Istoria inghetatei incepe inca din anul 3000 i.Hr. Chiar daca, la momentul respectiv, desertul nu avea nimic in comun cu aspectul pe care il stim atat de bine astazi, chinezii sunt cei care atesta existenta produselor inghetate (asemanatoare cu serbetul) cu mult timp in urma, pe vremea cand procesul de refrigerare nu era nici macar cunoscut. Se pare ca “inghetatele” de acum cateva mii de ani erau fabricate dintr-un sirop adus la punctul de inghet cu ajutorul zapezii. Nici marii si curajosii conducatori de imperii nu au ramas indiferenti la gustul bun al inghetatei.
Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, era vestit pentru placerea de a savura desertul sau favorit – inghetata – cu aroma de miere de albine si fructe. Chiar si crudul imparat roman Nero isi punea sclavii sa adune zapada curata din Muntii Apenini, ca sa o amestece cu diferite fructe sau cu vin.
Imparatul Tang Shang al Chinei, in secolul al VII-lea d.Hr., prefera versiunea mai putin gustoasa a acestui preparat, cea care continea lapte de vaca, faina si camfor, iar italienii ajung vestiti si cunoscuti in intreaga lume pentru inghetata lor fabuloasa, prin Marco Polo. Dupa ce petrece saptesprezece ani in China, acesta se intoarce in Italia cu o reteta imbunatatita de inghetata. Din Italia, obiceiul de a consuma inghetata trece in Franta, gratie Catherinei de Medicis, careia nu ii lipsea acest desert racoritor de la mesele de la Curte.
Initial, pentru a se prepara inghetata, nu erau folosite decat trei ingrediente – gheata, diferite fructe sau vin si un sirop. Ulterior, in anii 1800, odata cu descoperirea nitratului de amoniu (o sare), care putea sa raceasca rapid alimentele, apar primele aparate de fabricare a desertului, in care se punea compozitia pe baza de lapte.
In anul 1840, Nancy Johnson, o intreprinzatoare de origine americana, este prima femeie din lume care patenteaza o masina actionata manual, folosita pentru producerea inghetatei. Conform surselor acelor vremuri, se pare ca doamna Johnson era putin pregatita in ceea ce priveste protejarea drepturilor de autor, aceeasi masina fiind inregistrata ca apartinand lui William Young, in 1848. Aparatul presupunea invartirea manuala a unei manete, pentru ca ingredientele sa fie omogenizate si apoi inghetate, cu ajutorul sarii si al ghetii, o adevarata revolutie in ceea ce priveste istoria producerii de inghetata, chiar daca procesul era inca unul extrem de laborios.
In anul 1851, Jacob Fussell deschide prima fabrica de inghetata, in Maryland (SUA), si, datorita succesului fulminant, acesta isi permite extinderea ulterioara si in alte state din America de Nord. In timp ce Statele Unite ale Americii si Europa continuau sa experimenteze in ceea ce priveste aromele si felurile de inghetata, Clarence Vogt este cel care introduce, in anul 1926, prima masina automata de inghetare (a inghetatei) din lume, permitand, in aceasta maniera, ca productia sa fie mai rapida si in cantitati mai mari.
Prima inghetata cu o consistenta cremoasa este inventata in anul 1938, de catre McCullough si fiul sau, Alex, iar in anul 1940 se deschide primul magazin specializat in vanzarea acestui desert savuros, in oraselul Joliet, Ilinois, in apropiere de Chicago.
Cine a inventat cornetele pentru inghetata?
Foarte multi specialisti in gastronomie sunt de parere ca inventia cornetelor dateaza din anul 1904, cand imigrantul de origine siriana, Ernest Hamwi, in cadrul unui targ, ii ofera vecinului si prietenului sau, Arnold Fornachou, o bucata de “zalabia” – un fel de prajitura asemanatoare vafelor olandeze – pentru a-si putea prezenta inghetata in cadrul targului, cel din urma, ramanand fara hartie de ambalaj.
O alta versiune este cea in care imigrantul de origine siriana se asociaza cu un comerciant, Charles Menches, caruia i se intampla adesea sa ramana fara vase de servit inghetata, nereusind sa le spele in timp util, astfel incat sa nu ii faca pe cumparatori sa astepte. Pe de alta parte, comerciantul David Avayou sustine ca el este cel care a inventat cornetul, deprinzand aceasta tehnica pe vremea unei calatorii in Franta. Chiar daca numarul celor sustin ca au inventat cornetul este foarte mare, in istorie se pastreaza numele sirianului Hamwi.
Un alt “contracandidat” al lui Hamwi este si Italo Marciony (Marchioni sau Marcioni) – care sustine ca este creatorul cornetului de inghetata inca din anul 1896 si ca el este cel care vindea cornete in New York, datorita patentului pe care il obtinuse in 1903 (aproape cu opt luni inaintea targului la care se face remarcat Hamwi) pentru producerea unui mulaj de vafe.
Desertul a evoluat de la bucatile de gheata cu fructe, la desertul destinat doar capetelor incoronate, devenind ulterior extrem de popular, consumat la cornet, pe bat, la caserole si, mai nou, in sandwich-uri si prajituri sau in clatite. Trendul in industria de profil arata ca inghetata cea mai cautata este cea Premium sau Superpremium, care continua sa depaseasca vanzarile de tip Light, cu procentaj redus de grasimi sau fara grasimi.
In momentul de fata exista sute de branduri producatoare, mii de arome si extrem de multe specialitati din care poti alege nestingherit, pentru ca inghetata este dulce, delicioasa, aromata si de necomparat cu un alt desert, intr-o zi calduroasa de vara.
 cu mult timp in urma, pe vremea cand procesul de refrigerare nu era nici macar cunoscut.){kind=link}