Ce nu ii spui copilului niciodata – nu ne referim la lucrurile evidente: de exemplu, a-i spune copilului ca nu a fost cu adevarat dorit de catre parinti sau ca el este cauza unor probleme de familie!! Desi uneori se intampla ca unii sa isi piarda controlul si sa ignore intr-atat sentimentele copilului incat sa ii arunce si astfel de vorbe urate, majoritatea parintilor nu si-ar rani intr-atat copilul.
Ce nu ii spui copilului nu se refera aici nici numai la acele mici lucruri pe care parintii nu le spun deoarece, cred ei, il protejeaza si deoarece copilul „nu trebuie sa afle despre lucruri din astea”, precum aspectul cum se fac copiii si alte aspecte sexuale, precum problemele dintre parinti, problemele de sanatate sau aspecte financiare.
De fapt, de multe ori, copilul intuieste imediat o problema – el nu este nici pe departe orb; iar daca el intreaba despre acea problema – de exemplu „esti suparata pe tati?”, a minti cu un zambet si a-i spune „nu, draga, totul e bine” de multe ori nu il convinge, nu il protejeaza – ci ii arata ca nu doriti sa ii spuneti adevarul (chiar copiii mici percep cand aveti o problema); in asemenea situatii, oricat va spuneti ca protejati copilul ascunzandu-i problemele de cuplu, familiale, financiare sau de sanatate, poate ca o tactica mai adecvata, cand intreaba, ar fi sa ii spuneti ca intr-adevar este o problema – insa fara a-i oferi detalii „mature”.
Deoarece daca in familie e o problema de durata, cel mic sigur o percepe si e mai bine pentru el sa vada ca parintele este sincer si i se deschide… Altfel, in special daca el este destul de mare incat sa priceapa foarte bine ca ceva nu este bine, se simte exclus, ignorat si desconsiderat (multi copii sunt furiosi deoarece parintii au evitat pana in ultimul moment sa le spuna despre problemele familiale).
Insa nici aceasta nu este tematica principala a acestui articol – mai degraba, cand ne referim la ce nu ii spui copilului niciodata, ne referim la acele mici comentarii pe care orice parinte le poate scapa, fara a realiza pe moment ca pot rani, jigni sau dauna…
„Fratele/sora ta era/este atat de bun la…”
Strict interzis – rivalitatea intre frati oricum este dificil de evitat, iar astfel de remarci – chiar daca nu le-ati intentionat rautacioase – nu fac decat sa afecteze relatia dintre frati si sa afecteze cumplit stima de sine a copilului. Ca parinte, stiti probabil ca un copil are nevoie nu de critici, ci de incurajari, astfel ca incercati sa evitati astfel de remarci.
„Mama/tatal tau este oribil/incapabil/nesimtit”
Si alte critici asupra celuilalt parinte – nu implicati copilul in certurile voastre, nu il faceti persoana careia ii spuneti toate detaliile intime si nu il obligati sa ia partea voastra! Daca intreaba daca v-ati certat, ii puteti zice ca da, „mama si tata s-au suparat putin” – insa nu incepeti sa va descarcati furia si sa il criticati pe celalalt parinte. Copilul nu trebuie niciodata sa ia partea!
„Esti atat de dezordonat/obraznic/neajutorat/lenes/prostut”…
Si orice alt apelativ negativ, chiar daca vi se pare inofensiv (cum ar fi un ametit)! Acestea nu sunt altceva decat etichete, care odata ce i le adresati de cateva ori copilului, ii intra in cap – daca parintele sau ii spune ca este asa, asa este, nu?… In aceeasi categorie, „ce nu ii spui copilului”, intra remarcile de tipul „nu poti nici sa…”, „niciodata nu faci…”, „nu esti in stare nici sa…”, „nu faci bine cum faci” – critici ce ranesc si descurajeaza copilul si alte remarci negative (chiar daca vi se par blande sau amuzante) cu privire la aspectul sau fizic. In legatura cu aceasta, incercati sa evitati si porecle care poate ca v-ar amuza, insa pe copil nu l-ar amuza mai deloc.
„Ti-am spus de mii de ori ca daca (nu) faci X, asa se va intampla!”
O remarca tipica – parintele e cel ce stie totul si stie cel mai bine ce trebuie si ce ar fi trebuit sa faca copilul! Insa a aborda o astfel de atitudine oarecum superioara nu este tocmai calea de a il convinge sa va asculte si sa se increada in ce ii spuneti – mai degraba, il faceti sa se simta incapabil, sa va priveasca ca pe un parinte ce crede ca doar el are dreptate si chiar sa se razvrateasca. Sigur, de multe ori situatia este reala: ii spuneti sa (nu) faca ceva, el nu asculta, apoi se plange de consecinte. Insa in loc sa sariti cu „ti-am zis eu”, incercati sa ii spuneti ceva de tipul: „poate ca data viitoare ai putea sa faci asa…”. Si tineti minte: nu numai copilul greseste – si parintele greseste!
„De aia” sau „pentru ca asa spun eu”
Sincer vorbind – cum ati reactiona sa vi se raspunda astfel la intrebarea „de ce?” – „de aia”. V-ati enerva sau ati ignora complet cererea, nu-i asa? Daca persoana ce cere ceva nu poate sa gaseasca nici macar un argument… Incercati, chiar la cea mai evidenta cerere, daca cel mic intreaba „de ce?” (asa cum intreaba des), sa ii spuneti de ce asa e mai bine sau de ce e necesar.
„Daca nu faci asa, te pedepsesc/ te pleznesc/ te dau la tigani etc”
Foarte important, daca ne gandim la ce nu ii spui copilului. Ca un raspuns chiar mai negativ la intrebarea copilului „de ce?” vin replicile care sunt de fapt amenintari. Incercati, chiar daca vi se pare cea mai la indemana cale de a il face sa asculte, sa nu va folositi de amenintari! Daca functioneaza – adica cel mic va asculta – el o face din frica; astfel vreti sa impuneti, prin frica? Daca nu functioneaza, pierdeti din prima – copilul stie foarte bine ca nu il veti plezni sau da la tigani! Decat amenintari, mai bine ii explicati ce doriti de la el si de ce, iar cand refuza, gasiti o pedeapsa de tipul sa ii refuzati o activitate ce ii place (cand alta cale nu e).
„Nu mai plange/ nu mai fi suparat/ nu mai fi trist/ nu te mai teme”
Nu vreti decat sa ii faceti bine sau sa il invatati ca unele manifestari emotionale sunt cam exagerate! Insa copilul simte ce simte, asa ca nu incercati sa ii interziceti manifestarea emotiilor sale. Mai degraba, cand este vorba de o emotie negativa (frica, suparare), incercati sa il intrebati din ce cauza se simte astfel si sa il alinati si incurajati. Dar a ii spune doar „nu mai plange” nu prea ajuta – il faceti sa creada ca exprimarea emotiilor este ceva rusinos, pe cand este ceva natural si sanatos.
„Nu ma mai sacai”
Copilul vrea cat mai multa atentie si nu prea intelege ca puteti avea nevoie de putin timp singuri sa respirati. Daca veniti acasa obositi, nervosi, el tot va vrea sa stea cu voi. Puteti sa ii spuneti „stam si ne jucam si vorbim in o jumatate de ora, intai mama/tata are putina treaba”, insa niciodata „ma sacai”, „ma enervezi”, „fugi de aici”, „lasa-ma in pace”…
