Cum pot părinții reacționa atunci când copilul este prins furând și cum se poat afla motivul acestui comportament?

0
435
Copilul si furtul
Copilul si furtul

Cum pot parintii reactiona atunci cand copilul este prins furand un obiect dorit din casa, de la alt copil sau chiar de pe raftul unui magazin?? Parintele nu si-ar inchipui ca micul lor ingeras ar fi capabil sa fure: nu este insa deloc iesit din comun ca un copil mic sa ia ceva ce nu-i apartine, chiar daca stie ca nu ar trebui sa o faca. Cea mai ineficienta reactie a parintelui este cea de a trece cu vederea „incidentul”, gandindu-se ca nu poate fi denumit chiar un furt, gandindu-se ca este doar un copil mic care nu stie ce face…

Adevarat: copilul mic, sub 5-6 ani, deseori nu stie ca face ceva gresit atunci cand ia lucruri care nu-i apartin: el vede ceva dorit si il ia, pur si simplu! Aceste prime acte si reactia parintilor sunt importante in stoparea sau continuarea obiceiului. Parintele nu trebuie sa treaca cu vederea astfel de mici incidente: a lua ceva ce nu-i al tau fara permisiune este furt, chiar daca este vorba de un mic copil!

De ce fura copilul – de ce ia fara permisiune lucruri ce nu-i apartin:

Copil prins furand

Motivatia actului este foarte importanta, deoarece afland de ce copilul a luat ceva fara permisiune, parintele ii poate explica mai simplu ca, orice motiv a avut, acesta nu poate justifica un act interzis precum furatul.

Copilul mic, sub 5-6 ani, va lua un obiect din casa, de la un alt copil, de pe un raft din magazin pur si simplu pentru ca si-l doreste; el nu intelege ca actul de a lua fara a cere este unul imoral si nu are dezvoltat un simt al autocontrolului: este impulsiv, asadar, daca doreste ceva, il ia!

Copilul peste 6 ani incepe sa distinga foarte bine intre bine si rau si incepe sa stie ca unui act rau ii urmeaza consecinte. Insa este inca impulsiv si nu se gandeste la consecinte inainte de a actiona. In plus, daca micul sau furt nu este descoperit sau daca parintii sai il trec cu vederea, el vede ca a capatat ceva si nu a patit nimic in urma acestui act; asadar, furtul va fi repetat, deoarece copilul primeste recompensa – obiectul dorit si nu sufera nici o consecinta negativa.

Copilul poate fura stiind ca nu are voie sa o faca, acest act fiind un tip de purtare menita sa atraga atentia si sa „pedepseasca” parintii. De asemenea, a lua ceea ce vrea fara permisiune si pe ascuns poate fi un comportament observat si invatat de la altii: adulti sau copii apropiati care fac acelasi lucru (copilul mic, vazand ca un frate, un parinte, un alt copil ia ceea ce vrea pe ascuns, va face la fel).

Gelozia, egocentrismul si posesivitatea copilului il fac sa ia de la altii ceea ce el nu are, fara a-si pune prea multe intrebari asupra moralitatii actului. Cu cat copilul se simte nedreptatit pentru ca altii au mai multe si el nu are nimic, cu atat cresc sansele sa fure.

Copilul mai mare poate fura ca act de razvratire, ca mod de a capata lucruri pe care nu le poate obtine altfel si sub influenta altor copii, care-l pot provoca: „ai tupeu”?… Daca devine un act repetat, un copil aproape de varsta adolescentei va fura si pentru senzatiile date de acest act interzis, rebel. Furturile repetate pot indica anumite probleme si chiar nasterea cleptomaniei (daca indiferent de consecinte si de masurile luate, copilul mai mare pare ca nu se poate controla si continua sa fure, este necesara interventia unui terapeut).

