Invatatorul e un model pentru copil, fiind unul dintre primii si cei mai importanti adulti ce il formeaza si influenteaza, in afara de parinti. Ganditi-va doar ca, odata cu primul an de scoala, copilul vostru va petrece mai mult timp zilnic cu invatatorul decat cu voi!
Invatatorul va fi model pentru copil, va fi cel care ii ofera primele cunostinte complexe, care ii formeaza importante abilitati si competente si care ii transmite un sistem de valori, un cod de etica si de comportament. Este o sarcina dificila, in special daca ne gandim ca invatatorul are in responsabilitate in jur de 20 de copii, nu unul! Cat de greu este pentru voi, ca parinti, sa il calmati, sa il invatati, sa il educati si sa ii vorbiti?
Inchipuiti-va un grup de 20 de copilasi, fiecare cu propriul interes, cu propria preocupare, cu propria problema, cu propriile talente – e o munca demna de Hercule sa ii controlezi, calmezi, inveti, educi si mai ales sa ii intelegi pe toti! Tocmai de aceea, invatatorul trebuie sa fie un om cu o chemare speciala, care sa isi priveasca slujba nu ca pe slujba oarecare, ci ca pe o misiune in viata. Poate ca vi se pare exagerat, romantat, insa e adevarat – acest om formeaza sute de copii, care vor fi influentati de primul contact cu scoala si cu invatatorul…
Primele experiente
Primul contact cu scoala – acest mediu nou si cu invatatorul – acest adult strain care devine persoana cu care isi petrece zilnic timpul, este decisiv pentru atitudinea pe care o va avea copilul fata de institutia scolii si fata de invatat in general. Stie invatatorul sa se faca placut celor mici, sa nu para un adult ce inspira frica? Poate el sa le inspire copiilor incredere si siguranta?
Caci daca cel mic nu se simte in siguranta la scoala, nu se simte inteles, atunci mediul scolar va fi pentru el un mediu respingator. Daca invatatorul nu poate stabili un contact cu elevii sai, nu le poate stimula interesul pentru scoala, ci, dimpotriva, cum se intampla uneori, le trezeste frica de scoala, atunci copilul nu va avea o atitudine pozitiva fata de aceasta si nu se va putea dezvolta liber.
Stimulare sau inhibare?
Stilul pedagogic si educativ al invatatorului este esential. Pentru ca un profesionist bun nu trebuie sa se limiteze la a transmite informatii si a forma abilitati. El trebuie sa stie cum sa transmita informatiile, asa incat interesul copilului sa fie trezit. El trebuie, de asemenea, sa stie sa empatizeze cu copilul, sa patrunda in viata lui interioara, sa poata vedea lucrurile din perspectiva sa, sa il poata intelege. Daca el pedepseste copilul cand acesta se poarta ca un copil, fara sa incerce sa il inteleaga, nu va ajunge nicaieri – doar ii va spori acestuia resentimentele.
Daca il eticheteaza: „copil rau”, „copil obraznic” si nu poate empatiza, la fel. Trebuie sa stie cum sa evalueze si noteze copilul fara a-l inhiba si infricosa pe acesta. Din pacate, exista inca invatatori care se bazeaza pe o notare stricta si exigenta si pe pedepse atunci cand copilul nu asculta.
Ce efecte credeti ca are acest stil in stimularea copilului sa invete, sa se dezvolte? Invatatorul ii formeaza celui mic prima impresie despre ce inseamna sa inveti, despre sensul si scopul invatatului, despre utilitatea sa in viata. Daca el invata doar pentru o nota si de frica, atunci in viitor, el va invata sa scape de treaba, sa o evite, pentru ca nu va avea nici o placere legata de scoala.
Relatii sociale
Invatatorul este un model pentru copil si il influenteaza pe acesta si pentru ca aceasta perioada a scolii primare este o perioada-cheie in formarea si dezvoltarea abilitatilor sociale ale copilului. Acum isi formeaza primele relatii de durata cu alti copii. In plus, relatia cu invatatorul ii influenteaza in general relatiile cu adultii din jur si relatiile cu orice tip de autoritate. Este o relatie bazata pe incredere si comunicare sau pe frica si ascultare?
In plus, modul in care invatatorul incurajeaza elevii sa interactioneze este important: le creeaza oportunitatea interactiunii si a colaborarii, inclusiv in afara mediului scolar (plimbari, vizite, excursii)? Sau ii incurajeaza sa intre in competitie, pentru a arata cine e mai bun? Lumea sociala si aproape toate relatiile sociale ale copilului in clasele primare tin de scoala. Iar invatatorul este singurul adult care limiteaza, controleaza, incurajeaza si contribuie la tipul acestor relatii sociale (care pot fi bazate pe comunicare si intelegere sau pe frica, competitie si constrangere).
Valori si idealuri in viata
Insa invatatorul este un model pentru copil mai ales pentru ca ii transmite din propriile valori si idealuri, asteptari de la viata si de la sine. Contribuie la formarea imaginii de sine a copilului (in sens bun – incredere sau in sens negativ – etichetari), iar imaginea de sine influenteaza decisiv asteptarile de la sine. Dorind sau nu aceasta, invatatorul, prin interactiunea cu copiii, transmite din propriul set de valori, propriul cod de etica si morala.
Copiii invata si de la el ceea ce e bine, ce e rau, ce e acceptat, ce e interzis. Petrecand timp de patru ani zi de zi (aproape) cu acest adult, este imposibil ca cei mici sa nu se lase influentati. Mintea, dar si spiritul copilului la aceasta varsta este ca un burete: absoarbe totul din jur fara discriminare, fara a diferentia intre ce este bine de retinut si ce nu. Prin simple opinii emise in clasa, simple judecati de valoare, critici, invatatorul le formeaza copiilor o anume perspectiva asupra vietii si asupra sinelui. Le poate insufla valori si idealuri in viata superioare sau, dimpotriva, ii poate inhiba si face sa se simta inadecvati.
Concluzie: sa nu credeti ca invatatorul este doar persoana de la catedra ce ii ofera informatii si ii formeaza abilitati si competente copilului! El este omul care va formeaza decisiv copilul, ceea ce gandeste, crede, doreste el… In special la aceasta varsta, copiii preiau de la adultii din jur, cu care isi petrec timpul, mult mai multe: chiar expresii, comportamente, trasaturi de personalitate pe care le imita, opinii…
