Atât visele, cât şi coşmarurile se petrec în faza REM a somnului (Rapid Eye Movement), având legătură cu modul în care creierul procesează informaţiile. Visele şi coşmarurile sunt cauzate de diverse emoţii (conştientizate sau nu) prin care trece persoana: teamă, anxietate, nesiguranţă, lipsă de control, furie, dorinţă, bucurie. Aceste emoţii se manifestă sub forma unui vis, fie că este unul frumos sau urât.
Coşmarurile sunt vise urâte, variante înfricoşătoare şi intense ale visului. Uneori, apar terori nocturne: atunci când visul urât este acompaniat de reacţii fiziologice, de ţipete, tremurături, lovituri.
Ce cauzează coşmarurile la copii?
Ca şi la adulţi, un coşmar are în general drept cauză anxietatea. Este normal ca un copil să aibă vise urâte, în special între vârstele de 3 şi 8 ani, când imaginaţia este extrem de activă, iar linia dintre imaginar şi real este slabă.
Coşmarurile sunt rezultatul modului în care mintea copilului se confruntă cu anumite situaţii din viaţa reală. Un eveniment neplăcut, nou, o situaţie care îl face să se simtă nesigur, temător, supărat se poate manifesta sub forma unui vis urât. De multe ori, anumite schimbări în viaţa şi rutina copilului, chiar dacă nu sunt în sine schimbări rele, duc la coşmaruri.
În general, în visele copilului, situaţia care le-a cauzat nu este limpede: în timp ce un adult visează adesea situaţia reală (rememorează prin vis ceea ce s-a întâmplat rău), imaginaţia copilului creează metafore, creaturi şi situaţii fictive care simbolizează ceea ce s-a întâmplat în realitate.
De aceea, nu este deloc simplu să înţelegem semnificaţia, sensul unui coşmar al copilului. Acestea pot fi aflate doar urmărind ce s-a întâmplat în viaţa celui mic şi vorbind cu el despre emoţiile sale şi despre ceea ce visează. După cum s-a menţionat, coşmarurile au ca rădăcină o anxietate, o frică, o nesiguranţă, vinovăţia sau chiar furia, de aceea putem să încercăm să descoperim ce anume în viaţa copilului i-ar fi putut naşte asemenea emoţii.
Coşmarurile recurente, cele care se repetă pe o perioadă de timp îndelungată, sunt semne ale unei anxietăţi serioase. Acestea sunt adesea cauzate de o experienţă traumatizantă pentru copil (o pierdere, abuz din partea unui adult sau a altor copii, deces, boală). Adesea, sentimentul de lipsă a controlului, nesiguranţa, ideea că nu are ce face pentru a schimba o situaţie naşte vise urâte.
Coşmaruri în care copilul e atacat sau fuge de un animal sau monstru, în care se petrec accidente sau dezastre naturale (cutremure, incendii, cădere de la înălţime), în care copilul se rătăceşte şi e singur, toate semnifică sentimentul de vulnerabilitate, lipsă de putere sau de control, tristeţe în urma unei pierderi (o casă pustie semnifică pierderea). Toate acestea duc la teamă şi anxietate.
Coşmarurile recurente sunt cauzate fie de emoţii tulburătoare, de dorinţe neîndeplinite sau reprimate, fie, câteodată, de unele tulburări de somn sau chiar de tulburări psihice.
Cum putem ajuta copiii care au coşmaruri?
Anxietatea ţine de sentimentul lipsei de putere, lipsei de control. De aceea, părinţii trebuie să îl ofere copilului siguranţă. Există diferite modalităţi de a ajuta copilul să se confrunte cu visele urâte. În primul rând, este important să vorbim cu cel mic despre ceea ce visează. Dacă devine anxios repovestind visele, îl putem asigura că este în siguranţă alături de noi.
O modalitate foarte utilă este cea de a rescrie visul. Îi cerem să povestească visul, apoi rescriem împreună evenimentele aşa încât să nu mai fie înfricoşătoare, ci să aibă un sfârşit fericit („ce ai fi putut face să rezolvi situaţia asta?”). Descriem ceea ce se întâmplă în vis aşa încât să pară mai puţin înfricoşător („Te alerga un câine mare? Probabil credea că eşti un om rău, dar ştii că asta nu se întâmplă de-adevăratelea, iar dacă se întâmplă, voi fi lângă tine; încearcă şi în vis să mă chemi şi vezi că-i arăt eu câinelui ăluia”). Îi creăm copilului ideea că poate să controleze ceea ce se întâmplă în vis, că are putere. Îi cerem, înainte de somn, să repete în minte scenariul fericit.
Foarte important este să limităm accesul copilului la filme, emisiuni inadecvate vârstei şi să creăm un mediu sigur şi liniştit înainte de culcare. Întotdeauna vom vorbi cu copilul despre ziua respectivă înainte ca acesta să adoarmă, iar dacă se simte în siguranţă cu o lumină slabă sau cu uşa deschisă, trebuie să îi permitem să o facă. Atenţie şi la masa de seară: o cină prea bogată, precum şi anumite alimente (cele picante sau dulciurile exact înainte de culcare), afectează somnul şi da, pot duce la vise urâte.
Însă coşmarurile, în special cele recurente, sunt modalitatea prin care mintea încearcă să rezolve ceva ce în mod conştient nu poate; sunt semne că cel mic se confruntă cu o situaţie dificilă şi emoţii tulburătoare. De aceea, este important să descoperim ce anume în viaţa copilului a cauzat un dezechilibru. Sentimentul de siguranţă poate fi afectat dacă există o schimbare în viaţa celui mic sau dacă el simte că este împins spre lucruri pentru care nu este pregătit (de exemplu, dorind să-i încurajezi independenţa, îi ceri să stea singur acasă, să doarmă fără lumini cu uşa închisă, să se descurce singur chiar când cere ajutor etc.).
, având legătură cu modul în care creierul procesează informaţiile.){kind=link}