Pisica este un animal de companie dar are instinct de prădator teritorial și nu un comportament social. Am putea spune cu certitudine că este un animal independent. În multe împrejurări, pisica manifestă acțiuni de autoapărare care se impun în caz de durere frică, constrângere, atacuri, presiune, etc. Acest lucru face să fie mai agresivă, iar motivele sunt destul de numeroase. Cel mai adesea are o astfel de stare când este pusă să facă ceva împotriva voinței ei.
Specialiștii spun că pisicile au comportamente instinctive de a fugi, de a sta pe loc, de a fi agresive atunci când trăiesc un dezechilibru fizic și emoțional. Acest lucru face să fie activate anumite zone cerebrale și sunt provocate comportamente de acest fel. Cele mai întâlnite astfel de manifestări sunt: tendința de a mușca, de a mârâi, de a zgâria, de a amenința, de a fi gata de atac la adresa oricui, cu toată forța și fără inhibiție. Curajul pisicii este fantastic în astfel de situații și mai ales atunci când femela iși apără puii.
Cei care au o pisică ca animal de companie cu siguranță au observant-o în astfel de stări de agresiune. Are obiceiul de a sta pe burtă, cu fața către presupusul ei ,,inamic”, de a scuipa și mârâi, de a-și mișca urechile, de a-și arăta colții și de a avea o privire fioroasă. Cert este că pisica, printr-un astfel de comportament, nu face decât să-și arate aversiunea față de adversar și faptul că este gata de atac față de el.
Foarte important de știut este și faptul că o pisică care își arată toate aceste arme, mai ales dacă are ghearele scoase și colții la vedere, este gata să atace, iar cei care riscă să se apropie de ea cu siguranță vor avea parte de agresiunea ei rapidă și sigură.
Pisica poate fi agresivă și cu oamenii și cu animalele din jur. Totul depinde de gradul ei de socializare, de intinctul teritorial. Uneori este nevoie de răbdare, de un tratament specific pentru a fi învățată să socializeze, sau chiar de terapie cu sedative pentru a fi calmată. Acestea sunt stabilite de un medic veterinar.
Autoapărarea la acest animal poate fi chiar violentă. Pisica are o strategie comportamentală, are ritmul cardiac accelerat, pupilele dilatate, poate urina des și transpira la pernuțe. În alte situații poate avea ritmul cardiac încetinit și pupilele strânse, își arcuiește spatele și se zbârlește toată. În situații grave, medicul veterinar va injecta pisica cu sedative, deoarece anxietatea și hiperactivitatea trebuie tratate. O pisică agresivă trebuie lăsată să se calmeze, să devină iar pașnică, nu trebuie deranjată când este enervată.
Pisica manifestă crize de agresivitate din cauza instinctului de vânătoare. Poate fi agresivă din cauza foamei, când concurează cu alte animale pentru o bucățică de hrană. De asemenea, pisica nu tolerează ca cineva străin să o atingă, se enervează dacă cineva vrea să o mângâie pe blană, astfel ea vede aceasta ca pe un atac iminent și are tendința de a se autoapărare.
Acesta este un sindrom al pisicii de a mușca când este mângâiată. În astfel de situații trebuie să știm care este comportamentul animalului înainte de atac: ea deschide ochii larg, aceștia sunt rotunzi, dă nervos din coadă, se uită urât și la prima atingere va mușca.
Pisica poate fi agresivă și la diferiți stimuli care o deranjează. Poate avea tendința de a scuipa și mârâi la mirosuri neplăcute, la sunetul produs de un aspirator în priză, la vederea unui musafir, la vederea unei pisici necunoscute, la vederea unui câine, la mâncarea ce îi face poftă și nu poate ajunge, etc. De asemenea, un astfel de animal are tendința de a se autoapăra când este foarte stresat, bolnav și vrea să fie lăsat în pace.
