Este trist sa vorbim despre cum este afectat copilul de moartea unui parinte, insa cei aflati in aceasta situatie tragica au nevoie de sprijin si de informatii despre cum pot gestiona situatia. Oricat de mult suferiti, oricat de mult vreti sa va retrageti intr-un colt intunecat singur, trebuie sa fiti constient ca si copilul sufera (chiar daca uneori nu o arata) si ca are nevoie mai mult ca oricand de afectiune si siguranta. A-ti pierde sotia/sotul este tragic, insa nu uitati ca cel mic si-a pierdut tatal/mama si are nevoie de ajutor.
Varsta copilului. In functie de varsta sa, copilul va intelege diferit situatia si va reactiona diferit. Insa aproape la orice varsta – chiar si sub un an de zile, el va resimti acut lipsa parintelui de langa el si tristetea celor din jur. Sub trei-patru ani de zile, copilul nu va intelege decat ca persoana draga a plecat si va intreba cand se intoarce – ceea ce te poate intrista foarte mult. Peste aceasta varsta, intre patru-sase ani, copilul se poate simti abandonat, chiar vinovat de plecarea parintelui.
El inca nu poate intelege concret ideea de moarte si de aceea te va deranja mereu cu intrebarea: „de ce” – „de ce a trebuit sa plece”… Tu nu poti decat sa ii explici iarasi si iarasi ca uneori asa se intampla, ca este ceva normal, ca nu din vina lui si ca tu nu vei pleca de langa el. Dupa varsta de sase-sapte ani, copilul intelege ce inseamna moartea si se va confrunta destul de sigur cu sentimente de angoasa, frica de moarte, tristete si chiar depresie.
Este important sa ramai cu el, sa vorbesti cu el, sa ii urmaresti manifestarile si sa ceri ajutor specializat daca observi comportamente si idei morbide. Cand este adolescent, probabil nu te vei simti prea util in a-l ajuta – cel mai sigur, se va retrage in sine si se va duce sa stea cu prietenii. Lasa-l in pace, este solutia sa sa treaca peste; insa va veni si ziua in care va dori sa vorbeasca cu tine si trebuie sa fii pregatit(a) sa ii dai orice raspunsuri ar cere.
Fazele tristetii. Dupa cum s-a spus, modul cum este afectat copilul de moartea unui parinte depinde de varsta sa, insa chiar si copiii foarte mici resimt tristetea ta, a celor din jur si lipsa persoanei iubite. Copiii care se pot exprima si care inteleg cat de cat ideea de moarte vor trece prin macar doua din aceste trei stadii de acceptare a situatiei: izolare, refuz de a vorbi si interactiona; intrebari despre ce s-a intamplat, de ce, unde este parintele; tristete profunda, crize de plans.
Cand sunt mici, faza cea mai frecventa si de durata este cea a intrebarilor – asadar, trebuie sa fii pregatit(a) sa ii raspunzi si trebuie sa te gandesti la un mod de a-i explica moartea, un mod prin care sa inteleaga ca parintele nu se mai poate intoarce (gandeste-te la o poveste). Daca familia voastra este religioasa, credinta il poate ajuta pe copil (si pe tine) – ii poti explica ca parintele sau este cu trupul in mormant, cu sufletul in cer, dar ca inapoi nu se poate intoarce.
Copiii mai marisori, insa, vor trece mai mult ca sigur prin faza izolarii, a refuzului de interactiune si cea a tristetii, a crizelor de plans. Nu il poti ajuta decat fiind alaturi de el si manifestandu-te sincer – arata si tu ca suferi, nu incerca sa te prefaci pentru a-l proteja. Este mai natural si sanatos sa vada ca si tu esti trist(a), ca si tu plangi, insa ramai langa el.
Cum este afectat concret copilul de moartea unui parinte – exista unele manifestari comune cu care se confrunta copiii al caror parinte a murit; manifestari negative, insa temporare – atat timp cat tu ramai langa el si il ajuti sa accepte situatia si sa isi reia activitatile de zi cu zi.
