Zielele trecute discutam cu voi despre cum să scăpăm de stres. Suntem îndemnați să ne dorim o viață fără stres. Ni se pare un ideal. Când? Când privim din direcția unui job solicitant și care nu ne răsplătește pe măsură. Când privim din direcția unei relații nereușite. Când gândim din direcția unei probleme de ordin medical sau financiar care ne erodează nervii pe zi ce trece mai mult. Asociem lipsa stresului cu liniște și cu lipsa oricărui element disruptiv. Dar oare așa stau lucrurile în realitate? Chiar am fi mai eficienți și mai productivi la un job în care nu ni se cere asta? Oare am fi partenerii perfecți dacă cei de lângă noi nu ne-ar atrage atenția asupra nici unui aspect din viață de cuplu? Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie întâi să înțelegem diferența dintre stres acut și stres cronic.
Deci, vrem sau nu vrem o viață fără stres?
Stresul acut
Stresul acut este stres de scurtă durata. Este tipul de stres resimțit atunci când am ratat un deadline, sau în noaptea de dinainte de examen. În aceste situații, oamenii pot resimți presiunea și o pot folosi în avantajul lor pentru a crește performanță. Un proiect poate fi depus la timp, chiar și pe ultima sută de metri, iar un examen poate fi luat chiar dacă studentul a învățat doar cu o noapte înainte. Pentru unii, o viață fără stres ar putea însemna o viață fără performanțe în momente cheie.
Mai mult decât atât, suntem creați, asemeni altor animale, să suportăm un anumit nivel de stres. Deși suntem sfătuiți să ne ținem la distanță de situații stresante, în realitate, putem să le facem față foarte bine. Creierul are capacitatea de a-și reveni mai repede din anumite șocuri decât din perioade prelungite de anxietate și depresie. Acestea fiind spuse, o viață fără stres nu ar trebui să însemne o viață prea ferită și netrăită aproape deloc.
În doze mici, stresul acut este chiar util
Chiar dacă nu v-ați fi imaginat asta, stresul acut are și avantaje. Unele care nu sunt deloc de neglijat. Anume, în urmă unor episoade mici de stres acut, noi celule încep să apară în creier. S-a observat o creștere a performanței în rezolvarea ulterioară a aceleiași probleme și o îmbunătățire a memoriei în cadrul studiilor efectuate pe șobolani. Extrapolând, am putea spune că un job care ne ține „în priză” ne face mai performanți decât jobul de vis al celor care vor o viață fără stres. Aceștia riscă să nu aibă nici un stimulent pentru a performa în vreun fel.
Stresul acut este acel mic imbold care ne ține mintea activă, ridică obstacolele pe care trebuie să le sărim pentru a rezolva o problema. Implică un grad crescut de dificultate, timp scurt de rezolvare a problemei, reticență din partea colegilor și alte asemenea situații. Totuși, depășirea acestor situații ne poate feri de boli precum Alzheimer’s pe termen lung, pentru simplul motiv că ne ține mintea activă. O minte activă și o viață fără stres? Se poate așa ceva?
Poți FOLOSI stresul acut în favoarea ta?
Ai simțit vreodată „presiunea momentului”? Inima începe să bată cu putere, începi să transpiri, respirația se întețește și ȘTII în acel moment că eșți supus tensiunii. Că ești stresat și, cel mai probabil, vei clacă și nu vei face față provocării aduse. Dar dacă am gândi aceste lucruri din altă perspectiva. Uitând de mantrele celor care caută cu disperare o viață fără stres și care ne fac susceptibili la identificarea precoce a fiecărui potențial moment stresant, am putea întoarce lucrurile în favoarea noastră.
Nu trebuie să interpretăm aceste semnale ca moduri în care corpul nostru începe să clacheze. Ar trebui să interpretăm aceste semnale că moduri în care corpul nostru încearcă să ne ajute. Astfel, inima care pompează mai mult sânge te pregătește pentru ceea ce urmează să faci. La fel și respirația care se intensifica pentru că mai mult oxigen să ajungă la creier. Iar faptul că transpiri este modul corpului tău de a se răcori după ce s-a încins simțind pericolele unei situații stresante. Prin urmare, cheia către o viață fără stres este să nu priveșți ceea ce ti se întâmplă că fiind un mod de a clacă. Gândețte-te că ceea ce ți se întâmplă e un mod de a răzbi.
Stresul cronic
Stresul cronic este stres de lungă durată. Acest tip de stres este asociat problemelor financiare, problemelor de sănătate și altor probleme care nu se rezolva în scurt timp. Practic, deși este resimțit mai puțin intens, acest tip de stres este mai periculos întrucât lipsa unei rezolvări și lipsa unei perspective erodează capacitatea individului de a ieși din situația stresantă. Este și cazul unui job pe care îl urăm dar pe care simțim că nu-l putem părăși întrucât avem nevoie de bani. Este povestea din spatele unei relații nefericite pe care simțim că nu o putem încheia. De fapt, ar trebui să ne dorim o viață fără stres cronic.
Un lucru interesant legat de stresul cronic, în contextul în care ne gândim la viață fără stres, este percepția noastră. Mai exact, faptul că inclusiv modul în care vedem stresul poate face trecerea de la stres acut la stres cronic. Adică, dacă avem un job solicitant și considerăm că „ne ține în priză” și ne provoacă, stresul resimțit de pe urmă termenelor limita prea strânse și a certurilor ocazionale cu colegii nu ne va afecta. Dacă, în schimb, considerăm că este cel mai rău și mai frustrant lucru, că ne afectează viață, că nu reușim să trecem peste obstacolele ridicate, atunci stresul ne va afecta.
Deci, ce facem?
Se pare că rezolvarea problemei stă 90% în modul în care privim lucrurile. Câteva provocări și un ritm de viață alert ne țin motivați și în formă maximă mentală. Pe de altă parte, o stare de constanța oboseală, situațiile ce par fără ieșire, stresul și problemele minore dar repetitive, pot avea un efect negativ asupra organismului. O idee ar fi schimbarea perspectivei asupra stresului. Asta pentru că multe persoane se stresează la gândul că sunt stresate. Acestea se vor îmbolnăvi fix din acest motiv. Da, stresul te poate ucide. Atunci când eșți ferm convins de asta. Dacă vrei o viață fără stres, pur și simplu nu te mai gândi la asta.
