Rasfatatul copilasilor nu este intotdeauna un lucru bun! Sigur ca, in special daca devii pentru prima oara mamica sau tatic, nu poti sa ii refuzi nimic! Mai ales cand te priveste cu ochisorii sai inocenti si iti cere ceva, inima ti se inmoaie si cum poti sa ii spui „nu”!? Ei bine, copilul trebuie sa invete si acest cuvant!
Rasfatatul copilasilor in exces poate avea efecte negative in dezvoltarea si integrarea sa in societate: daca nu il inveti de cand este micut ca exista anumite reguli ce trebuie respectate si motivele acestor reguli, el va crede ca lumea din jur ii va oferi mereu pe tava ceea ce isi doreste, fara sa trebuiasca sa lupte pentru acel ceva! Iar viata nu este nici pe departe asa!
Dificultatea de adaptare la regulile clare si stricte din mediul scolar: odata ce copilul va incepe gradinita sau scoala, va vedea ca lucrurile nu mai merg la fel si ca nu toata lumea se invarte in jurul sau! Va observa ca nu poate obtine tot ce vrea doar clipind frumos din ochi si va intampina dificultati in a invata si mai ales, in a intelege regulile! Daca voi ca parinti nu l-ati invatat de micut cu existenta regulilor si cu anumite sanctiuni – blande – pentru incalcarea acestora, copilasul va intampina adevarate dificultati in a intelege noile reguli stricte ale mediului scolar! Iar cand educatoarea/invatatoarea va aplica sanctiuni pentru nerespectarea regulilor, copilul nu va intelege decat ca este tratat prost de catre „doamna”!
La fel, rasfatatul copilasilor cand sunt mici le poate provoca dificultati de adaptare in grupul altor copii, odata ce intra la gradinita/scoala! De ce? Copilul vede ca nu mai este in centrul atentiei si ca nu poate obtine orice! Mai mult, vede ca alti copii poate primesc mai multe recompense de la educatoare/invatatoare pentru rezultatele lor! Si asa apare gelozia – emotie extrem de intensa la cei mici!
Legat de mediul scolar, copilul rasfatat nu va intelege de ce trebuie sa indeplineasca sarcinile pentru acasa! Iar cel mai rau lucru pe care il puteti face ca parinti este sa ii faceti voi temele! Il veti invata asa nu numai sa fie rasfatat, ci si lenes si sa nu inteleaga valoarea muncii individuale! Sigur, trebuie sa il ajutati explicandu-i din cand in cand anumite lucruri, insa nu il scutiti de efort facandu-i voi sarcinile!
Multi parinti fac asta pentru ca vor ca copilasul sa fie privit cu admiratie pentru inteligenta lor la scoala – asadar, se apuca sa le scrie acestora compunerea sau sa le rezolve ecuatiile! Dar asa ce va ajunge copilul si cum va invata, daca nu munceste? Se va obisnui sa triseze, ceea ce ii poate merge la scoala si chiar mai tarziu, la facultate, dar nu si in viata!
Rasfatatul copilasilor ii face razgaiati – cu o atitudine extrem de ingamfata si lipsita de considerare pentru ceilalti. Copilul se obisnuieste ca este centrul atentiei si ca numai ce doreste el este important! Mai mult, lipsa totala – sau aproape – a regulilor si mai ales a efectelor imediate ale incalcarii acestora – sanctiunile – il obisnuieste cu atitudinea „fac ce vreau, cand vreau”.
Rasfatatul copilasilor in exces va duce la lipsa abilitatii de a obtine prin propriile mijloace ceea ce doreste sau are nevoie! Daca el se obisnuieste de mic, dar si dupa ce creste, ca parintii sunt mereu acolo sa ii dea ce cere sau sa il ajute, nu va fi capabil prea curand sa munceasca singur in obtinerea rezultatelor dorite! Nu isi va dezvolta metode de actiune pentru a obtine diferite lucruri, ci doar metode de a cere cat mai frumos acele lucruri!
