Este posibil ca o femeie heterosexuala, care este atrasa de barbati, sa se indragosteasca totusi de o alta femeie? Se pare ca da – ceea ce se numeste iubire romantica se poate manifesta si fata de o persoana de acelasi sex, doar ca aceasta iubire nu implica si elementul atractiei si dorintei fizice! Va prezentam povestirea unei tinere femei care simte ceea ce am numi „crush”, o iubire romantica fata de o alta femeie.
Nu sunt lesbiana si totusi cred ca m-am indragostit de o femeie!
De cateva luni incoace, traiesc ceva cat se poate de ciudat: cred ca m-am indragostit de o alta femeie, desi nu sunt lesbiana, asta o stiu destul de sigur. Si mai ciudat este ca noi doua parca am avea o relatie de cuplu si nu una de prietenie, cu exceptia vietii intime! Nu stiu exact ce simte ea pentru mine, insa este evident pentru toti ca ii place de mine, ca tine la mine si ca ii plac si gesturile mele de afectiune.
Probabil ca multi mi-ati spune: „poate ca esti lesbiana, dar nu sti inca”! Insa ceea ce este sigur e ca nu sunt lesbiana, caci imi plac cat se poate de mult barbatii, in special cand vine vorba de iubire fizica (poate ca sunt bi-). Am 24 de ani si am avut doua relatii de cuplu cu barbati; momentan, nu am iubit, insa am un amic cu care intretin relatii intime (avem un pact cat se poate de satisfacator). Inca nu am intalnit un barbat cu care sa-mi doresc sa incep o alta relatie de cuplu, desi destul de sigur va veni si acea zi. Caci imi doresc o relatie de cuplu cu un barbat, imi doresc un iubit barbat si nu o iubita!
Dar este ciudat ca am sentimente romantice fata de o alta femeie – simt exact ca si cum as fi indragostita de ea. Cum este posibil? Am intalnit-o toamna trecuta, atunci cand au inceput cursurile la masterat; suntem colege si ne vedem aproape zilnic, nu doar la curs, ci si in oras. Ne-am imprietenit foarte repede; de fapt, este singura fata care imi este prietena buna, in afara de cele doua prietene ale mele din copilarie. Si in cel mai scurt timp, mi-a devenit prietena apropiata, poate ca cea mai buna prietena!
Insa intre noi este ceva mai mult si toti au observat ca relatia noastra este diferita, este mai mult decat o prietenie intre doua femei. Inca de la inceput ea a fost foarte apropiata, calda si afectuoasa cu mine; eu, de felul meu, nu sunt asa, sunt mai retrasa. Insa fata de ea parca era normal sa ma apropii, sa fac gesturi de afectiune.
De ce cred ca m-am indragostit de aceasta femeie? Pentru ca recunosc „simptomele”: de abia astept sa o vad zi de zi; cand nu o vad, ma gandesc la ea si-i trimit cate un mesaj dragut; vreau sa o ascult, sa aflu cat mai multe despre ea; mi se pare ca ma intelege si ca o inteleg; vreau sa o ating, sa fiu cat mai aproape de ea si cand o vad am o stare de bucurie spontana; mi se pare o fiinta cu adevarat speciala si sunt fericita ca ma vrea in viata ei…
Si ea simte ceva special pentru mine, altfel nu ar raspunde la gesturile mele de afectiune. Mereu ne sarutam (pe obraji sau pe frunte!), ne imbratisam deseori, ne tinem de mana cand ne plimbam. Nimic dintre acestea nu ni se pare ciudat; de fapt, mie mi se par gesturile cele mai naturale de afectiune. Si ei i se par la fel, din cate observ. Vorbim zilnic, ne vedem aproape zilnic si doar in cateva luni stim cam totul una despre cealalta si avem grija una de cealalta. Vorbim recent chiar sa ne mutam impreuna (amandoua stam cu chirie).
Si totusi nici una dintre noi nu este lesbiana; ea are un iubit in alt oras, o relatie la distanta; eu am acel amic cu care ma vad macar o data pe saptamana si cu care ma culc (o relatie „friends with benefits”). Lumea nu prea stie ce sa creada despre noi si adevarul este ca nici eu nu prea stiu ce simt. Oare chiar sunt indragostita de ea, sunt indragostita de o femeie? Sau ce o fi la mijloc?
Amandoua mai facem din cand in cand glume, intrebandu-ne de ce una dintre noi nu s-a nascut barbat! Glumim zicand ca eram destinate sa fim suflete pereche, dar ca Mama Natura a incurcat borcanele si ne-a facut pe ambele femei si pe nici una lesbiana… Poate ca amandoua ne simtim singure pentru ca nu avem un iubit langa noi si relatia noastra speciala umple acest gol.
Chiar daca m-am indragostit de ea, chiar daca simt un fel de iubire romantica, nu sunt lesbiana deoarece nu as putea sa fiu cu ea in sensul unei relatii reale de cuplu. Nu m-as culca cu ea – nu imi displace neaparat ideea, dar nici nu simt vreo atractie irezistibila, asa cum simt pentru barbati. Nici nu cred ca as avea vreodata curaj sa fac ceva atat de nou (sunt timida de fapt!). Si nici nu stiu cum sa o fac…
Mi se pare una dintre cele mai frumoase femei, insa nu o doresc fizic asa cum doresc un barbat. O doresc spiritual, o vreau langa mine mereu. Cred ca este pana la urma un fel de iubire pura si reala, care depaseste planul fizic si care tine de ceea ce regasim fiecare in cealalta. Ma simt fericita cand este cu mine si asta e de ajuns.
Partea ciudata nu este cea ca m-am indragostit de o alta femeie desi nu sunt lesbiana (bine, poate si asta este oarecum ciudat)! Partea care ma scoate din sarite tine de comentariile pe care le-am primit de la prietenele mele vechi: mi-au zis sa am grija, sa nu ma „implic” prea mult cu ea, sa ma feresc sa duc lucrurile prea departe. Pare ca le este frica sa nu le anunt deodata ca da, sunt lesbiana! Si ma intreb: dar daca as fi, oare ce ar schimba aceasta in prietenia noastra? Oare m-ar alunga doar pentru ca sunt lesbiana? Doar tot eu as fi…
Imi doresc enorm o relatie cu o femeie de mult timp mi-am dat seama ca imi plac femeile dar …