Ce este dragostea oarba si cum se manifesta aceasta? Pentru a raspunde printr-o analogie cunoscuta de toti, dragostea oarba se manifesta fix ca o lovitura in cap: nu stii cum te-a lovit, din ce motive te-a lovit; simti doar puterea loviturii… Dragostea oarba se refera la dragostea infatuata nascuta din forta atractiei interpersonale.
„Iubirea este oarba” – o zicala devenita aproape cliseu; insa nu si corecta: doar un anume tip de dragoste este oarba, cea a inceputului si a fazei infatuarii; ea nu poate dura. Aceasta deoarece dragostea oarba inseamna idealizarea persoanei iubite, care este pusa pe un piedestal; indragostitul o vede ca fiind minunata, orb la imperfectiunile, lipsurile si defectele sale.
Dragostea oarba – v-ati intrebat vreodata cum de este atras si indragostit un apropiat de o persoana care, din cate puteti vedea, nu merita deloc aceasta? Orbirea indragostitului, care face imperfectiunile si lipsurile invizibile pentru acesta… Exista cu adevarat aceasta orbire temporara: neurologii ne spun ca, atunci cand suntem indragostiti, partea creierului atribuita gandirii critice nu mai lucreaza ca de obicei!
Ce este dragostea oarba si cum se manifesta aceasta
Dragostea oarba este mai degraba bazata pe atractie, pe dorinta: esti atras deodata de o persoana, fara sa stii cateodata exact de ce (nu este doar o atractie strict fizica, ci una si emotionala). Doresti sa cunosti persoana, sa fii cu ea, sa fie a ta – si atat de usor, tragi concluzia ca iubesti!
Insa inca nu se poate vorbi de iubire – iubirea adevarata presupune sa cunosti persoana iubita. Insa aceasta puternica atractie fata de o persoana se poate transforma in dragoste oarba: iubesti felul in care arata; felul in care se poarta si vorbeste; felul in care te face sa te simti… In timp ce ramai o perioada orb la imperfectiunile sale, la defectele sale – nici macar nu te gandesti ca ar avea defecte!
Dragostea oarba nu este dragoste reala – aceasta deoarece a iubi cu adevarat pe cineva inseamna a-l iubi asa cum este (ceea ce implica a-l cunoaste asa cum este), calitati si defecte; a iubi cu adevarat inseamna a accepta si iubi „tot pachetul”, stiind ca nu este perfect, ca nu este o minune cazuta din cer. In timp ce dragostea oarba se bazeaza mai mult pe senzatii, emotii, dragostea reala se bazeaza pe impartasire si cunoastere reciproca.
Dragostea oarba face indragostitul sa puna persoana iubita in centrul gandurilor si a vietii sale; el nu accepta nici un gand negativ despre persoana iubita, care nu poate fi altfel decat cum o vede, frumoasa si buna. Este singura persoana pentru el (momentan oricum). Daca un apropiat indrazneste sa critice obiectul pasiunii indragostitului orb, acesta nu asculta, chiar se apara agresiv. Pentru ca indragostitul nu este doar orb – el este orb in fata faptului ca este orb!
Dragostea oarba te face sa traiesti intr-o lume ideala atat timp cat ea exista – totul la persoana iubita este grozav, totul la relatie este minunat si totul in viata merge perfect (caci devii de multe ori orb si la alte aspecte neplacute din jur, privind lumea prin „ochelari cu lentile roz”). Suna grozav, nu? Este, un timp. Psihologii vorbesc despre „iluziile pozitive” pe care ti le faci cand esti orbit de iubire. Aceste iluzii te fac satisfacut si iti fac viata mai placuta.
Ce se intampla insa cand orbirea, cand iluziile pozitive despre persoana iubita fac loc realitatii?
Doua cai: fie inveti sa vezi persoana iubita asa cum este, acceptand ca ai idealizat-o si realizand ca daca o iubesti, va trebui sa o iubesti cum este, cu orice imperfectiuni vezi acum la ea; fie renunti, fugi de acea persoana pe care o vezi intr-o noua lumina, o lumina cruda (poti chiar crede ca persoana iubita te-a pacalit, oferindu-ti o imagine falsa a sa – insa nu ea te-a pacalit, ci tu insati, cu ochii tai de indragostit orb)!
Dragostea oarba se sfarseste abrupt in clipa in care ochii indragostitului se deschid si el vede persoana de langa el asa cum este ea, asa cum sunt toate persoanele – cu bune si rele. Singura sansa este ca, intre timp, intimitatea creata intre cei doi sa nasca dragostea adevarata, care recunoaste si accepta si lipsurile si imperfectiunile. Altfel se va sfarsi, iar fostul indragostit se va intreba: „de ce oare mi-am pierdut asa mintile dupa el/ea?”…
Poate fi buna dragostea oarba? Intr-un sens, da – caci ofera senzatii intense si clipe fericite; totul este sa poti sa recunosti momentul in care iti pierzi putin mintile si esti orbit de ceea ce crezi a fi dragoste. Si sa incerci sa cunosti cu adevarat persoana de langa tine, pentru a te feri de o viitoare dezamagire… Intr-un alt sens, dragostea oarba se refera la ignorarea unor imperfectiuni – daca am putea face aceasta si odata ce vedem acele imperfectiuni, daca am putea iubi cu toate imperfectiunile, acesta este un lucru bun; caci iubirea profunda trece peste aparente, peste criterii superficiale, peste defectele unei persoane…
