Copii & adolescențiCum pot părinții ajuta copilul să înțeleagă și să treacă peste moartea...

Cum pot părinții ajuta copilul să înțeleagă și să treacă peste moartea bunicilor fără a deveni depresiv?

Cum ajutam copilul sa treaca peste moartea bunicilor? Decesul unuia dintre bunici este de multe ori prima confruntare a copilului cu realitatea imediata a mortii cuiva cunoscut si drag. Parintii pot prefera sa protejeze un copil de realitatea cruda a mortii, spunandu-i ca bunicul sau bunica a plecat departe sau ca este in cer si evitand sa ii dea detalii si sa ii arate propria lor durere.

Este aceasta cea mai buna cale de a actiona la moartea unui bunic? Nu chiar: deoarece nu-l puteti feri pentru totdeauna de adevar, de realitatea ca fiecare fiinta moare si de realitatea ca bunicul sau bunica sa a murit. Moartea cuiva drag este o experienta foarte dureroasa, dar copilul trebuie sa fie ajutat sa o inteleaga si sa o accepte, nu lasat sa spere ca persoana draga se va intoarce intr-o buna zi…

Copilul afla despre moarte timpuriu – fara ca parintii sa il ajute sa inteleaga ce se intampla, el isi formeaza imagini distorsionate asupra acestei realitati. Oricat ati dori, nu-l puteti proteja: a incerca sa ii vorbiti si a il incuraja sa isi exprime trairile ii face mult mai mult bine decat a-i ascunde adevarul. Si un copil trebuie sa planga disparitia celor dragi…

Explicati-i cat mai simplu si concret ce inseamna atunci cand o persoana moare

Inseamna ca trupul a incetat sa functioneze din cauza unei boli grave sau a varstei inaintate. Copilul ia ceea ce ii spuneti ca atare, astfel ca incercati sa nu folositi metafore care, credeti, l-ar alina (a plecat in cer, doarme in pace, se odihneste, este inca cu noi). Pana pe la 7-8 ani, copilul are dificultati in a intelege ca moartea este inevitabila si ireversibila, ca persoana decedata nu se mai poate intoarce.

Daca bunicul sau bunica sa este grav bolnav(a), incercati sa il pregatiti, explicandu-i ca uneori, cand o persoana este in varsta si are o boala grava, se intampla sa moara, sa nu mai traiasca. Ii puteti explica ce inseamna moartea prin exemple (animale, persoane la TV) sau prin povesti. A ii vorbi despre moarte si a il pregati oarecum fereste copilul de un soc prea mare cand aceasta se intampla. In schimb, a il minti protejandu-l: „bunicul/bunica va fi bine” il lasa complet confuz si dezarmat cand se intampla…

Oricat va doare, raspundeti-i la intrebari, atunci cand aveti un raspuns

Cum ajutam copilul sa treaca peste moartea unui bunic – vorbindu-i si nu lasandu-l pe din afara! Copilul poate avea foarte multe intrebari si crede in mod natural ca parintii lui cunosc toate raspunsurile.

Intrebari dureroase si intrebari care va pot bloca: „unde este bunicul/bunica acum, in pamant sau altundeva?”, „ma vede de acolo?”, „mai pot vorbi cu el/ea?”, „a durut cand a murit? Dar acum?” si altele… Incercati sa ii raspundeti daca aveti un raspuns – daca nu, fiti sinceri si spuneti-i ca nimeni nu stie exact. Daca sunteti credinciosi, ii puteti oferi raspunsuri religioase, daca nu, spuneti-i ceea ce simtiti si credeti voi. Insa cat mai simplu si concret, ajutandu-l sa inteleaga realitatea mortii, realitatea ca persoana draga nu va mai fi printre voi.

