De multe ori, partenerii fac tot posibilul pentru evitarea divortului din diverse motive: poate inca spera sa faca relatia functionala, poate se gandesc la binele copiilor sau poate sunt influentati de morala traditionala si de religie, care spune ca separarea este imorala. Oricare ar fi motivul lor, statul ii ajuta sa incerce o impacare prin institutia medierii: inainte de a ajunge la divort, partenerii sunt sfatuiti (in caz ca se consulta cu o instanta juridica) sa incerce o mediere.
Medierea este printre cele mai eficiente metode pentru evitarea divortului: daca aceasta esueaza, atunci nu prea se mai poate face nimic. Medierea este o strategie folosita nu doar in cazul cuplurilor, ci pentru controlul si solutionarea oricarui tip de conflict – se utilizeaza chiar in unele tari dezvoltate medierea victima-agresor, pentru a solutiona resentimentele victimei.
Medierea presupune prezenta unui specialist care intervine intre cele doua parti si le ajuta in solutionarea conflictului. Un mediator nu ofera el insusi solutii, ci ii ghideaza pe cei doi parteneri in discutii controlate strict si mentine un punct de vedere obiectiv si neutru, neluand partea nici uneia dintre parti. Daca cei doi parteneri gasesc o solutie acceptabila pentru amandoi, medierea se incheie cu succes prin semnarea unui contract.
Asadar, in evitarea divortului, procesul de mediere poate fi eficient. La inceput, se alege locatia si se programeaza sedintele de mediere. In cadrul desfasurarii procesului, se analizeaza conflictul – sau conflictele dintre cei doi parteneri, se construieste o asa-numita harta a conflictului care prezinta clar si concis problemele ambelor parti, se rezuma obiectiv de catre mediator problema. Cei doi partenerii urmeaza – fara a da vina unul pe celalalt – sa isi descrie problemele si sa ofere sugestii proprii de solutionare. Este esentiala mentinerea discutiei spre viitor, pastrarea unui optimism si concentrarea nu pe a da vina, ci pe solutii posibile. In incheiere, daca a avut succes, se incheie un acord “de pace” intre parteneri care se oficializeaza prin contract.
Medierea poate avea succes in evitarea divortului deoarece cei doi parteneri devin din rivali, parteneri care cauta impreuna solutii, iar prezenta unui mediator profesionist va asigura ca discutia nu se transforma in cearta. Cel mai important in acest proces este faptul ca actorii conflictului isi cauta singuri solutii, nu sunt influentati sau impinsi de la spate, astfel ca posibila rezolvare le apartine in totalitate. Mediatorul este doar un intermediar cat se poate de neutru.
Astfel, pentru evitarea divortului, se initiaza medierea prin discutia cu prima parte a conflictului – se identifica si se rezuma cauzele principale ale conflictului (nevoi, asteptari diferite de la partener, etc.). Important este sa se identifice sentimentele, temerile, nevoile si asteptarile clientului. Dupa aceasta, urmeaza discutia mediatorului cu a doua parte si se urmeaza aceiasi pasi.
Pasul urmator – sau pasii – este cel mai important in succesul sau esecul partenerilor in evitarea divortului: intalnirea comuna. Astfel, mediatorul incepe discutia prin enumerarea regulilor stricte dupa care se va desfasura: nu este permisa intreruperea unei parti in timp ce vorbeste, nu se acuza in nici un fel partile, se stabilesc problemele existente si posibilele solutii, nu se refuza nici o solutie a unei parti de catre cealalta parte fara existenta unor argumente, nu se deviaza de la subiect prin amintirea inutila a unor conflicte din trecut. Fiecare va avea dreptul sa vorbeasca timp de o perioada stabilita anterior (de exemplu, 20 de minute, pentru a nu plictisi partea a doua). Apoi, mediatorul invita ambele parti sa contribuie cu reguli proprii, iar daca acestea sunt acceptate, incepe discutia.
Primul pas in evitarea divortului prin medierea discutiei este expunerea pe scurt a problemelor existente de catre primul partener – este esentiala regula cu privire la interzicerea intreruperii. Dupa expunere, a doua parte este rugata sa isi exprime opinia cu privire la perspectiva partenerului – este esentiala regula care interzice acuzarea celuilalt. Apoi, urmeaza expunerea problemelor de catre al doilea partener din perspectiva sa si dupa, opinia celuilalt cu privire la ce s-a spus.
Aici intervine mediatorul in evitarea divortului: rolul sau ca parte neutra este sa rezume problemele prezentate de catre ambele parti, sa construiasca impreuna cu partile o ierarhie a problemelor – in functie de importanta acestora si o harta a conflictului, care sa ii ajute pe cei doi sa vizualizeze clar ceea ce s-a spus. Daca totul merge bine, se trece la momentul esential: propunerea de solutii.
Mediatorul dirijeaza dicutia astfel incat ambii parteneri – pe rand – sa propuna cateva solutii posibile care ar avea sanse sa rezolve problemele expuse de ei. Dupa ce o parte propune solutii – mediatorul o ajuta sa gaseasca cat mai multe, dar nu ii sugereaza el nici una, a doua parte este invitata sa isi exprime opinia despre ce solutie ar putea functiona si ce solutie nu. Este esential sa se respecte regula – nu se refuza o solutie propusa de catre partener decat cu argumente! Procesul se repeta: a doua parte propune solutii proprii pentru problemele sale, iar cealalta spune care ar merge si care nu.
Apoi, in evitarea divortului prin mediere, mediatorul va expune pe rand solutiile propuse si acceptate de catre ambii parteneri. Poarta o ultima discutie cu cei doi parteneri, pentru a se asigura ca amandoi privesc solutiile ca fiind realiste si posibil de pus in practica. Important este ca prin acest proces probleme care li se pareau partenerilor imposibil de solutionat – mai ales daca acestia se certau si se priveau ca doi rivali – acum, cu ajutorul lucid si obiectiv al specialistului, par deodata posibil de rezolvat.
La final, daca evitarea divortului prin mediere a avut succes, partile se declara de acord cu punerea in aplicare a solutiilor intr-un termen de timp. Dupa o anumita perioada, partile se vor intalni din nou cu mediatorul pentru a oferi feed-back si a reevalua solutiile – daca este cazul. Se va incheia contractul de mediere, care poate contine si sanctiuni pentru nepunerea in aplicare a unor solutii de catre o parte sau alta.
