Câţiva ani după nuntă – ce nemulțumiri au femeile faţă de soții lor

După câțiva ani de la nuntă, bărbatul atât de perfect și drăguț parcă nu mai este chiar atât de perfect! Mai mult, câteodată te scoate din sărite și te întrebi cum de nu ai văzut dinainte că este așa. Adevărul – ai văzut, dar la început micile defecte nu au importanță, de abia cu timpul ele capătă o importanță deseori exagerată.

Soțiile au nemulțumirile lor faţă de bărbații cu care s-au măritat, este normal să fie așa. Cine se poate lăuda cu o căsnicie perfectă? Problema este că aceste nemulțumiri sunt exprimate sub formă de critică și de acuzație, ceea ce nu rezolvă nimic…

Ce nemulțumiri au femeile faţă de soții lor:

• „Înainte de nuntă și chiar și după aceea, credeam că am avut norocul rar de a da peste un bărbat sensibil și romantic. Îmi făcea mici surprize ce-mi înmuiau inima: sms-uri, biletețele, câte o floare sau bomboană… mici nimicuri care înseamnă atât de mult. Și îmi spunea „te iubesc” mereu… Acum, după 6 ani, am noroc dacă îmi ia flori de ziua îndrăgostiților…”

O nemulțumire clasică: la începutul unei relații, bărbații doresc să-și arate partea sensibilă, să arate că pot fi romantici, pentru a cuceri femeia iubită. După ce ea este soția lor, din păcate, cred că nu mai este nevoie de aceste mici atenții. Dacă ea oricum îl iubește, ce rost are să mai facă atât efort?…

• „Nu vorbește, mă exasperează. Nu vorbește despre ce gândește, despre ce simte și mereu îmi zice „totul e ok”, chiar și când e clar că nu este așa. Iar dacă am o problemă legată de relația noastră, stă pur și simplu și se uită la mine. Nu zice mai nimic. Aș prefera să se enerveze și să țipe! De abia pot spune că îl cunosc – dacă nu îmi zice ce gândește, ce simte!”

Deschiderea scăzută spre comunicare a bărbaților este în măsură să scoată din sărite femeile. Iar unii bărbați sunt extrem de închiși în sine. Acești bărbați, când există o problemă, preferă să se închidă în sine și să o analizeze în căutare de soluții, nu să o discute. Din păcate, este o problemă comună: femeia are nevoia de a împărtăși, în timp ce bărbatul nu vede rostul discuțiilor inutile… Lipsa intimității emoționale este o problemă mai gravă decât a celei fizice (de altfel, acestea două sunt interconectate).

• „M-a impresionat cât de mult accent punea pe cariera lui, cât de departe dorea să ajungă. Și sigur va ajunge departe, este pe drumul bun. Dar aceasta înseamnă că pe mine mă pune mereu pe locul doi. Întârzie mereu la serviciu; acasă deseori după cină se retrage să mai lucreze. Eu, eu trebuie să-mi găsesc ceva de făcut. Știu că multe soții au probleme mai grave, dar ce greu este să știi că ești pe locul doi…”

Bărbații ambițioși sunt de admirat, însă ei ignoră uneori importanța celorlalte planuri ale vieții. Ajung să valorizeze într-atât cariera (pentru ei, doar cariera le atestă valoarea personală), încât neglijează și rănesc persoanele iubite. Nu este vorba că nu au sentimente – doar că axarea lor pe ambițiile profesionale nu le mai lasă energie pentru restul.

• „Iese cu prietenii, dar când vine vorba să stea cu mine, preferă mereu să stea acasă, să ne relaxăm. Este de parcă mă vede ca aparținând strict teritoriului casei, în afara acestuia eu nu exist. I-am propus să mergem la un picnic și a râs zicând: „ce, suntem adolescenți îndrăgostiți?”…”

În orice relație trebuie ca cei doi parteneri să se bucure de timpul petrecut împreună. Plafonarea, rutina, lipsa unor activități în afara casei sunt în măsură să fure fericirea de a sta alături de persoana iubită.

• „Nu face nimic în casă, nici măcar un vas nu spală. Toate hainele le lasă pe jos și se așteaptă ca eu să le pun în ordine și să știu unde este fiecare. Până și gunoiul tot eu îl duc, până și becurile tot eu le schimb. De fapt, eu fac totul. Iar ceea ce e cel mai rău este că nu zice niciodată că admiră ce fac. Dimpotrivă, crede că așa e normal. Odată, mi-a zis că ar vrea să facem schimb, să aibă el serviciul meu ușor (lucrez part-time) și el să facă treabă în casă!”

Lipsa de apreciere este o problemă pentru ambii parteneri – ambii au nevoie de a ști că celălalt apreciază ceea ce face, și totuși câteodată nici unul nu-și exprimă admirația. Ce bine ar fi să nu uităm cât de mult contează un simplu” mulțumesc” sau un simplu „apreciez ceea ce faci”!

• „De câțiva ani încoace, simt mai degrabă că am un coleg de apartament decât un soț. Nici măcar nu mă mai pupă când ajunge acasă, îmi strigă doar un „bună”. Să mă țină de mână, sau să mă îmbrățișeze, nu mai spun…

Pentru femeie, gesturile de afecțiune sunt esențiale – în lipsa acestora, intimitatea, apropierea au de suferit. Un sărut, o îmbrățișare, înseamnă mai mult pentru o femeie decât orice cadou!

• „Sunt sigură că soțul meu își iubește copii și totuși nu petrece aproape deloc timp cu ei. Chiar mi-a zis că îl plictisesc! Nu se implică nici în educația lor. Mă tem că asta îi va afecta, îi va face să creadă că lui nu-i pasă.”

Ca mamă, este de neînțeles lipsa de implicare a partenerului în creșterea copiilor. Și totuși, unii bărbați se implică mai puțin. Poate cred că nu se descurcă, poate cred că mama este mai bună la tot ceea ce ține de copii. Iar uneori, poate că le lipsește o anumită rezervă de afectivitate și de energie.

• „Un compliment de la soțul meu cere multă muncă. Trebuie să arăt impecabil pentru ca el să-mi mai spună că sunt frumoasă. Mai mult, îmi cere să-mi fac părul într-un anumit fel și să mă îmbrac cu anumite haine și face aceasta ca o critică. Mă face să simt că dacă nu arăt așa cum preferă el, nu arăt deloc bine.”

Orice femeie vrea să se simtă frumoasă – pentru unele este mai important, pentru altele mai puțin important. Însă un mic compliment de la soţul lor valorează mult. În plus, un bărbat nu trebuie să-și trateze soția ca un sultan – „îmbracă asta, altfel nu ești pe gustul meu”! Ești atras de soția ta sau nu, chiar dacă poartă o pijama largă cu ursuleți…

Lecţia cea mai valoroasă? Vă vine sau nu să credeţi, femeile şi bărbaţii au deseori aceleaşi nemulţumiri legate de căsnicia lor – însă nu ştiu să şi le împărtăşească…