Dunkerul este un câine de vânătoare norvegian care nu apare aproape deloc în afara Norvegiei. Este un animal rezistent la frig și la căldură, alergă fără probleme prin nămeții de zăpadă, unii îl consideră un vânător nesăbuit. Numele său a fost ales după cel al crescătorului de câini, Wilhelm Duncker.
Acesta a încercat să obțină un câine rapid, de vânătoare, care să urmărească iepurii pe traseu. În final, a rezultat un câine mai bun ca rasa Beagle, un animal asemănător câinilor rusești de vânătoare, care impresionează și prin culoare, la fel ca dalmațienii. În prezent rasa Dunker este folosită la vânătoarea de iepuri, dar și ca animal de companie. Rasa este cunoscută din anul 1920, în anul 1934 a fost asociată cu rasa Hygenhund.
Corpul său este robust, acoperit de păr scurt, drept și gros, mai mult aspru decât moale. Coloritul blănii este cafeniu cu negru și pete albe. Un exemplar adult poate avea înălțimea la greabăn de 47-57 cm, iar greutatea de 17-23 kg. Capul este lung, bine proporționat față de corp, iar craniul convex.
Botul este lung și drept, iar nasul de culoare închisă. Ochii sunt mari, exepresivi, au irisul negru sau maro, iar urechile sunt mari, late și ținute în jos. Gâtul este lung, subțire, fără salbă, spatele larg, musculos, pieptul mare, iar crupa bine dezvoltată și puțin înclinată.
Membrele anterioare sunt drepte, cele posterioare sunt mai robuste, labele sunt compacte, degetele arcuite și prevăzute cu unghii tari și negre. Coada este mai groasă la baza și din ce în ce mai subțire spre vârf, complet acoperită de fire dese de păr.
Câinele Dunker este inteligent, ușor de dresat, prietenos, afectuos și loial stăpânului. Nu este o rasă sensibilă la boli, în general are o sănătate bună, poate suferi în cursul vieții doar de displazie de șold. Ca animal de companie trebuie crescut la casă, deoarece este destul de gălăgios, energic, are nevoie de un spațiu al său unde să se desfășoare. Stăpânul său trebuie să fie o persoană activă care să aibă mult timp pentru un astfel de animal vioi și plin de viață.
Poate fi crescut foarte bine în mediul rural, la casă, într-o curte spațioasă unde să aibă cușca sa. Nu este un câine pretențios care să aibă nevoie de îngrijiri speciale. Blana sa trebuie periată la câteva zile, pentru a fi îngrijită și frumoasă, în rest animalul nu trebuie spălat, cel mult poate fi sters cu o cârpă umedă atunci când este murdar.
Durata de viață medie la câinele Dunker este de 12-15 ani.
