceea ce ne spun specialistii in dezvoltarea timpurie a copilului: un bebelus nou-nascut NU poate fi rasfatat (cel putin, nu in primele sale 6 luni de viata)! Nu ii poti oferi prea multa atentie si prea multa afectiune – ci exact cat poti si cat are el nevoie.
Ce inseamna de fapt a rasfata un copil? Inseamna a ii oferi intotdeauna ceea ce-si doreste atunci cand o cere, chiar daca nu are nevoie si chiar daca presupune unele sacrificii din partea ta! A ii oferi automat orice el vrea este, intr-adevar, calea spre rasfatatul copilului. Insa…un nou-nascut nu isi doreste decat ceea ce are nevoie, cel putin in primele sale 6 luni: hrana, confort, siguranta, afectiune – toate nevoi de baza pe care parintii trebuie sa i le asigure micutului. Dreptul la afectiune si ocrotire este printre drepturile de baza ale fiintei.
A raspunde chemarilor, plansetelor nou-nascutului nu il va rasfata, ci ii va oferi siguranta si confort emotional, ceea ce stimuleaza dezvoltarii sale. Bebelusul care vede ca parintele este aproape si ca raspunde cand el isi exprima o nevoie se simte in siguranta si increzator – si astfel, ne arata specialistii, el va deveni curand mai curajos si mai independent, caci a beneficiat in primele luni de siguranta si ocrotire.
A ii oferi toata atentia si afectiunea nu va rasfata nou-nascutul, ci ii va oferi un atasament sigur si stabil. Legatura cu parintii este esentiala pentru dezvoltarea armonioasa a bebelusului: diverse studii demonstreaza fara nici o urma de indoiala faptul ca afectiunea parentala stimuleaza major
dezvoltarea, in timp ce lipsa unei relatii primare afective si apropiate (cum se intampla in cazul copiilor orfani sau neglijati) va duce la reale probleme psiho-sociale ale copilului. Iubirea este nevoia cea mai mare a micutului – nu-i puteti oferi prea multa iubire!!!
Bebelusii care sunt alinati frecvent atunci cand plang si care nu sunt ignorati vor plange mai putin dupa prima luna de viata si nu mai mult! Multi spun ca, daca parintele fuge repede la auzul plansetelor nou-nascutului, il invata pe acesta sa planga mai des – deci, intr-un fel, il rasfata. Insa in primele sale luni de viata, a raspunde plansului sau si a il alina si reasigura inseamna a ii consolida increderea, a ii oferi siguranta si deci a creste un copil mai putin temator. Nu degeaba natura a facut in asa fel incat mama sa fie extrem de sensibila la tonalitatea plansului nou-nascutului – aceasta pentru ca ea trebuie sa fie acolo, sa ii raspunda la chemari…
Bebelusul nou-nascut nu isi controleaza parintii! Unele persoane care sfatuiesc parintii sa nu isi rasfete bebelusul argumenteaza ca micutul va invata sa isi controleze parintii, obtinand de la acestia printr-un singur scancet tot ceea ce-si doreste! Desi poate fi adevarat pentru copiii mici, un bebelus in primele sale luni de viata nu este capabil de asemenea gandire machiavelica: „trebuie sa plang acum, ca asa vine mama si ma duce la plimbare”. Nu, bebelusul nou-nascut plange cand simte ca are nevoie de ceva; chiar cand vrea doar atentie – sa fie tinut in brate si leganat – el simte aceasta nevoie, nu este doar un moft de-al sau!
Exista sfaturi care spun parintilor sa nu isi rasfete nou-nascutul si sa il lase din cand in cand singur atunci cand plange chiar din primele zile de viata: nu mult, ci doar cateva minute, in speranta ca astfel micutul va invata sa se linisteasca singur, fara interventia parintilor. Se pare ca a nu raspunde prea repede plansetelor, in special noaptea, si a-l lasa cateva minute singur poate invata bebelusul sa se linisteasca si sa adoarma fara prezenta parintelui.
Insa… puteti face asta? In plus, exista voci care aduc vorba despre ceea ce simte in aceste momente micutul, cand plange, insa vede ca ramane singur, vede ca parinetele nu vine: simte teama, anxietate, frustrare. Iar stresul are un impact negativ major in viata micutului…
Cand pot parintii rasfata bebelusul cu adevarat?
Putem vorbi de rasfatat doar atunci cand este clar ca ceea ce doreste si cere bebelusul nu mai este deloc si ceea ce are el nevoie! Mai exact, cand incepe sa ceara si lucruri de care nu are nici o nevoie: o jucarie noua, a doua poveste de culcare etc.. Dupa varsta de 6 luni, bebe invata ca fiecare actiune a sa are un rezultat: acum el poate deveni putin rasfatat, daca orice cere ii este oferit si daca i se face constant pe plac.
Nu trebuie sa fiti non-stop imediat la capul sau atunci cand va cheama, nu trebuie sa ii faceti constant pe plac – insa nu uitati ca, indiferent de varsta sa, bebelusul are nevoie de iubire si de atentie. Il puteti invata de pe la aceasta varsta si cu „nu”-ul, insa fara a uita sa il reasigurati de afectiunea voastra.
Exista insa o diferenta considerabila intre a ii oferi atentie si afectiune si a fi un parinte super-protector: cand un micut incepe sa invete noi abilitati – precum mersul – nu il sufocati cu grija si ajutorul vostru, lasati-l sa incerce si singur. Cel mai bun sfat pentru orice parinte ramane: creste-ti copilul asa cum iti spune instinctul parental!