In legatura cu ultima idee – rasfatatul copilasilor in exces, la limita, poate contribui la inadaptarea in viata: stiti acei tineri care, la varsta de 30 de ani, inca locuiesc la mama acasa, care le face de mancare, le spala chiloteii si ii rasfata de parca ar avea 10 ani?
Ei bine, este si vina parintilor; tatal nu a fost indeajuns de autoritar sau poate a fost o figura lipsa, in timp ce mama, iubindu-si atat de mult copilul, l-a sufocat cu dragostea si atentia ei, pana ce el nu si-a dezvoltat nici capacitati sa se descurce singur (caci ea dorea sa faca totul pentru copilasul ei), nici dorinta sau puterea de a se desprinde de acest mediu afectiv, dar atat de sufocant! Tanarul ramane dintr-un punct de vedere la o varsta psihologica a imaturitatii! De obicei, acest proces se desfasoara in cazul baietilor – tinerele fete se desprind mult mai usor de mediul familial odata ce isi intalnesc un partener potrivit cu o slujba buna.
Asadar, atentie la rasfatatul copilasilor: este un lucru bun pe plan afectiv – trebuie sa ii arati copilului cat de mult il iubesti si sa il sustii, insa trebuie sa te feresti sa il sufoci! Si mai ales, cand vine varsta adolescentei, invata-l sa se descurce pe cont propriu, nu il mai ajuta cu orice si nu sta mereu in preajma lui!
Iar pe plan material, rasfatatul copilasilor ar trebui sa fie mai rar: el trebuie sa se invete de mic ca nu poate intotdeauna primi ceea ce isi doreste si mai ales, ca trebuie sa munceasca pentru a obtine ce vrea in viata! De aceea, desi poate te doare inima, trebuie sa il mai si refuzi – atunci cand cere prea multe – explicandu-i ca nu poate avea atatea lucruri pe gratis! Iar la adolescenta, trebuie incurajat sa incerce sa munceasca singur pentru banii de cheltuiala: sigur, nu o slujba full-time, care i-ar sabota educatia, insa macar sa indeplineasca sarcini gospodaresti pentru care il remunerezi!
Atentie la un lucru: de multe ori, tatii – cei care ar trebui sa fie figura autoritara – isi rasfata in exces copiii – in special fetitele – din sentimente de vinovatie pentru ca lipsesc prea mult de acasa sau din alte motive de ei cunoscute! Dar nu aceasta este calea de a castiga dragostea copilului: pleci pentru o saptamana, apoi vii cu o papusa!
Sigur, are efecte momentan, cand copilul este fericit de noua jucarie, dar pe masura ce creste, va realiza strategia! Asadar, singura modalitate pentru parintii care lipsesc mult de acasa este sa gaseasca cat mai mult timp pe care sa il petreaca chiar cu copiii – nu numai in prezenta lor, ci indeplinind impreuna diferite activitati.
Asadar, impunerea unor reguli clare si usor de inteles este esentiala inca de cand copilul este micut – cam dupa 3-4 anisori, cand incepe sa distinga intre bine si rau, cand incepe sa poata prevedea rezultatele actiunilor sale! Reguli simple si mai ales explicatia existentei acelor reguli „nu ai voie sa mergi acolo, pentru ca poti sa faci buba rea!”.
Nu este chiar atat de dificil precum ati crede sa oferiti explicatii pentru regulile existente – chiar la varste fragede – numai ca majoritatea parintilor nu se mai obosesc sa le explice, bazandu-se pe autoritatea lor ca adulti! Nici rasfatatul copilasului si un stil parental laissez-faire, dar nici un stil autoritar nu are efecte prea bune in dezvoltarea copilasului – ca in multe alte probleme, cuvantul cheie este echilibrul!
Nu e bine deloc sa rasfeti prea mult un copil, in primul rand ca nu o sa mai asculte de parinti si in al doi-lea rand nu o sa se descurce in viata…