Anxietatea la copii nu este deloc neobisnuita – in ultimii zeci de ani, stresul, anxietatea si faimoasele „atacuri de panica” sunt dusmanii de zi cu zi ai tuturor. Si afecteaza chiar copii. Din pacate, de multe ori, parintii nu observa semnele unei anxietati crescute la copiii mici, ceea ce nu le poate decat dauna. Parintii considera ca micutii nu au motive „serioase” de stres – gresit!
Anxietatea este o stare emotionala normala, legata de frica. In multe situatii, trairea sentimentului de frica este utila si necesara supravietuirii si adaptarii. Anxietatea este o forma subtila a fricii, a unei temeri abstracte sau uneori mai concrete ca ceva se va intampla, ca ceva nu e sau nu va fi in regula. Anxietatea la copii sau adulti poate varia de la ingrijorare, nervozitate, tensiune, timiditate, la temeri intense si sentimente de panica.
Anxietatea este utila cand persoana se afla in situatii dificile – o ajuta sa gaseasca solutii pentru a „scapa”. Insa este nociva la copii – in special daca nu e depistata si in special daca factorul declansator nu poate fi aflat. Pe de alta parte, daca anxietatea e cauzata de ceva concret – o schimbare, un examen – si daca nu se prelungeste o perioada lunga si nu se manifesta prin simptome intense, e doar o emotie normala.
Anxietatea generalizata
Este o forma comuna, o stare generala de anxietate in viata de zi cu zi, care nu este legata de un anumit aspect si al carei factor declansator este dificil de aflat. Copiii care se confrunta cu o stare generala de anxietate sunt nesiguri, au nevoie constant de aprobarea si atentia parintilor, par deseori tensionati si tematori si pot avea dureri de stomac sau cap – fara ca medicul sa gaseasca explicatii fiziologice pentru acestea. Parintii trebuie sa intervina, sa vorbeasca cu copilul, sa il reasigure si sa il urmareasca – daca aceasta anxietate generala e constanta, poate fi nevoie de ajutor, caci il afecteaza serios. Cauza posibila poate fi de ajutor in discutiile cu copilul.
Fobii
Fobiile sunt normale in special pentru copii. Toti copiii dezvolta frica de fantome, monstri, intuneric, straini. Insa daca fobia este intensa, se manifesta si in timpul zilei, copilul are nevoie de reasigurare si de sentimentul de siguranta. Sunt frici normale, insa daca se transforma intr-o anxietate mai generala si constanta, e nevoie ca cel mic sa isi simta parintii alaturi, protejandu-l. Vorbiti cu el si aratati-i ca nu are de ce sa se teama. Nu ii refuzati lucrurile ce ii ofera senzatia de securitate – o lampa, usa intredeschisa etc., chiar daca de acum este „baiat/fata mare”. Aceste fobii devin o problema atunci cand se manifesta exagerat la varste mari – unui copil de 12 ani ar trebui sa i se diminueze frica de monstri!
Anxietatea de separare
Este o alta forma de anxietate la copii foarte comuna, ceea ce nu inseamna ca nu ii afecteaza negativ! Se manifesta la copii mici in momentele in care mediul lor, rutina zilnica se schimba si sunt nevoiti sa se desparta o perioada de parinti – cand apare un nou bebe in familie, cand exista o schimbare semnificativa, cand incepe cresa, gradinita, scoala. Deci in acest caz, factorul declansator este clar.
Copiii care au fost mereu dependenti de parinti pentru orice, care au fost in centrul atentiei si au fost rar despartiti in copilaria timpurie de parinti sunt predispusi sa manifeste anxietatea de separare. Ei fac crize in momentul separarii, plangand si tinandu-se de parinti, au probleme de somn, par depresivi.
In perioada in care nu sunt cu parintii, pot avea probleme comportamentale – izolare sau agresiune sau pot, din contra, face fata cu bine perioadei – dar criza de anxietate apare iarasi a doua zi in momentul separarii. Anxietatea de separare este normala, parintii trebuie sa discute cu micutul si sa il reasigure, sa ii arate ca vor fi mereu aproape, in fiecare seara. Daca, insa, se manifesta mult timp, mai mult de cateva luni si simptomele nu se diminueaza, poate fi nevoie de consiliere.
Anxietatea si stresul post traumatic
Aceasta este o forma severa de anxietate, dupa un eveniment negativ in viata copilului. Violenta, accidentele, decesul unui parinte – toate duc spre stresul post traumatic. Copilul, chiar dupa o perioada lunga, dezvolta anxietate si frica constanta ca episodul se va repeta. Copiii ce trec prin experiente traumatizante au nevoie de consiliere si sprijin.
Anxietatea la scoala
Este uneori legata de anxietatea de separare. Dar alteori este dezvoltata datorita fobiilor scolare: copiilor le este frica de noul mediu, de critica celor din jur, nu se pot adapta grupului de elevi; dezvolta frica intensa fata de notarea si evaluarea profesorilor si performanta lor scolara este impiedicata de teama constanta.
Uneori, semnele sunt comportamentale si fizice: balbait, inrosit, evitarea privirilor si retragerea intr-un colt al clasei, transpiratie excesiva, dureri, greata. Uneori, anxietatea constanta poate da nastere de episoade sau „atacuri” de panica. Depinde cat de intensa este anxietatea la scoala – de cele mai multe ori, ea trece pe parcursul primului an scolar. Daca, insa, inca se manifesta in anul doi, poate fi nevoie de ajutor.
Semne ale anxietatii la copii
O stare generala de agitatie sau, dimpotriva, de letargie, lipsa interesului pentru diferite activitati distractive, evitarea schimbarilor si adaptarea deficitara, o stare de tristete si episoade de plans fara motiv – toate sunt semnele unei anxietati, semne de care trebuie sa tineti seama. Schimbarea comportamentului poate indica aparitia anxietatii; daca cel mic devine deodata retras, trist sau chiar agresiv. Alte semne – ganduri negative, temeri constante ca ceva rau se va intampla, autocritica, lipsa independentei, izolarea (chiar in familie), lipsa capacitatii de concentrare.
Semne fiziologice: probleme cu somnul – insomnii sau cosmaruri frecvente, probleme in alimentatie – mananca prea mult sau nu are pofta de mancare, udatul patului noaptea, dureri fizice – in general de stomac sau burta – toate sunt semne ale anxietatii la copii.
Retineti:
Anxietatea la copii poate avea efecte negative si necesita atat interventia voastra, cat si uneori ajutorul unui consilier daca se prelungeste pe o perioada lunga de timp; daca anxietatea e generalizata si il impiedica pe copil sa isi indeplineasca ca de obicei activitatile de zi cu zi.
Ce pot face parintii: crearea unei rutine ce ofera siguranta, stabilitate; petrecerea unui timp cu copilul – macar o ora zilnic; reasigurarea copilului; evitarea schimbarilor majore subite si ferirea micutului de vestile rele; discutii cu copilul despre emotiile sale (informati-va despre ascultarea activa); acceptarea temerilor si gasirea de strategii de lupta impotriva temerilor (cand este anxios il poate ajuta compania parintilor si un obiect „talisman”, care il protejeaza).
Nu il ignorati si nu ii ignorati temerile si frustrarile, considerand ca nu sunt importante! Vorbiti cu micutul despre ele, acceptati-le si cautati cu el solutii de rezolvare, de diminuare a temerilor. Primul pas este sa invatati sa ascultati cu atentie, fara a judeca, ci cautand sa aflati ce emotii exprima copilul …
