Trecerea de la viata de cuplu la viata de familie presupune diferite si profunde schimbari, schimbari pentru care partenerii trebuie sa se simta pregatiti. Aparitia unui copil si deci formarea unei familii modifica intreaga atmosfera a casei si, de multe ori, relatia dintre parteneri devine putin confuza, rolurile lor schimbandu-se si aparand noi si importante roluri – acelea de parinti! Insa daca partenerii sunt potriviti si se sprijina reciproc, vor trece usor peste acest hop si vor construi impreuna o familie fericita!
Viata de familie trebuie sa le ofere tuturor membrilor afectiune si siguranta, un mediu confortabil emotional in care sa se simta liberi sa se exprime. Relatiile dintre membrii unei familii trebuie intotdeauna bazate si construite pe dragostea dintre acestia. Fara dragoste, relatiile s-ar limita la comportamente stereotipe si rutiniere, la asteptari si indeplinirea acestora. Pentru a asigura un mediu afectiv, comunicarea deschisa este piesa principala: comunicare intre cei doi parteneri si comunicare cu copilul. Cei doi soti trebuie sa-si impartaseasca toate dubiile prin care trec, acest lucru fiind important, caci imediat dupa aparitia unui copil, relatia dintre cei doi se poate raci: amandoi acorda atentie mai mult copilasului si nu unul altuia! In principal pentru proaspata mama este important sa nu uite ca nu este numai mama, ci si sotie. Si comunicarea cu copilul este importanta: cand acesta va creste, parintii trebuie sa il asculte cu atentie si sa ii raspunda adecvat emotiilor exprimate de acesta, nu sa il ignore spunandu-si: “e doar un copil, ii trece lui”!
Asadar, comunicarea este cheia in viata de familie fericita. Aceasta trebuie sa ajute persoana sa creasca si sa se dezvolte, nu sa o sileasca sa involueze – lucru care se poate intampla uneori cu tinerele mamici care sunt nevoite sa renunte la unele aspecte ale dezvoltarii lor academice si/sau profesionale. Insa mamele trebuie sa ia aceasta perioada in care noul rol de parinte acapareaza rolurile profesionale ca pe o perioada normala si temporara, nu ca pe un sacrificiu! Ele nu trebuie sa renunte vreodata la aspiratiile lor profesionale. Si cand copilul va creste, vor avea o a doua sansa sa isi indeplineasca acele aspiratii – aceasta doar cu sprijinul sotului!
Astfel, viata de familie presupune sprijin si suport emotional, dar si sprijin practic – tatal trebuie sa ii ofere femeii sansa sa se dezvolte multilateral. Si sprijinul provenit din partea familiei largite este important pentru membrii cuplului conjugal si pentru copil: prezenta si ajutorul proaspetilor bunici este dezirabila si chiar necesara!
Viata de familie presupune respect intre membrii acesteia: intre parteneri este esential sa existe o cunoastere a nevoilor reciproce si o acceptare si indeplinire a acestora prin respectarea libertatii si a drepturilor fiecaruia sa creasca si sa isi indeplineasca dorintele. Respectul este important si in cadrul relatiei parinte-copil: o relatie bazata doar pe autoritate nu stimuleaza copilul, el are nevoie sa perceapa ca cei mari acorda atentie la ceea ce exprima si la ceea ce are nevoie. De multe ori, parintii cred ca ei stiu mai bine de ce are nevoie copilul lor, insa a acorda respect pentru ceea ce el exprima si a-i permite sa contribuie prin propria opinie la luarea deciziilor privitoare la el, dar si la familie in general este important in dezvoltarea sa ca persoana.
O relatie deschisa parinte-copil este importanta pentru o viata de familie armonioasa! Ganditi-va la doua scenarii posibile in ceea ce priveste o singura situatie: luarea deciziei ca familia sa se mute in alt oras! Un prim scenariu: parintii iau decizia si il anunta pe copil: “luna viitoare ne mutam in orasul X, strange-ti cu atentie lucrurile si ia-ti la revedere de la colegi”! Si al doilea scenariu: parintii il cheama pe copil si il intreaba: “tu crezi ca ar fi prea greu pentru tine sa ne mutam in orasul X curand? Ai putea sa faci asta pentru noi, caci acolo tata o sa ne aduca mai multi bani? Ce zici?”! Care dintre situatii ar ajuta pe copil sa se simta ca un membru important si iubit al familiei, nu ca un animal de companie? Chiar daca in realitate decizia este luata de catre adulti, copilului trebuie sa i se lase impresia ca si el conteaza – si chiar conteaza! – si ca are libertatea sa isi exprime sentimentele!
Viata de familie presupune acceptarea si asumarea unor responsabilitati pentru toti membrii sai:
a fi constient ca din momentul in care cuplul devine familie, ambii parteneri trebuie sa se dezvolte si sa isi asume noi si importante responsabilitati, importante pentru ca de ei depinde ce fel de om va deveni micul si dragalasul bebelus! Aceste noi roluri – de parinti – tebuie asumate cu toata seriozitatea si in nici un caz lasate doar pe umerii unuia dintre parteneri – din pacate, situatia actuala a societatii permite ca de multe ori, mama sa preia aproape toate responsabilitatile legate de cresterea copilului, caci tatal este nevoit sa munceasca mai mult pentru a asigura un venit acceptabil. Iar aceasta situatie nu este nici echitabila, nici sanatoasa, caci opreste mama de la dezvoltare profesionala si il opreste pe tata de la dezvoltare personala prin trairea intenselor emotii ale rolului de parinte. Asadar, inainte de formarea unei familii, partenerii trebuie sa constientizeze ca este corect, dar si sanatos pentru amandoi si cel mai important, pentru copil, ca ei sa isi asume noile roluri si responabilitati si sa se asigure ca sunt cat mai prezenti in viata noului nascut.
In concluzie, viata de familie trebuie sa permita si chiar sa ajute persoana sa creasca, sa se dezvolte prin sprijinul si suportul afectiv al celorlalti, sa se simta libera si fericita. Familia trebuie sa reprezinte pentru toti acel loc in lume in care orice pericol sau amenintare este infruntata alaturi de cei dragi.