Cum pot reactiona parintii atunci cand copilul este prins furand:

In primul rand, parintii trebuie sa-i explice copilului ca nu este permis sa ia lucruri care nu sunt ale sale fara a cere voie, si aceasta de la varste mici. Invatati-l de cand este micut sa ceara intotdeauna voie daca doreste ceva, chiar daca acel ceva este o prajitura pe care o poate lua singur! Este important ca un copil mic sa invete lectia aceasta: ca nu este permis sa ia nimic ce nu-i al sau fara a cere voie.

Citește și:  Ce să faci pentru a-ți pregăti corpul în vederea sarcinii

Copilul trebuie invatat si cu notiunea de proprietate personala. Aceasta se poate face simplu: ii aratati jucariile sale si-l intrebati „ale cui sunt?”; apoi, ii aratati un obiect de-al vostru si-l intrebati „al cui este?”; ii spuneti apoi ca, oricand ar vrea ceva ce nu-i al lui, nu are voie sa-l ia decat daca cere voie de la cel care-l detine.

Explicati-i ca a lua pe ascuns ceva care nu-i al sau face rau persoanei de la care ia. Simplu: luati in mana cea mai pretioasa jucarie a sa si intrebati-l cum s-ar simti daca cineva i-ar lua aceasta jucarie fara sa-i zica si nu i-ar mai inapoia-o. Spuneti-i ca asa se simte oricine daca el ia fara voie lucrurile sale.

Dezaprobati clar cand ia pe ascuns ceva, insa laudati copilul cand cere voie – copilul mic nu va fura nu deoarece realizeaza ca este un act gresit; ci pentru ca nu vrea sa va suparati pe el! De aceea, a ii arata cat se poate de clar atitudinea voastra fata de ce face este important. Aratati-va tristi si dezamagiti atunci cand il prindeti luand fara permisiune lucrul altcuiva, explicandu-i ca nu este permis; spuneti-i ca nu puteti avea incredere in el daca se poarta astfel si daca nu aveti incredere in el, nu-l puteti lasa sa faca ceea ce vrea. Insa nu uitati sa-l laudati de fiecare data cand cere voie sa ia ceva (chiar daca il refuzati, aratati-i ca apreciati felul in care cere).

Impuneti consecinte clare. La copilul mic, sub 6 ani, puteti sa-i explicati ca a facut ceva gresit si apoi sa-i refuzati un mic privilegiu ca o consecinta a greselii sale (nu are voie sa se joace, sa primeasca desert etc.). Foarte important atat la copilul mic, cat si la cel mare: impuneti-i sa isi ceara scuze si sa returneze obiectul luat celui caruia ii apartine sau sa ofere un alt obiect drept compensare. La copilul mai mare, care stie foarte bine ca ceea ce a facut este interzis si imoral, consecintele trebuie sa fie oarecum mai dure (refuzarea timp de o perioada a diverselor privilegii, taierea alocatiei).

Copilul si furtul

Intrebati-l pe copil de ce a furat. Poate ca vi se pare de la sine inteles: copilul si-a dorit ceva si a luat acel ceva pe ascuns, deoarece nu-l putea obtine in alt mod. Insa modul in care copilul isi justifica micul furt este esential: el poate spune ca nu a facut rau nimanui (trebuie sa-i aratati ca mereu exista un rau facut atunci cand furi); poate spune ca doar a imprumutat obiectul (insa fara permisiune, este tot un furt); poate spune ca a luat ceva fara importanta si valoare (insa a lua orice pe ascuns, chiar o bombonica, tot furt este). Parintele trebuie sa-i arate clar copilului ca un furt, oricat de mic, nu poate fi justificat – este tot un act interzis si imoral.

Ca o concluzie: a ii arata clar copilului ca a lua fara permisiune si pe ascuns obiecte ce apartin altcuiva este furt, este interzis, este imoral si este un act care da nastere la consecinte negative. Parintele nu trebuie sa treaca niciodata cu vederea peste un astfel de gest al copilului, gandind „e doar un copilas” sau „e doar o faza” sau „e doar un incident izolat” – a-l lasa sa „scape cu basma curata” daca fura ceva inseamna a-l invata sa repete actul.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.