Tulburarea de comportament sociala sau personala rezida in raspunsul adolescentului la dificultatea de a se adapta la un mediu, si, in acelasi timp, la schimbarile prin care acesta trece. Faptul ca dintre toate vietuitoarele, la nastere omul este cea mai complexa si dependenta fiinta si ca lui ii trebuie o lunga perioada de transformari sa ajunga la maturitate, constituie premisele unei poisbile tulburari comportamentale.
Atunci cand in personalitatea adolescentului apare dorinta de adaptare, aceasta devine o lupta pentru asimilare si stapanire a realitatii inconjuratoare. Aceasta inseamna insa si ca pentru a supravietui, pentru a se integra armonios in societate, adolescentul are nevoie de ajutor, de interventia mediatoare a unor factori formatori. Mai simplu, in drumul sau spre maturitate apar o serie de modificari sociale, emotionale etc. ce pot duce la tulburarea de comportament.
Presiunile exercitate de parinti, de mediul inconjurator, in general, trebuie atenuate, reglate in raport cu sensibilitatea adolescentului. De pilda, daca se stie ca un adolescent este mai sensibil la schimbarile ce au loc in jurul lui, parintii, rudele, profesorii trebuie sa se comporte in functie de aceasta latura a personalitatii sale.
Oricum, personalitatea nu este innascuta, ea fiind influentata de tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Tocmai de aceea, atat familia cat si restul mediului inconjurator au un rol esential in formarea personalitatii. Adolescentul simte nevoie de acceptare, trebuie sa creada ca reprezinta o satisfactie pentru anturaj si ca primeste la schimb tot ceea ce el ofera, la randu-i. Are nevoie, de asemenea, de principii ferme in conformitate cu idealurile sale, altfel, intervine tulburarea de comportament.
Acesta este si unul din motivele problemelor de gen in randul tinerilor, si anume ca familia nu a reprezentat un model adecvat de educatie pentru adolescent. Psihologii sunt de parere ca daca un tanar aflat in pragul maturitatii nu are parinti cu care se poate mandri, sufera mai mult decat unul care nu-i are. Si tocmai, adolescentii cresc si li se dezvolta personalitatea dupa modelele pe care le au in familie.
Tinerii cu anumite deficiente intelectuale si emotionale se vor simti exclusi din societate, in special, din cercul prietenilor si al colegilor. In aceasta situatie, ei vor avea impresia ca au ramas “neprotejati si descoperiti”. Se poate vorbi aici si despre parintii care le impun adolescentilor sa urmeze anumite studii, un profil anume, sau care, penduland intre atitudinea de nemultumire si cea negativista, le obstructioneaza calea spre increderea de sine.
Si aici va interveni tulburarea de comportament, in acest caz insa, se va manifesta si mai violent, adolescentul comportandu-se cu totul diferit fata de cum se comporta in fata parintilor: va adopta aceeasi atitudine fata de el si de ceilalti. Nici cazurile famililor cu un parinte vitreg, sau cu frati ori surori vitregi proveniti din alta casatorie nu sunt diferite. Spre exemplu, daca adolescentului i se va reprosa intruna ca fratii lui sunt mai bine pregatiti, insuccesul la scoala nu va fi decat o cauza, si nu un fenomen pe care parintii l-ar putea mustra.
Tulburarea de comportament, in numeroasele ei forme, este desigur, diferita de la un individ la altul. Totusi, ea are forme de manifestare asemanatoare cum ar fi: agresivitatea, furtul, instabilitatea emotionala, fugile de acasa, relatiile sexuale precoce si prostitutia, uzul de alcool sau al stupefiantelor.
Acestea sunt numite manifestari complexe si cu semnificatii extrem de diferite, in functie de personalitatea adolescentului, de idealurile sale etc. Se poate vorbi aici si de simptome ale unor afectiuni psihice. Nu de putine ori insa, manifestarile mentionate pot fi doar accidentale, exprimand, mai degraba, dorinta tanarului de a se apara in fata unor probleme, pentru ca procesul de dezvoltare in care se afla in acea perioada a vietii sale nu face nimic altceva decat sa-l destabilizeze. In mod normal, acest lucru nu s-ar intampla.
Prin urmare, tulburarea de comportament se poate traduce prin replica pe care adolescentul o da vietii. Totodata, el isi va dori sa se afirme, sa-si confirme personalitatea, dar si individualismul prin actiuni neasteptate, fapt adeseori neacceptat de anturaj. In general, caracterul adolescentului este neprevazut, ca si manifestarile sale.
Desigur, nu trebuie omis faptul ca majoritatea acestor tulburari sau raspunsuri la mediul inconjurator pot fi normale de la o anumita varsta incolo, indeosebi pe fondul unor probleme in curs de rezolvare. Singura problema, in aceasta privinta, se refera la gravitatea lor si la stadiul la care se poate ajunge la un moment dat. Scapate de sub control, problemele adolescentei produc adevarate drame personale.
Se considera insa ca nu este cazul pentru ajutor specializat, majoritatea parintilor punand tulburarea de comportament pe seama haosului actual din societate. Totusi, psihologii le recomanda parintilor prudenta maxima, in special atunci cand copiii lor se apropie de perioada adolescentei, chiar daca majoritatea problemelor pe care acestia le au sunt considerate insignifiante in comparatie cu problemele pe care le vor avea la maturitate.
