Speciile de pescarusi japonezi (Lonchura striata domestica) fac parte din ordinul Passeriformes, familia Estrildidae si au fost obtinute prin incrucisari ale unor exemplare din specia Lonchura striata. Primele exemplare s-au realizat in China, desi dupa nume ar fi fost de asteptat ca fie obtinute in Japonia.
Din China, acum 250 de ani, au ajuns in Japonia si apoi in Europa. Pescarusii japonezi sunt folositi ca pasari de apartament de foarte mult timp. Prin incrucisare cu alte varietati ale speciei Lonchura striata au rezultat variante cu un colorit frumos al penajului, precum si unele mai deosebite care au cate un mot din pene pe cap. Din punct de vedere al coloritului penajului, femela si masculul se aseamana foarte mult.
Pescarusii japonezi pot fi impartiti in cinci grupe, care difera prin culoare si desen.
Prima grupa este formata din exemplare care au penajul de o singura culoare.
- Exemplare de culoare brun inchisa mai ales pe cap, gat si spate. Partile laterale ale gatului sunt brun-rosiatice, cu striatii fine de culoare bruna. Zona de sub coada are un desen striat brun-cenusiu. Recticele si remigele sunt negre, iar de la jumatatea pieptului spre abdomen apare un colorit mai deschis. Ciocul, picioarele, degetele, ghearele sunt de culoare cenusie-albastruie.
- Exemplare de culoare uniforma bruna care se caracterizeaza prin nuante mai deschise decat exemplarele de mai sus. Au partea inferioara a corpului galben-bruna despartita de partea superioara a pieptului printr-o dunga continua.
- Exemplare de culoare brun-nuga, care au partea inferioara a corpului in culori ce variaza de la galben pana la mijlociu-bruna.
- Exemplare de culoare brun-cenusie, care au culoarea de baza brun-cenusie-deschisa si zona de sub coada cenusie-deschisa.
- Exemplare ce au culoarea de baza roscata, in special la penele de la aripi si coada. Ciocul este cenusiu-negricios, picioarele, degetele si ghearele sunt de culoarea carnii.
- Exemplare de culoare galbena-ocru au penajul mai inchis pe partea dorsala si mai deschis pe partea ventrala. Linia ce desparte culoarea mai inchisa de cea mai deschisa este foarte bine marcata. Picioarele, degetele si ghearele sunt de culoarea carnii.
- Exemplare de culoare crem sau galben-deschisa, au penajul cu nuante roz, galbene-albicioase sau albe. Ciocul, picioarele, degetele si ghearele sunt de culoare mai deschisa.
A doua grupa este formata din exemplare baltate cu penajul colorat la fel ca la prima grupa, dar in amestec cu alb. Albul poate sa predomine cu putin culorile celelalte. Cei mai apreciati sunt pescarusii japonezi care au capul alb, cu pene de culoare inchisa in jurul ochilor si care formeaza un desen in forma de ochelari, au gatul, aripile, abdomenul si coada de culoare alba, uneori prezinta cateva pene de culoare inchisa pe partile laterale ale corpului.
Spatele prezinta pene de nuante mai inchise, iar in zona de sub coada penajul este alb. Ciocul, picioarele, degetele si ghearele sunt de culoarea carnii, uneori au cateva pete mai inchise sau mai deschise. In cazul baltarii, la exemplarele cele mai bune, coloratia penajului trebuie sa se delimiteze precis, nu trebuie sa apara treceri treptate de la o culoare la alta sau suprapuneri ale culorilor.
A treia grupa cuprinde exemplare cu penaj alb curat si uniform pe intregul corp. Ochii sunt de culoare inchisa, ciocul este deschis, iar picioarele sunt de culoarea carnii.
A patra grupa cuprinde exemplare cu mot pe cap si penaj in culorile si desenele prezentate la celelalte grupe. Motul de pe crestetul capului este alcatuit dintr-o rozeta de pene, se intinde de la baza ciocului pana la ceafa, lateral pana spre ochi si in general este simetric si uniform. Exista si exemplare foarte apreciate care au doua moturi, cel de-al doilea fiind situat in apropierea cefei. La exemplarele care au o singura culoare, motul are aceeasi culoare cu restul penelor, la celelalte exemplare baltate, motul este alb sau colorat.
A cincea grupa cuprinde exemplare cu penajul in trei culori: alb, galben si brun sau combinatii ale acestora. Aceste culori trebuie sa fie usor si precis individualizate. Pot sa predomine o culoare sau doua, sau penajul poate avea cele trei culori in proportii egale.
