Infecția cu streptococ este o infecție bacteriană care apare la copii și se manifestă prin simptome, precum: dureri de gât, febră, ganglioni limfatici umflați. Diagnosticarea streptococului și tratamentul corect și aplicat la timp pentru infecție contează foarte mult pentru a preveni complicațiile din organism.
Acest gen de bacterii se găsesc în mod normal pe piele și în gură, dar pot provoca infecții și la nivelul tractului respirator superior. Există mai multe tipuri de streptococi și anume:
- Streptococcus pyogenes de grup A este cel mai frecvent tip de streptococ care provoacă infecții precum amigdalită, scarlatină, faringită streptococică
- Streptococcus agalactiae de grup B care apare în intestin, tractul genital și urinar și poate provoca infecții la nou-născuți și la persoanele cu sistem imunitar slăbit.
Streptococcus pneumoniae poate duce la apariția unor boli grave: pneumonie, otită medie, meningită și alte infecții respiratorii. Acesta apare cel mai adesea la copiii mici și la oamenii în vârstă.
Infecția streptococică afectează gâtul, amigdalele, produce dureri în gât, febră și alte simptome.
Forme localizate ale infecției streptococice cu afectarea tractului respirator sunt: rinita, amigdalita, sinuzita, faringita, adenoidita, bronșita, otita mastoidită și abcesele retrofaringiene. Există și forme ale infecției streptococice care afectează pielea și țesuturile moi, cum ar fi: vaginita, celulita, dactilita.
Din categoria bolilor invazive cauzate de streptococul de grup A fac parte: meningita, fasciita necrozantă, peritonita, pneumonia, osteomielita, septicemia.
Pentru diagnosticarea de laborator a infecției streptococice, medicii utilizează metode precum:
- Analize de sânge
- Teste bacteriologice de exuhudat, sânge, amigdale, puroi, conținutul plăgii, mucus din peretele posterior al nazofaringelui, spută, lichid cefalorahidian
- Teste pentru detectarea antigenelor streptococice.
Amigdalita streptococică la copii
Amigdalita streptococică la copii se caracterizează prin simptome de faringită acută sau amigdalită. În multe cazuri, apare și o creștere a temperaturii corpului la 38-39°C. De asemenea, boala produce:
- Dureri de cap, letargie, senzație de oboseală
- Dificultăți de înghițire, iritație a gâtului
- Senzație de greață și vărsături
- Pete roșii pe partea superioară a gurii
- Dureri musculare la spate și picioare din cauza infecției
- Anorexie și dureri abdominale.
Amigdalele și membrana mucoasă a orofaringelui sunt acoperite cu o placă purulentă. Hiperemia se extinde până la palatul moale, iar în plus apar și dureri în gât, o senzație de gât uscat și iritat.
Diagnostic și tratament
Majoritatea părinților aleg să meargă cu copilul la medicul pediatru imediat ce observă primele simptome. Medicul va face un examen clinic și va preleva un frotiu faringian pentru a confirma prezența bacteriei.
Din cauza febrei prelungite la copil cu semne de intoxicație și modificări inflamatorii pronunțate, medicul recomandă o terapie antibacteriană intensivă. Pe fondul tratamentului cu antibioticul prescris, starea generală a copilului se îmbunătățește, temperatura corporală se normalizează, iar edemele scad.
În concluzie, principalul tratament pentru amigdalita streptococică îl reprezintă cel cu antibiotice, care combat bacteriile și previn complicațiile. Tratamentul cu antibiotice durează de obicei 10 zile și este important să fie ținut până la final chiar dacă simptomele dispar mai devreme, pentru a evita recidivele sau dezvoltarea de bacterii rezistente.
Alte recomandări sunt:
- Folosirea unor analgezice, precum paracetamolul, contribuie la calmarea durerilor de cap și la îmbunătățirea stării generale de sănătate a copilului
- Odihna este necesară pentru că organismul este slăbit de infecție
- Hidratarea adecvată ajută la menținerea corpului hidratat
- Menținerea măsurilor de igienă de bază sunt esențiale pentru prevenirea transmiterii streptococului, dar și pentru reducerea șanselor de reinfectare.
Streptococul se răspândește destul de repede, mai ales prin contactul apropiat cu persoanele infectate . Bacteriile se răspândesc prin picături spontane, strănut, tuse, sau atunci când cineva vorbește.
Bacteria se poate răspândi prin suprafețe sau obiecte contaminate. Copiii sunt deosebit de susceptibili la acest tip de infecție din cauza obiceiului lor de a împărți obiecte și de a sta în spații închise, în grădinițe, școlile și locurile de joacă.
Diagnosticul formelor rare de infecție streptococică, în special al fasciitei, este dificil de stabilit din cauza simptomelor similare cu ale altor boli infecțioase. Diagnosticarea la timp și prescrierea terapiei necesare pot îmbunătăți prognosticul bolii. Severitatea fasciitei streptococice necesită cunoștințele medicilor de diverse specialități cu privire la diagnosticul clinic și de laborator.
