Cum inveti copilul deosebirea dintre rau si bine? Este o sarcina dificila, pentru ca in primii ani de viata, copiii nu pot sa isi insuseasca moral, etic si intelectual sensurile abstracte ale binelui si ale raului. Ei vor imita, pur si simplu, comportamentele observate in jur – de aceea, initial exact ceea ce faci tu si ceilalti din jurul copilului reprezinta baza pentru ceea ce va face el.
Copiii nu pot intelege valoarea faptei bune in sine, la varsta de sub trei-patru ani nu pot analiza nici relatia cauza-efect, de aceea, comportamentele lor nu sunt gandite, nu sunt percepute prin constientizarea rezultatului lor pentru sine si pentru altii. Invatarea dintre bine si rau trebuie abordata concret, pe intelesul copilului – nu poti sa te astepti ca el sa priceapa de ce ceva este rau doar pentru ca tu ii spui ca este rau!
Asadar, cum inveti copilul deosebirea dintre bine si rau?
Exemplul din jur. Dupa cum s-a spus, parintii sunt primele si cele mai importante modele, de aceea este important cum actionati si reactionati in preajma sa. Abtineti-va sa il expuneti, de exemplu, la certurile de cuplu. Va simti tensiunea din jur insa si mai rau, va invata ca a tipa sau arunca cu obiecte este un comportament normal! Asa ca, un control eficient in jurul copilului si expunerea sa doar la comportamente pe care vreti sa le invete este necesara.
Mediul familial. Prin interactiune, copilul ii observa pe cei din jur si isi atribuie comportamentele lor. El nu stie inca sa le selecteze, sa le analizeze si sa critice singur ce este bine si ce este rau – orice vede i se pare interesant si va incerca sa imite. Incercati, asadar, sa ii oferiti un mediu familial armonios, calm, fara tipete, injuraturi, tensiune. Din contra, obisnuiti-l cu un mediu cald si care sa ii ofere siguranta si stabilitate.
Interactiune. Odata ce micutul merge la cresa, la gradinita, el intra in interactiune cu alti copii si poate invata comportamente neagreate. Nu poti controla, bineinteles, toate interactiunile copilului, insa daca observi un nou cuvant in vocabular sau un comportament care ti se pare inacceptabil, intreaba-l de unde l-a preluat si incearca sa ii explici ca nu este bine sa il foloseasca – incearca sa ii dai si motiv, caci fara motiv, nu va intelege!
Povesti. Cum inveti copilul deosebirea dintre rau si bine – povestile sunt foarte eficiente. Inca de la o varsta frageda, citeste-i povesti la culcare, povesti in care sa fie clar cine este bun si cine este rau, care sa transmita clar anumite valori: bunatate, prietenie, curaj, fidelitate, familie.
Cum inveti copilul deosebirea dintre rau si bine? Tocmai prin aceste povesti – dupa ce i le-ai citit, discuta-le cu el. Intreaba-l cine si ce a facut bine si de ce si cine si ce a facut rau si de ce. Scoate in evidenta tu ce el a omis si explica-i de ce personajul cutare nu facut bine sau invers! Invata-l sa critice singur comportamentele personajelor si sa distinga dintre actiunile acceptate si valoroase si cele rele.
Creativitate. Dupa ce ati inceput lucrul la critica povestirilor si copilul a inceput sa distinga destul de usor cine este bun si cine rau, stimuleaza-i creativitatea si puterea de judecata etica prin imaginatie. Cauta cateva povestiri pe care nu le-a auzit, citeste-i jumatate si lucrati impreuna la continuarea si sfarsitul povestirilor. Va fi mai clar pentru tine, in functie de ce gandeste copilul ca vor face personajele si cum se termina, daca intelege deosebirea dintre un comportament bun si unul rau. Ajuta-l sa finalizeze povestirile cu intrebari: printesa a ajutat broscoiul, ce merita ea sa primeasca? Hotul i-a furat printesei diadema, ce i se intampla hotului?…
Model. Inca de la varste fragede, copilul preia modele de comportament de la emisiunile, desenele animate pe care le urmareste. Asadar, acorda mare atentie la ce programe se uita, urmareste si tu cateva episoade pentru a te asigura ca nu exista comportamente nocive pe care le-ar putea invata (chiar si iubitele desene cu Daffy Duck, Bugs Bunny, Cow&Chicken, Tom&Jerry, The Flinstones – chiar si acestea arata comportamente negative care, insa, par amuzante: “ce-ar fi sa arunc si eu cu o caramida in fereastra/catel etc.?”). Fa rost de DVD-uri cu desene inofensive, in care sa reiasa clar anumite valori, cat copilul se afla la varsta imitatiei – pana la sase-sapte ani.
