In ziua de astazi, exista mai multi tatici cu roluri de mamici decat ti-ai putea imagina: acei barbati care fie ca au ales sa fie cei care se implica mai mult in cresterea bebe-ului, fie au fost fortati de catre imprejurari exterioare sa faca astfel. Desi intr-o vreme era considerat ca un tata nu trebuie si nu este capabil sa ofere copilului dragostea, atentia necesare si sa ii indeplineasca nevoile practice si simbolice, astazi este recunoscut ca multi barbati se descurca chiar foarte bine in acest rol – odata considerat exclusiv feminin.
In unele state, vorbim de tatici cu roluri de mamici in ceea ce priveste cuplurile de homosexuali. Mult timp stigmatizati si considerati devianti si promiscui, astazi in societatile moderne si tolerante, homosexualii se bucura de recunoastere ca fiind oameni normali si de drepturi depline – inclusiv cel la casatorie si la a avea copii (prin procedeul mamei-surogat sau al adoptiei). In Romania, toleranta inca nu este intr-atat de ridicata, mai este de lucrat cu privire la mentalitatea sociala cu privire la aceste forme alternative de familie. Chiar si in S.U.A., unde multe state le-au acordat drepturi homosexualilor, exista dispute cu privire la fenomenul tatici cu roluri de mamici: pot doi barbati sa constituie un model adecvat de parinti, pot ei creste armonios un copil, pot sa ii insufle valori morale conforme societatii? Multi au considerat ca un copil crescut de catre doi homosexuali va fi inevitabil influentat si va deveni la randul sau homosexual! Insa contestatarii sunt contrazisi de catre datele reale: copiii crescuti in familii de homosexuali nu manifesta nici un fel de comportament deviant, nici o problema mare de dezvoltare si nici tendinte homosexuale! Ei sunt la fel de constienti de modelele masculine si feminine si de specificitatea fiecarui sex ca si alti copii! Mai mult, realitatea a aratat ca nu copiii crescuti de catre cupluri de homosexuali se confunta frecvent cu anumite probleme, ci acei copii crescuti de catre un singur parinte, cei orfani si cei proveniti din familii cu probleme legate de alcoolism, consum de alte substante psiho-active si violenta domestica.
Trecand la fenomenul tatici cu roluri de mamici heterosexuali, s-a mentionat ca acestia fie ca au ales acest rol, fie au fost fortati de catre imprejurari. In primul caz – o alegere voita si constienta – cauzele pot fi fie legate de faptul ca mama are un salariu mai mare si deci tatal este cel care isi ia concediu paternal, fie de faptul ca tatal este somer sau poate lucra de acasa, fie de faptul ca tatal manifesta o disponibilitate afectiva mai mare si doreste sa se implice mai mult in cresterea copilului. In primele doua cazuri, alegerea este mai mult determinata de conditii externe si poate avea urmari nefaste: tatal sa se simta devalorizat si sa aiba probleme in legatura cu asteptarile in viata sa profesionala. In al doilea caz insa, cand tatal manifesta o mare disponibilitate afectiva si dorinta de a ingriji copilasul, acest fapt va fi o implinire personala si o mare bucurie pentru el. Trebuie sa se tina insa seama si de faptul ca mama nu trebuie niciodata sa fie o figura lipsa in cresterea copilului: acesta are nevoie de ea. Chiar daca ea este cea care munceste, trebuie sa se asigure ca este prezenta in viata copilului si ca ii acorda afectiunea necesara. O mama indiferenta poate afecta emotional copilul, in special cand acesta creste indeajuns incat sa realizeze diferenta dintre familia sa si alte familii – in care mama este figura centrala in viata copilului. O alta dilema in privinta taticilor cu roluri de mamici: aceasta situatie nu este de preferat sa fie totala sau permanenta – in sensul ca nu este sanatos pentru copil ca tatal sa fie mereu figura afectiva, de sprijin emotional si mereu prezenta, in timp ce mama este figura autoritara si mai putin implicata. Mama trebuie sa ramana mama si sa ii asigure copilului necesarul de afectiune materna, de atentie si de comunicare.
In al doilea caz de tatici cu roluri de mamici mentionat, tatal este fortat de anumite circumstante sa adopte si rolul de mama: fie decesul mamei, fie divortul si hotararea ca el sa creasca copilul (mai rara), fie inchiderea ei pentru o anumita perioada in penitenciar. Oricare dintre aceste situatii, in special ultima (caci implica intrebari din partea copilului si necesitatea unei explicatii cand acesta creste putin) reprezinta o adevarata provocare pentru barbat. Este o provocare dificila, caci tatal trebuie sa asigure un echilibru greu de mentinut intre autoritate si afectiune – el este responsabil de ambele – in timp ce intr-un cuplu, rolurile se impart. Astfel, trebuie sa ii asigure 
copilului atat dragostea, atentia, siguranta emotionala necesara, cat si impunerea unor limite, a unor reguli de comportament si a unor sanctiuni. Este un lucru dificil de realizat. Pericolul este ca taticii cu roluri de mamici sa cada intr-una dintre extreme, ceea ce poate dauna copilului. Mai mult, multi tati pot aborda un stil educational mult prea permisiv – fie din dorinta de a fi iubiti si agreati de catre copil, fie dintr-o oboseala acumulata de-a lungul timpului cauzata de dificultatea cresterii unui copil singur. Un stil prea permisiv este daunator, caci nu ii ofera copilului un model comportamental reglat: acesta se invata sa faca ce vrea cand vrea si cand vede ca lucrurile nu stau asa in societate – odata cu primii ani de scoala – va fi confuz si va intampina dificultati de adaptare.
Taticii cu roluri de mamici fortati de catre imprejurari trebuie sa asigure prezenta – fie si periodica – a unei figuri feminine in casa. S-a mentionat inainte faptul ca acei copii crescuti de catre un parinte singur (fie mama, fie tata) manifesta deseori probleme de socializare si dezvoltare. Este necesara prezenta unui model feminin – fie ca este bunica, matusa, bona – care il va ajuta astfel si pe tatal obosit si va mai prelua din atributiile celor doua roluri pe care le indeplineste el.
Astazi se observa frecventa fenomenului tatici cu roluri de mamici prin inmultirea cererilor de concedii paternale. Astazi nu se mai considera ca este sub demnitatea sau capacitatea barbatului sa ingrijeasca copiii – ba chiar este un lucru admirat si apreciat.