Ajutati-l sa treaca peste teama de moarte

Decesul unui bunic poate starni diferite emotii la copil, cand acesta incepe sa inteleaga despre ce este vorba. Frica de moartea celorlalte persoane dragi si de propria sa moarte va fi printre primele si cele mai intense trairi ale copilului. Daca bunicul sau bunica a murit fiind bolnav(a) si in varsta, atunci toti care se imbolnavesc sau sunt mai batrani pot muri, nu?

copil depresiv

Este foarte important sa ii explicati ca doar o boala grava si doar o varsta inaintata pot duce la moarte si ca persoanele dragi lui nu sunt bolnave si atat de batrane. Asigurati-l ca nu va pierde multa vreme pe nimeni altcineva; daca va intreaba de unde stiti, spuneti-i sa aiba incredere. Teama ca toti cei dragi il vor parasi este naturala – chiar si ca adulti confruntati cu decesul cuiva apropiat o simtim; astfel ca trebuie sa incercati pe cat puteti sa il reasigurati ca nu va fi parasit mult timp de nimeni altcineva.

Explicati-i ca moartea este ceva ce se intampla, ca nu este din vina nimanui

Copilul sub 10 ani poate ajunge sa creada ca decesul unui bunic este din vina cuiva: a parintilor sai, a bunicului/bunicii (a facut ceva rau, de aceea a murit) sau chiar vina sa. Copiii privesc moartea ca fiind o pedeapsa pentru ceva – incercati sa ii explicati ca este felul de a merge al lucrurilor in lume. De asemenea, nu va infuriati daca cel mic pare interesat doar de felul in care moartea unui bunic il afecteaza pe el insusi (copiii sunt egocentrici si se pun pe ei insisi in centrul evenimentelor). Aceasta nu inseamna ca cel mic nu si-a iubit bunicul sau bunica, ci ca astfel poate el sa vada situatia, prin prisma efectelor directe, a modului in care propria sa viata va fi afectata.

Reactia unui copil nu poate fi preconizata

Depinde de gradul sau de intelegere a acestei realitati, de modul in care i-o explicati si va comportati si voi, de personalitatea sa. Unii copii raman tacuti, se retrag si refuza sa vorbeasca despre ce simt; altii devin nervosi si chiar agresivi, comportandu-se excesiv; altii isi elibereaza tristetea plangand; altii raman ciudat de neafectati: aceasta pentru ca inca nu patrund in intregime realitatea a ceea ce s-a intamplat. Se intampla ca un copil sa se manifeste emotional de abia dupa o perioada de timp buna de la moartea bunicului sau bunicii sale.

Reactia voastra ca parinti este importanta

Puteti alege sa va prefaceti, sa nu il faceti martor la durerea voastra – desi credeti ca astfel il protejati, ii dati si de inteles ca este interzis si inadecvat sa te exprimi si sa vorbesti despre ce s-a intamplat. Si copilul poate avea mare nevoie sa vorbeasca si sa se exprime. Sigur, daca durerea va face sa treceti de la plans la crize de furie, este de preferat sa feriti copilul de asemenea descarcari emotionale intense. Insa aratati-i ca este un lucru trist si ca este in regula sa plangi si sa vorbesti despre ceea ce simti.

Daca sa participe sau nu la inmormantare este o decizie personala luata in familie

Retineti doar ca vederea trupului cuiva drag poate fi un soc mare, la fel si ingroparea sicriului. Cand copilul este mic, sub 10 ani, poate fi de preferat sa nu participe la inmormantare. Pentru a il ajuta sa isi ia adio si sa isi transmita gandurile si emotiile celui disparut, ii puteti spune insa sa ii scrie sau deseneze bunicului sau sau bunicii sale.

Copilul poate resimti nevoia sa vorbeasca despre persoana draga decedata

Pentru a se simti apropiat de aceasta, poate cere sa vada fotografii sau se poate atasa de vreun obiect de-al acesteia. Oricat de dureroase sunt pentru voi aceste lucruri, lasati-l sa vorbeasca si sa isi aminteasca de bunicul sau bunica sa.

Ultimele articole

Abonează-te astăzi

Pentru a primi informații exclusive pe mail

Dacă vrei să te alături comunității celor +300k de părinți care ne citesc anual

Te ținem la curent cu noutățile pe care le publicăm în fiecare săptămână.

More article

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.