Este abia februarie și am văzut pe Facebook primii mici și primele grătare, mulți forțează primăvara, acum când vine iarna?!
Micul la români este peste tot. Mic sau mititel – fiecare îi spune cum vrea. Tuturor ne place alături de o bere, un spritz, cu un colț de pâine și niște muștar.
Micul la români nu este doar un aliment. Este un prieten de nădejde , poate chiar membru al familiei. Câți dintre noi nu avem un var sau un frate mai mic?
Și oare de câte ori nu am auzim prin parcuri lumea spunând: -Uite mă… mititelul de el!
Micul la români – ce-i cu el?
Dar cine este el? Acest mititel? Cum a ajuns el pe meleagurile mioritice și mai important de atât… este micul nostru?
Păi hai să vedem
MITITÉL – Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar.
Cârnacior?
Micul la români – povești și referințe
Păi cârnăcior că așa îi zice în dicționar, și tot cârnăcior îi spunea și marele nostru ziarist, Constantin Bacalbașa care îl menționa în scrierea să, „Bucureștii de altădată“ pe un anume cârciumar Iordache Ionescu și a să reţetă excepţională de cârnaţi preparați la grătar. Într-o zi, dl. Iordache rămâne fără mațe, însă om priceput și inventiv ia bucată din „aluatul cârnatului“ o pune pe grătar fără niciun fel de maţ, iar acest produs nou va stă la baza micului din zilele noastre.
Foarte interesantă povestea… dar haideți să nu ne pripim! O fi el mic, dar o fi așa tânăr, născut abia la 1902?
Domnul Radu Anton Roman, dădea o altă definiție mititeilor în primul volum al Poveștilor bucătăriei românești.
“Demancare veche, luată de prin podișurile Anatoliei și prefăcută pe românește cu carne de porc, micul s-a desprins de profet și s-a lipit de Miorița… […]
N-aș uită, la un mititel pufos , chiar și cu băutură alături, o ciușcă domesticită în oțet de vin, un muștar frecat cu hrean sau un mujdei în care s-au presărat trei tocături de verdeață: mărar, leuștean și pătrunjel.“
Dacă așa a spuns dânsul noi am luat-o că atare și am intrat în problemă, ca micul în pâine, să vedem de unde vine?
Micul la români – a cui e rețeta?
Într-adevăr această rețeta se trage de la otomani, dintr-un var al micului… kebabul.
Ei bine această rețeta vine de la otomani și nu prea… căci și ei au luat-o mai departe de la Perși, în timpul expasiunii imperiului otoman, mai exact în secolul al XVI-lea, sub conducerea cui? Păi sub conducere LUI… Suleiman Magnificul!!!! În timpul domniei lui, Imperiul Otoman se învecina cu cine voia el, așa că într-o bună zi a dat ochi în ochi peste gard cu Dinastia Safavizilor din Persia… Iranul de astăzi.
Deci rețeta vine de la otomani, care vine de la perși… Nu
La rândul lor se pare însă că și persanii au luat-o de la indieni, cu care au fost mult vreme vecini pentru că și Impreiul Persan, la vremea lui se învecina tot cu cine dorea… dar deja ne ducem prea departe.
Așadar avem de-a face cu acest amestec de carne, originar din orientul mijlociu numit Kebab fiind menționat că și aliment pentru prima oară în anul 1377.
Kebab însemnând în bucătăria turcească…
Micul la români – kebab reinterpretat
KEBÁB s.n. În bucătăria turcească, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. (prin extensiune) orice fel de carne la frigare. (de vacă, de porc, de pui)
FRIGÁRE s. – țepușă.
Așadar, otomanii înarmați cu al lor kebab, care era persan, care era de fapt indian, continuă expansiunea în vest, ajungând să cuprindă în secolele XV – XVI întreagă Peninsula Balcanică, împărțind în stânga și-n dreapta această rețeta minune,
Micul la români – nu-i așa românesc pe cât credeai
Micul românesc este o adaptare a unui anume tip de kebab turcesc, adana kebab.
Adana kebana este modelat pe o țepușă și pus pe cărbuni aprinși. Noi îl gătim pe grătar.
Adana kebab este lung, ajungând și la 90cm, iar micul nostru este mic, cam de 10cm.
Adana kebab conține carne de miel sau de oaie amestecată cu grăsime din coada oii, pe când micul românesc conține și porc.
Cum a ajuns porcul în micul nostru? Pentru chestia asta tre’ să le mulțumim tot otomanilor și asta pentru că timp de zeci de ani turmele noastre de oi și şeptelurile de vaci au luat calea Istanbulului sub formă de tribut către Înalta Poartă astfel încât tot ce ne rămânea nouă era porcul, în bucătăria lor fiind interzis cu desăvârșire.
Micul la români – ce mai găsim în el
seu
zeamă de oase
miez pâine
mușcihiulet de cal
carne de pui
și mai găsim eeeeeeeeeeeee 500 – bicarbonatul de sodiu
Așadar câte bordeie, atâtea obiceiuri
De reținut acest aspect important și anume prezența bicarbonatului de sodiu care face că micul nostru să aibă o consistentă complet diferită față de cea a kebabului, făcându-l pufos.
Micul la români – mai aduce și probleme
Acest bicarbonat de sodiu pe cât de mult ne „pufoșeste” micul, pe atât de aproape era să ni-l răpească din farfuriile de unică folosință. Practic micul era cât pe ce să moară.
La 1 iunie 2013 Uniunea Europeană a fost la un pas de a interzice fabricarea micilor așa cum îi știm noi, prin interzicerea folosirii acestui aditiv în alimente.
Până la urmă tot ei s-au sucit și în urmă unor evaluări științifice.
Micul la români – îl vrem cu tot cu acte
Asociația Română a Cărnii ARC face demersuri că micul românesc să fie atestat că produs tradițional românesc.
Micul la români – e nemuritor?
Probabil micul la români este nemuritor. Dar dacă exagerezi și mănânci prea mult, să știi că o faci greșit.