In perioada de imperechere strigatul femelei este un fel de ,,brrt-brrt-brrt”, iar al masculului este mai puternic si mai grav, un fel de ,,cua-cua-cua”. Cantecul de ademenire este insotit de miscari ritmice.
In captivitate hrana pescarusilor japonezi este formata din: mei, dughie, glant, samanta de Niger, ou fiert ras si amestecat cu malai, pesmet, verdeturi, etc. In timpul hranirii puilor, nu sunt necesare nutreturi de origine animala, decat de ou fiert de gaina.
Aceste pasari sunt foarte sociabile, de aceea prefera sa stea la un loc intr-o colivie mare, unde sa aiba si un vas cu apa calduta deoarece le place foarte mult sa se scalde. In timpul reproducerii perechile trebuie separate, deoarece, in timpul zilei sau mai ales noaptea ele obisnuiesc sa se ingramadeasca toate intr-un cuib. Aceasta ingramadire nu este de dorit atat din punct de vedere al clocirii oualor, al igienei si al faptului ca penajul este murdarit de pasarile care stau deasupra.
Aceste pasari sunt blande si prietenoase, in general se impaca bine cu alte specii de pasari exotice. Sunt rezistente la variatiile de temperatura, insa temperatura sub 10º C sa nu fie mentinuta foarte mult timp. In voliere pasarile se comporta altfel, sunt mai mobile, mai salbatice si mai sperioase decat in colivie. Trebuie sa aiba arbusti sau craci ramificate, policioare cu cateva cosulete special amenajate, pentru construirea cuiburilor.
Masculul cara fire de iarba uscata, fibre vegetale, paie, puf, scame, pene si impreuna cu femela realizeaza cuibul. De obicei, cuibul este cladit inchis, avand doar un orificiu de intrare si iesire. In interior, partea inferioara este captusita cu materiale moi. Cateodata cuibul este construit cu doua intrari, pe care pescarusii le folosesc la fel de mult.
Dupa construirea cuibului, incepe perioada de ademenire a femelei de catre mascul. El isi ridica incet capul vertical si isi zbarleste penele de pe ceafa, cap, abdomen si piept. Isi misca la stanga si la dreapta coada cu penele rasfirate in ritmul catecului de ademenire. In timp ce canta tine ciocul deschis. Urmeaza apoi ,,calcatul” femelei de catre mascul. Femela depune patru pana la sase oua.
Clocitul incepe imediat ce a depus primul ou. In timpul zilei, dar si noaptea, in majoritatea timpului, ambii parteneri stau in cuib si clocesc ouale. Ele fac pauza doar cand se hranesc sau beau apa. Dupa 8-10 zile ouale pot fi controlate la lumina daca sunt limpezi sau fecundate. La pescarusii japonezi de obicei raman doar 2-3 oua fecundate. Fertilitatea scazuta are diferite cauze: hrana, varsta, adapostul, insusirile ereditare ale celor doua pasari.
Dupa 12-13 zile incep sa eclozeze puii, care scot sunete din prima zi si sunt hraniti de parinti cu foarte multa atentie. Dupa 24 de zile puii sunt complet imbracati in penaj, parasesc cuibul, dar sunt hraniti inca trei saptamani de adulti. Seara se aduna in cuib si dorm impreuna cu parintii toata noaptea. Este recomandat ca puii sa fie separati de parinti intr-o noua colivie sau voliera, deoarece parintii pot sa inceapa sa depuna o noua ponta si aceasta ar putea sa fie compromisa de intrarea in fiecare seara a puilor mari si de murdarirea oualor cu excrementele lor.
Puii trebuie tinuti intr-o voliera, deoarece spatiul este mai mare si astfel miscarea si zborul lor se dezvolta mai bine, conformatia corpului devine armonioasa, placuta, iar starea sanatatii se imbunatateste. Trebuie sa li se asigure un nou cuib de dormit in care ei sa se adune in fiecare seara. Dupa un an de zile ei ajung la maturitate.
Cresterea pescarusilor japonezi este indicata pentru crescatorii de pasari incepatori, deoarece acestia vor obtine destul de usor rezultate bune si vor capata experienta in cresterea pasarilor exotice mai pretentioase.
Video – Pescarusi japonezi (Lonchura striata domestica):
 fac parte din ordinul Passeriformes, familia Estrildidae si au fost obtinute prin incrucisari ale unor exemplare din specia Lonchura striata.){kind=link}