Acestea sunt: sentimente de tristete, depresie, care determina aparitia unor dureri cat se poate de concrete, probleme cu somnul (fie vise despre persoana disparuta, fie cosmaruri sau frica de a adormi si a muri in somn), nervozitate, lipsa poftei de mancare (este de obicei prim semn al depresiei), vinovatie, teama de a fi lasat singur, regresie – va avea dificultati de invatare, memorare, concentrare, efectuare a unor activitati care inainte nu erau problematice.
Accepta aceste manifestari, ele de obicei sunt temporare, insa urmareste atent copilul si daca vezi semne ale unei depresii avansate dupa mai mult timp de la moartea parintelui (refuz si lipsa de interes pentru activitati inainte placute, refuz de interactiune cu cei de aceeasi varsta, idei morbide), mergi impreuna cu el la un consilier – va poate ajuta pe amandoi.
Sunt mai multe moduri cum este afectat copilul de moartea unui parinte, mai important este cum treci tu prin aceasta suferinta si cum il poti ajuta si pe el:
Apropiere – nimeni nu iti poate intelege durerea enorma pe care o simti si este doar normal sa vrei sa te izolezi si sa iti traiesti singur(a) suferinta. Dar nu uita de cel mic si de durerea sa. Ia-ti cateva zile singur(a), insa nu prea mult, caci copilul se va simti total abandonat. Deci, dupa cateva zile stai cu el, vorbeste cu el si impartaseste-i suferinta.
Ideea de moarte. Copiii mici nu prea inteleg ce inseamna moarte, dar trebuie sa cauti o poveste, ceva care sa il faca sa constientizeze ca parintele plecat nu se mai intoarce si ca el nu are nici o legatura, nici o vina. Religia va poate ajuta. Daca iti este greu sa vorbesti despre moarte, roaga-i pe bunici sau pe o alta ruda cu care se intelege micutul sa ii explice.
Exprimare. Copilul poate sa nu reactioneze imediat si pur si simplu sa refuze sa vorbeasca. Este semn ca sufera – de aceea, vorbeste tu cu el, incurajeaza-l sa vorbeasca, sa se manifeste, sa deseneze – orice care ar putea sa il ajute sa se elibereze de emotiile din interior. Cu cat sta mai mult inchis in sine, cu atat sufera mai mult si poate ajunge depresiv.
Mormant. Iti este greu, insa pentru a il ajuta sa inteleaga moartea, poti sa il duci dupa un timp la mormantul parintelui si sa ii explici ca acolo este trupul, iar sufletul este in cer, de unde va asculta; incurajeaza-l sa ii vorbeasca parintelui la mormant si sa isi descarce sufletul.
Amintiri. Nu te gandi ca tie sau lui va este mai usor sa pretindeti ca persoana draga este doar plecata sau ca ea nici nu a fost cu voi! Vorbeste despre parinte cu cel mic, priviti poze, creeaza-i o amintire – cu atat mai important cu cat copilul e mai mic. E important ca si copilul sa aiba mereu in suflet amintirea parintelui disparut, sa stie cine era, cum arata, sa poata vorbi despre el.
Relatie. Aceasta tragedie va va apropia, iar tu esti singurul sprijin, element stabil ramas in viata copilului. Lui ii poate fi frica sa mai creeze legaturi din teama de a nu fi parasit iarasi. Deci asigura-l ca tu vei fi mereu acolo si incearca sa petreci cat mai mult timp cu el. Incearca sa il privesti, totusi, ca pe un copil, nu ca pe un adult, oricat de matur ti se pare. O tragedie ca aceasta il forteaza sa creasca mai repede, insa asigura-i o copilarie, incurajeaza-l sa se joace, sa isi faca prieteni, sa se bucure de activitati.
Rutina. Cat de curand te simti in stare, reia pentru copil rutina de zi cu zi, ca si cum lucrurile sunt normale. Aceasta ii va oferi cat de cat o siguranta, senzatia de stabilitate. In plus, desi tie se poate parea grotesc sa auzi rasete acum, incurajeaza-l sa se joace cu alti copii – roaga-ti niste prieteni care au copii de varsta sa sa vina la voi (sau invers), pentru ca cel mic sa aiba companie si sa fie stimulat sa se bucure de viata sa.