Aprobare si dezaprobare. Nu te poti astepta ca un copil sa valorizeze de la sine, cognitiv si etic, faptele bune. El nu gandeste in termeni abstracti, ci cat de concret se poate. Asadar, invata-l in primul rand, cu aprobarea, aprecierea cand face bine ceva – zambesti, il imbratisezi, il saruti. Dar si cu dezaprobarea prin comportament cand face ceva considerat rau. Nu trebuie sa ii spui de multe ori “esti rau” – il vei face sa creada ca asa este el si gata! Nu, foloseste mai degraba dezaprobarea prin gesturi (dai din cap, oftezi, mimica fetei – in contrast cu mimica si gesturi de afectiune cand face bine) si sa ii spui “nu este bine cand faci asta pentru ca…”. Nu uita niciodata o motivatie, de ce “nu este bine” – orice iti vine in minte.
“Pantofii altuia”. Copiii mici nu stau sa se gandeasca (si la o varsta frageda nici nu sunt capabili) la efectele actiunilor proprii. El va arunca cu ceva doar pentru a observa ce se intampla, va tipa doar pentru a vedea efectul, va trage o pisica de coada doar pentru a vedea ce face, va lovi un alt copil doar din curiozitate sau dintr-o emotie necontrolata. Asadar, invata-l sa se gandeasca dinainte la ce efect au aceste actiuni – si cum el le face intocmai pentru a afla, spune-i tu.
De exemplu: “daca lovesti un alt copil sau un animal, il doare, asa cum te-a durut pe tine cand ai cazut saptamana trecuta. Vrei sa il doara din cauza ta? Tu vrei sa te mai doara asa?” Odata ce pricepe clar ca o anumita actiune face o persoana sau animal sa sufere, normal este ca o va stopa. Daca continua, inseamna ca se confrunta cu anumite emotii negative nerezolvate, asa ca incearca sa afli ce simte.
Recompense. Cum inveti copilul deosebirea dintre rau si bine? S-a spus: copiii invata prin exemple si explicatii cat mai concrete. Asa ca, pe langa aprobarea prin gesturi de afectiune, obisnuieste-l si cu recompense pentru fapte bune! Nu te poti astepta ca el sa fie fericit doar pentru ca a facut bine – nu are dezvoltat inca simtul moralitatii. Asa ca, nu foarte des, dar regulat, incat sa stie ca e direct efectul unei fapte bune, ofera-i recompense, spunandu-i si de ce: “ai voie sa mananci tort pentru ca ai fost bun cand…”.
Joc. Cand se joaca, poti sa ii urmaresti jocul – caci prin joc arata copiii ce au invatat despre lume despre actiunile bune si rele. Cand il vezi ca se joaca cu papusi, intreaba-l lejer: “ce face acum papusa X? De ce face asta? Este bine ce face?”. Observa ce actiuni si intamplari inventeaza in viata papusilor: asta iti arata ce simte el si ce i s-a intamplat lui. Incurajeaza-l sa faca scenarii, in care sa separe concret lucrurile bune si cele rele si sa ofere el insusi recompense si pedepse papusilor bune si celor rele. Jocul de-a mama sau tata cu o papusa poate fi perfect pentru ca cel mic sa se puna in ipostaza de a critica singur ce a facut bine sau rau “copilul” si a-i oferi ceea ce merita. Stimuleaza-l pentru astfel de jocuri si joaca-te impreuna cu el – daca te vrea!
