De ce ii este frica bebelusului si ce pot face parintii sai pentru a-l ajuta si reasigura? Pentru micutul care de abia incepe sa exploreze si sa se adapteze, lumea din jur este plina de posibile amenintari: de fapt, cam orice obiect, persoana sau situatie necunoscuta, noua, subita si care ii distruge rutina obisnuita il poate speria, poate naste frica bebelusului.
Specialistii in dezvoltarea copilului ne spun ca un bebelus nou-nascut nu simte propriu-zis frica, nu ca o reactie emotionala la o amenintare perceputa (nou-nascutii sunt imaturi psihologic si inca nu cunosc lumea din jur, nici nu percep amenintari posibile – nu pot anticipa ca ceva ar putea fi periculos). Nou-nascutii se sperie ca reflex la miscarile subite – cand sunt ridicati sau pusi jos prea brusc si la zgomote puternice.
Aceasta insa nu este emotia de frica, ci un reflex cauzat de pericolul concret resimtit (cand aude un zgomot puternic sau simte o miscare brusca, bebe se simte instinctiv in pericol). Frica bebelusului ca emotie si raspuns la anticiparea unei posibile amenintari nu apare decat odata cu dezvoltarea bebelusului, odata ce acesta incepe sa cunoasca lumea din jur, sa o inteleaga si sa o exploreze – dupa varsta de 6 luni.
Frica de miscari bruste si de inaltime
Cand este ridicat prea repede si in special cand este lasat jos prea repede (frica de cazaturi); initial un reflex, aceasta poate continua si dupa 6 luni, bebelusul putand dezvolta frica de cazaturi si de inaltimi. Cand are aceasta frica, parintii pot doar sa fie extrem de grijulii atunci cand il aseaza jos (a va juca de-a avionul poate fi o idee nu prea buna daca micutul a dezvoltat frica de inaltime).
Frica de zgomote
Initial, orice zgomot puternic si mai ales nou va speria bebelusul; insa chiar pana la varste mai mari – 2 ani – micutul poate avea frica de zgomote deranjante, precum zgomotul mixerului, al apei de la toaleta, al aspiratorului, al uscatorului, al motoarelor, al bormasinii, trantitul usilor – cam orice zgomot puternic care continua in mod deranjant.
Cand bebelusul se sperie de astfel de zgomote, parintii trebuie sa il fereasca pe cat posibil sa le auda si sa il linisteasca mergand la el, tinandu-l in brate si vorbindu-i (nu il expuneti acestor zgomote crezand ca se va obisnui cu ele si-i va trece frica – intr-adevar, frica va disparea de la sine, insa nu este bine sa-l stresati cand este micut expunandu-l inutil zgomotelor).
Frica de baita si de apa
Unii bebelusi, chiar marisori, se sperie de baita – in special daca incercati sa-i faceti baie punand cadita sa in cada mare (sau ii faceti baie direct in cada mare). Chiar daca il obisnuiti cu ora de baie, deci nu mai este ceva nou, bebe tot se agita. De ce?
Pentru ca simte ca nu are nici un fel de control in situatie: apa pare amenintatoare (in plus, zgomotele apei ce curge si ce se scurge, vederea apei cum se scurge il pot speria – daca este tras si el odata cu apa?!). De aceea este de preferat sa ii faceti baie in propria sa cadita ce nu ii pare la fel de amenintatoare ca si cada mare, sa stati cu el clipa de clipa vorbindu-i si sa-i oferiti o jucarie de baie atractiva.
Frica de separarea de parinti
Una dintre fricile cele mai comune ale bebelusului: cand parintii dispar din raza sa vizuala, micutul se agita si streseaza: daca nu se mai intorc? Pana pe la 10 luni, un micut poate chiar crede ca parintii sai au disparut pentru totdeauna odata ce nu-i mai vede si aude (micutul nu dobandeste pana la aceasta varsta cunoasterea permanentei obiectelor: realizarea ca, chiar daca nu mai vede un obiect, acesta inca exista in afara razei sale vizuale). Chiar cand stie ca parintii sai nu au disparut, ci s-au dus altundeva, bebelusul sta cu frica de a ramane singur, temandu-se ca parintii sai nu se mai intorc.
Frica de a fi separat de catre parinti este naturala – parintii sunt sursa de supravietuire si de afectiune a micutului; ce pot face acestia pentru a-i diminua anxietatea de separare? Sa instaureze in primul rand o rutina cu care bebelusul se va obisnui: plecarile si revenirile lor fiind cat mai constante, regulate; sa se joace cu micutul, parasindu-l un minut si apoi revenind – micutul invata ca parintele revine mereu; si, pe cat posibil, sa-l lase cu o persoana familiara lui cand pleaca.
Frica de persoane noi
O frica a bebelusului naturala: el incepe rapid sa distinga intre persoanele familiare (cele pe care le vede regulat) si cele noi, necunoscute. Iar ceea ce este necunoscut poate fi periculos! Chiar daca a mai vazut de cateva ori persoana, daca trece mult timp pana ce o revede, bebe se va speria (se intampla uneori ca micutului sa-i fie frica de proprii sai bunici, daca trec luni fara sa-i vada!).
Ce pot face parintii? Sa evite prezenta prea multor persoane noi in acelasi timp – aceasta streseaza micutul peste masura; si sa stea langa micut impreuna cu acea persoana, fara a-i lasa singuri, macar pana ce bebe pare a se relaxa in preajma persoanei.
Frica de animale
Bebelusul se poate speria de animale – este de inteles, chiar daca devine familiar cu vederea acestora, le percepe ca pe fiinte imprevizibile, care scot zgomote ciudate, fac miscari bruste si sunt deci posibil periculoase; aceasta frica poate fi invatata si de la parinte, care-l tine cat mai departe de animale (frica parintilor se transmite copilului).
Frica aceasta va trece, ca si majoritatea celorlalte, cu timpul, facand loc fricilor comune copiilor mici (precum cele de intuneric, de monstri). Parintii nu ar trebui nici sa ii hraneasca aceasta frica, atentionandu-l sa stea departe de animale constant, insa nici sa-l forteze sa se obisnuiasca cu animalul, daca bebe este speriat.
Frica de noi experiente
Prima oara cand il duceti intr-un anumit loc, bebelusul poate fi foarte speriat, in special daca trebuie sa aiba contact cu o persoana straina (doctor, frizer). Cam orice experienta noua care distruge rutina sa cunoscuta si confortabila ii poate cauza frica micutului – parintele trebuie doar sa stea alaturi de el, reasigurandu-l prin prezenta sa si prin vorbe linistitoare.