Furia la copil, o reacție emoțională normală sau un semn de alarmă pentru părinți?

0
430

Furia la copil Furia la copil este de cele mai multe ori o reactie emotionala normala, desi des foarte intensa: copilul nu stie cum sa isi tina sub control emotiile si cum sa faca fata situatiilor tensionate. In general, aproape orice copil pana la varsta scolara va trece prin episoade de furie in anumite situatii (furia apare cel mai frecvent de la 2-3 ani si pana la 8-10 ani).

De altfel, si adolescenta este o perioada in care furia se manifesta intens si frecvent – in aceasta situatie este vorba despre nevoia de a se impune, de a-si proclama independenta, de a se razvrati si de a dovedi ca este o persoana autonoma. Furia apare la adolescenti din cauza presiunilor exterioare, ei percepand diferitele forme de autoritate (parinti, scoala) ca pe forme de control si limitare a propriei personalitati. In plus, adolescentul trece printr-o etapa dificila, a schimbarilor, perioada in care echilibrul emotional este fragil si eliberarea tensiunilor se face prin episoade de furie.

Insa de ce apare furia la copilul mic? Furia este o reactie a copilului la tensiuni interioare: un copil stresat, anxios se va manifesta prin acte de o oarecare agresivitate. Copilul nu stie cum sa isi gestioneze emotiile si cum sa le controleze – el pur si simplu reactioneaza instinctiv la factori. Cauze ale episoadelor de furie la copilul mic:

  • Copilul mic este impulsiv, el se afla in faza reactiilor instinctive si nu a raspunsurilor controlate.
  • Copilul mic are un autocontrol scazut – el nu isi poate limita reactiile emotionale, nestiind cum sa le elibereze decat astfel.
  • Copilul mic pus intr-o situatie dificila, ce ii creeaza stres, frica, se va simti neajutorat, frustrat deoarece nu poate face nimic pentru a solutiona problema.
  • Copilul poate reactiona cu furie deoarece nu stie sa isi exprime intr-un alt mod emotiile – copilul pana in 5 ani nu va sti cum sa isi exprime verbal coerent ceea ce simte.
  • Copilul, chiar de la varste mici, trece prin episoade in care doreste sa se arate independent, de aceea o reactie de furie poate fi semn de razvratire impotriva autoritatii parintilor.
  • Copilul poate sa reactioneze cu furie cand se simte nedreptatit de catre parinti (daca parintii il ignora, daca parintii ii iau o jucarie, daca parintii il cearta, desi el nu intelege cauza).
  • Copilul poate sa reactioneze cu furie ca mod de a atrage atentia si chiar de a cere ajutor (atunci cand se simte ignorat si nebagat in seama).
  • Copilul ce trece printr-un eveniment negativ intens ramane frustrat si furios (divort, deces in familie, mutat in alta localitate, abuz fizic, emotional, sexual).

Asadar, furia la copilul mic este o reactie instinctiva normala, o reactie prin care se elibereaza tensiunile acumulate. Copilul poate sa isi manifeste furia tipand si plangand, lovind si muscand, aruncand cu obiecte, sau uneori retragandu-se si refuzand orice comunicare Copil furios(agresivitate pasiva – refuz de a coopera). Ce pot face parintii pentru a diminua episoadele de furie la copilul mic:

  • A-i oferi dragoste si ocrotire copilului, a-i oferi contact si apropiere. In primii ani de viata, doar prin legatura afectiva dintre copil si parintii sai invata copilul sa comunice, sa se exprime. La fel de important, afectiunea parinilor ii ofera siguranta si echilibru intern.
  • A nu ignora copilul – a petrece timp cu el, a-l intreba ce simte si gandeste, a-i lua in considerare opiniile, a-i cere opiniile; toate acestea il fac pe copil sa se simta important, valoros, iubit. In schimb, copilul care simte ca ceea ce crede el nu are importanta, care simte ca parintii nu il apreciaza si care se simte neglijat va cere atentie cat se poate de direct: manifestandu-se cu furie.
  • A-l invata sa se exprime prin cuvinte: cand reactioneaza cu furie, incercati sa vorbiti cu el, spunandu-i „acum te simti suparat – te simti asa din cauza lui mami?”sau ce alta cauza credeti ca i-a starnit furia. Nu il intrebati direct „de ce esti suparat?”, caci cel mai sigur nu veti capata un raspuns. Foarte important: cat timp este furios, nu incercati sa discutati cu el – caci nu va poate asculta si intelege; incercati sa il linistiti si abia apoi sa ii vorbiti.
  • A nu reactiona cu furie la furia copilului. Desi uneori copilul va poate enerva cu reactiile sale bruste: incepe sa tipe si sa dea din picioare, loveste sau arunca, incercati sa nu reactionati la fel. A-ti crea astfel o situatie si mai incarcata de negativitate si tensiune, ce ii intensifica furia. Copilul se poarta astfel pentru ca este un copil – insa parintele poate si trebuie sa se controleze si sa raspunda cu luciditate si calm. La fel, nu il pedepsiti inainte de a incerca sa vorbiti calm cu el si sa aflati cauza emotiilor sale; explicati ca pedeapsa este data nu pentru faptul ca este furios, ci pentru ca s-a purtat inacceptabil: deci explicati-i cum puteti ca nu furia e problema, ci felul in care se poarta cand este furios. Retineti ca, foarte des, o manifestare agresiva (fie agresivitate directa sau pasiva – cand copilul nu asculta, refuza) arata de fapt o problema a copilului – copilul nu este pur si simplu obraznic!
  • A nu il expune unui mediu negativ. Copilul poate invata sa reactioneze cu furie si agresivitate daca el a vazut in familie asemenea exemple: daca mama rezolva o problema tipand, atunci asa va face si el! Daca tata cand e suparat loveste in perete, va adopta un act asemanator. Copilul invata ca astfel de reactii sunt normale cand esti suparat!
  • A-i diminua anxietatile. Copilul mic poate resimti stres exact ca si un adult, numai ca el nu dispune de capacitatea adultului de a controla emotiile sau de a se confrunta cu o problema! Asadar, cand exista o schimbare in viata copilului (orice schimbare este factor de stres), incercati sa fiti alaturi de el, sa ii linistiti fricile, sa il incurajati si sa ii oferiti siguranta. Cand observati reactii emotionale intense, incercati sa aflati ce anume in viata copilului poate constitui un factor de stres.
  • A nu ceda. Daca veti face orice va cere copilul, doar ca el sa se simta mai bine, de fapt, ii aratati ca se poate folosi de comportamente de acest fel pentru a va manipula! Asadar, daca el reactioneaza furios pentru a capata ceva, nu cedati! Invatati-l ca nu poate obtine ceea ce vrea comportandu-se astfel.
Citește și:  Ce trebuie să facă orice părinte pentru a-și ajuta copilul cu Deficit de atenție

Cand furia la copil trebuie sa va ingrijoreze. In unele cazuri, episoadele de furie intensa pot indica existenta unor tulburari psiho-sociale, emotionale la copil, ceea ce necesita interventia specialistilor. Iata ce semne va arata ca este nevoie de interventie:

  • Agresivitate crescuta fata de cei din jur – copilul pana in 4-5 ani are cateodata tendinta sa muste, sa loveasca, sa arunce. Insa cand aceste episoade devin frecvente (macar o data la 2 zile) sau cand se prelungesc dupa 4-5 ani, este cazul sa apelati la ajutor. La fel cand agresivitatea este crescuta, copilul fiind un real pericol pentru alti copii. Alte semne ce nu pot fi ignorate sunt distrugerea sau arderea obiectelor sau ranirea animalelor.
  • Agresivitate crescuta fata de sine. La orice varsta, daca surprindeti acte foarte agresive fata de sine ce il pun in pericol, cereti ajutor.
  • Furie frecventa – cand copilul trece printr-un episod de furie sau mai multe in fiecare zi.
  • Furie indelungata. In general, copilul mic nu ramane furios mult: odata ce se exterorizeaza, se linisteste si in decurs de o ora, ii trece. Daca furia sa persista si copilul pare ca nu se calmeaza dupa un episod, aceasta poate arata existenta unei probleme serioase.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.