Hribul de mușchi este o ciupercă gustoasă, apreciată din punct de vedere culinar, care apare în pădurile de foioase și de conifere din țara noastră, mai ales vara și toamna, în perioada lunilor mai-noiembrie.
În popor, această ciupercă este numită „hrib de mușchi” sau „boletus cu pălăria care crapă”. Denumirea științifică de Xerocomellus chrysenteron se explică astfel: „xero” înseamnă „uscat”, „Xerocomellus” indică genul Xerocomus, iar „chrysenteron” înseamnă „interior auriu”, deci are legătură cu nuanța galbenă a porilor hribului mai ales când acesta este tânăr.
Hribul de mușchi – Cum poate fi recunoscut?
Hribul de mușchi este o ciupercă interesantă, care apare în păduri încă din luna mai, primăvara. El are pălăria destul de mare, cu diametrul cuprins între 3-12 cm. Ca aspect general, pălăria este inițial convexă, dar treptat suprafața ei se aplatizează și prezintă mici crăpături. Acest hrib are culoarea maronie, brun-cenușie sau brun-oliv. Gustul lui este bun și mirosul plăcut.
Poate fi identificat ușor și după tuburile sporifere fine; aceste tuburi sunt orientate în sus, iar porii sunt puțin prelungiți și unghiulari. Când hribul este tânăr, porii sunt galbeni ca lămâia, apoi ei se închid puțin la nuanță, culoarea va fi treptat galben-verzuie sau oliv-verzuie. La exemplarele mature, această zonă a hribului cu pori se albăstrește sub presiunea degetelor, prin apăsare.
În ceea ce privește piciorul hribului, acesta nu are inel. Piciorul este gros de 0,5-1,5 cm și lung de 3-10 cm. Ca aspect este destul de subțire și puțin curbat, are culoarea gălbuie cu zone în tonuri vișinii, la fel ca la tulpina de rubarba.
Hribul de mușchi preferă zonele de conifere, pădurile de foioase, zonele împădurite din apropierea drumurilor, uneori apare și în pădurile cu fagi sau cu stejari. El crește lângă rădăcinile copacilor, unde sunt mușchi. Trăiește în simbioză cu arborii. Copacul și ciuperca se hrănesc reciproc cu nutrienți esențiali.
Recomandat este să nu consumați această ciupercă, pentru că poate fi confundată ușor cu alte specii de ciuperci, unele fiind toxice. Mulți oameni consideră că este mai greu de identificat acestă ciupercă și de aceea renunță să o consume, pentru a fi mai siguri.
Hrib castaniu – Gyroporus castaneus
Acest hrib este de asemenea comestibil și crește în pădurile de foioase și stejari, în perioada lunilor iunie-octombrie. Preferă solurile bogate în humus, ca în pădurile de stejari. De asemenea, poate fi găsit și în alte zone, cu arbori cu lemn de esență tare, în apropiere de castani, în parcuri și margini de pădure.
Are pălăria convexă, cu diametrul de 3-10 cm, apoi ea devine aplatizată când hribul se maturizează. Culoarea pălăriei la acest hrib este în nuanțe asemănătoare scorțișoarei; poate fi brun-castanie, brun-ruginie. La început pălăria are suprafața puțin pufoasă, apoi ea devine netedă. Când hribul îmbătrânește, el se decolorează și devine mai albicios din cauza mucegaiului care se dezvoltă în pădurile umede.
Piciorul este gol la interior la majoritatea exemplarelor; are lungimea de 5-12 cm și grosimea de 1-3 cm. Suprafața piciorului este zbârcită, iar culoarea se apropie de cea a pălăriei.
Tuburile sporifere sunt albicioase, crem, gălbui. Porii sunt înguști, iar la apăsare cu degetele ei se schimbă la culoare, dar nu se albăstresc. Porii devin încet gri-pal pe măsură ce hribul îmbătrânește. Carnea este albă și rămâne neschimbată atunci când ciuperca este tăiată și expusă la aer, deci nu se oxidează.
Această ciupercă se poate confunda cu specia Gyroporus ammophilus care este toxică și crește în pădurile din unele țări ale Europei, precum Franța, Spania și Portugalia. De asemenea, poate fi confundată cu specia Gyroporus cyanescens care se albăstrește la presiune și lovire, deci este o ciupercă necomestibilă, care trebuie evitată.
Vezi aici un video cu hribul castaniu:
