Principii ale educatiei copilului – care sunt „regulile de aur” in cresterea si educarea copiilor, pe care fiecare parinte trebuie sa si le aminteasca? Toti stim ca a fi parinte este o sarcina departe de a fi simpla sau de a „veni de la sine” – inca de la inceput, te poti simti nepregatit si coplesit de situatie. La urma urmei, este datoria ta sa formezi un om, sa ii oferi mai mult decat iubire, sa ii oferi o baza, un inceput in viata.
Stimulati mintea copilului
Implicandu-l de la varstele mici in activitati provocatoare: mai putin TV si mai multe jocuri care sa il faca activ, sa ii ceara folosirea mintii (logica, memorie, imaginatie). Parintele este cel care trebuie sa incurajeze si sa provoace copilul sa isi utilizeze aptitudinile timpuriu si sa ii deschida perspective, sa ii stimuleze setea de cunoastere.
Stimulati dezvoltarea fizica
Educatia implica si dezvoltarea trupului – mens sana in corpore sano. Evitati sedentarismul si implicati-l zilnic in activitati fizice.
Formati caracterul
Cum creste un copil si ce om ajunge este in mare parte rezultatul educatiei timpurii. Transmiteti-i valori autentice, precum dezvoltarea ca persoana, cunoasterea, bunatatea, cooperarea, toleranta si deschiderea la nou. Impuneti timpuriu reguli concise si clare pentru binele sau, fara a uita sa ii explicati baza acestor reguli si straduiti-va sa il invatati sensul cuvantului responsabilitate – trebuie sa accepti propria responsabilitate pentru ceea ce faci si sa accepti urmarile faptelor tale. Incurajati-i dezvoltarea aptitudinilor sociale, a capacitatii de a relationa bine cu altii, de a se adapta.
Protejati sufletul
Vorbind despre principii ale educatiei – a creste un copil nu se refera doar la educatia mintii, la instruire si formare a comportamentului: se refera si la a ii oferi neconditionat iubire. Iubiti-l si spuneti-i ca il iubiti, creandu-i astfel un mediu sigur si confortabil emotional. Petreceti timp cu el – indiferenta parentala este printre cele mai mai rele lucruri.
Lucrati la propriile aptitudini de comunicare
Invatati sa ascultati copilul. Comunicarea adecvata trebuie sa mearga in ambele sensuri – nu doar de la parinte spre copil (parintele vorbeste, copilul asculta), ci si de la copil spre parinte (copilul vorbeste, parintele asculta). Tineti intotdeauna minte ca intr-o familie, nu doar copilul invata – si parintele invata constant.
Invatati sa fiti corecti si sa gestionati conflictele
A fi parinte implica conflicte cu propriul copil. Invatati ca nu trebuie sa considerati ca aveti intotdeauna dreptate doar pentru ca sunteti adultul si sa fiti corecti. Invatati sa solutionati un conflict asa incat sa nu piarda nici unul implicat, sa va intelegeti mai bine in urma acestuia si asa incat in urma conflictului sa rezolvati o problema si nu sa creati o alta. Invatati sa priviti motivatiile profunde ale conflictului – comportamentele copilului sunt reactii la emotii, emotiile sunt reactii la anumite situatii.
Stimulati increderea in sine a copilului
Printre cele mai importante principii ale educatiei unui copil se afla acesta: aveti incredere in propriul copil si aratati-i ca aveti incredere in el. Incurajati-l si laudati-l si evitati sa il criticati in mod direct – o vorba negativa din partea parintelui poate rani un copil mai mult decat va puteti inchipui. Nu il stimulati prin critici sau comparatii cu alti copii, ci prin incurajari. Si mai important, invatati copilul sa gandeasca ca fiecare poate gresi si ca important este sa inveti din acele greseli. Invatam si din esecuri si nimeni nu este ferit de acestea, iar a trece peste esecuri tinand capul sus, continuand sa incercam fara sa renuntam este cel mai important.
Nu il protejati in exces si invatati-l sa fie independent. Uneori, aveti instinctul natural de a fi mereu langa copil, a-l ajuta si a-l proteja. Insa lasati-l sa se descurce uneori de unul singur, caci viata este cel mai bun invatator si trebuie sa se invete sa faca fata situatiilor difcile. Nu il tineti „legat” de dumneavoastra – a fi parinte bun inseamna a proteja, iubi si forma, dar si a incuraja sa isi intinda aripile si sa zboare…
Parintele are autoritatea
Este un clar principiu al educatiei copilului. Parintele ramane parinte si este cel care stabileste regulile in casa. Insa pentru ca acele reguli sa fie nu numai urmate, ci si acceptate, ele trebuie intelse, trebuie sa fie corecte si sa ii fie explicate. Educatia copilului se face prin respect, fermitate si claritate – copilul trebuie sa stie ce se asteapta de la el si ce consecinte are neascultarea.
Cand sunteti nevoiti sa ii dati o pedeapsa sau sa il dojeniti, nu dati inapoi niciodata si mentineti-va pe pozitii; cand ii refuzati ceva, nu dati inapoi si nu va razganditi; cand cereti ceva, nu acceptati sa nu fiti ascultati. Insa pentru o educatie buna, impunerea trebuie sa se faca prin respect si nu prin frica: asadar, nu va limitati la cereri, nu dati ordine fara explicatii si nu amenintati! Nu va folositi de puterea pe care o aveti pentru a impune prin frica. Aveti dreptul de a fi ascultati si a impune, insa si datoria de a o face intr-un mod ce nu limiteaza, umileste sau raneste copilul.
Nu permiteti incalcarea regulilor fara urmari, insa nici nu puneti accent doar pe reguli, reguli, reguli – fara a comunica cu cel mic. Mentineti o perspectiva mai deschisa – invatati copilul sa stie singur ce este bine si ce nu, sa realizeze de ce unele lucruri nu sunt bune si nu uitati sa fiti si flexibili – unele reguli nu isi mai au rostul sau sunt prea stricte odata ce copilul creste.
Parintele este cel mai important model pentru un copil
Poate ca cel mai valoros principiu al educatiei copilului. Exemplul parintelui este esential in formarea persoanei. Asadar, straduiti-va sa ii fiti un exemplu bun: nu ii puteti insufla valori precum cunoasterea sau bunatatea fara sa ii aratati ca dumneavoastra vreti sa aflati mereu lucruri noi si fara sa va purtati bun cu altii.
Nu ii puteti cere sa nu minta daca dumneavoastra il mintiti. Nu ii puteti cere sa va respecte daca dumneavoastra nu il respectati pe el si pe altii. Nu ii puteti cere sa isi recunoasca greselile si sa accepte urmarea acestora daca dumneavoastra nu recunoasteti niciodata ca ati procedat gresit (parintele trebuie sa realizeze ca doar prin statutul de parinte nu devine infailibil). Nu ii puteti cere sa duca o viata sanatoasa, daca ii oferiti un exemplu inadecvat (mancati nesanatos, consumati deseori alcool, fumati de fata cu el etc.).
Parintele trebuie sa stie ca nu poate fi perfect
Nu incercati sa fiti intotdeauna „asa cum trebuie” si nu va blamati daca mai gresiti. Important este sa acceptati ca ati gresit. A fi parinte inseamna, cum s-a spus, a invata…
