Femeile care accepta relatia cu un barbat insurat sunt in mod unanim invinovatite si etichetate ca fiind distrugatoare de casnicii, imorale sau chiar rele prin natura lor. De fiecare data, femeia care intervine intr-un mariaj este cea care va purta pe umerii sai intreaga vina. Dar cum arata realitatea?
Pentru inceput, o mica poveste… O femeie de varsta mijlocie, nu conteaza numele ei, dar sa-i spunem Ana, intalneste intr-o buna zi in localul ei preferat in care obisnuia sa bea un pahar dupa serviciu, un barbat extrem de atragator care, desi nu-i vine sa creada, flirteaza cu ea! Si pentru ca nu avusese vreo relatie de cuplu de prea mult timp, se hotaraste sa-i raspunda…de ce nu, la urma urmei? Fac cunostinta, el se dovedeste a fi exact ce cauta ea: un barbat adult, matur, inteligent, amuzant si incredibil de atragator! Asa ca hotarasc sa se mai vada!
Iar Ana, deja indragostita pana peste cap, ce ii poate raspunde? Desi nu si-a inchipuit vreodata ca tocmai ea ar accepta relatia cu un barbat insurat, il crede pe cuvant si isi spune ca ea de fapt nu intervine intr-o casnicie, din moment ce – precum a spus el – acea casnicie deja este terminata… Il crede si trece peste orice dubii si ii promite sa-l astepte pana cand este pregatit sa plece din casa lui.
Si iata ca trec luni, Ana tot asteapta, se satura sa tot fie ea cea care trebuie sa se ascunda, sa se vada cu el doar pe furis. Il intreaba mereu daca a vorbit cu sotia, iar el spune ca e doar o chestiune de timp. Si asa, relatia cu un barbat insurat dureaza si tot dureaza… Pana ce, intr-o zi, Ana il vede impreuna cu sotia, sarutandu-se tandru! Iar atunci vede si ea cat de oarba a fost: a permis sa fie pur si simplu manipulata de catre un barbat care nu a intentionat vreodata sa isi paraseasca familia pentru ea… Ea era micul lui secret murdar, frumoasa lui jucarie sexuala de care se bucura in ascuns…
Si Ana este cea care va rupe, dupa multe chinuri, relatia cu un barbat insurat. Si tot Ana este cea care nu are unde sa mearga pentru a fi alinata: daca ar povesti cuiva totul, fie si unei prietene, este constienta ca tot ea ar iesi vinovata, mai rau, ar iesi fraiera din toata istorisirea aceasta…
Acum, judecati voi: este Ana vinovata? In afara de naivitatea si credulitatea sa, cu ce se face vinovata ea, prin ce fapt este ea imorala sau rea? Ana nu a facut decat sa se indragosteasca nebuneste si sa se increada in barbatul iubit…care a profitat cat de mult a putut de intreaga situatie, iar acum se poate intoarce linistit la viata lui de familie.
De multe ori, femeia care accepta relatia cu un barbat insurat o face in necunostinta de cauza: prima oara, nici macar nu stie ca el are o familie, apoi cand afla, este deja atat de indragostita, incat daca i se serveste pe tava o minciuna naiva precum: “casnicia mea oricum este de mult timp terminata”, ea vrea cu disperare sa creada acea minciuna. Ii gaseste justificari diverse acelui barbat, ba chiar incepe sa il transforme intr-o fiinta altruista: “ce bun este el, sta cu femeia aia care il face nefericit doar pentru copil”… Si astfel se trezeste prinsa intr-o capcana din care nu va iesi decat in ziua in care i se vor deschide ochii si va realiza ca el nu are nici cea mai mica intentie sa isi paraseasca sotia…
Si de-abia atunci incepe sa puna lucrurile cap la cap si sa realizeze ca avut o relatie cu un barbat insurat, care probabil nu este la prima aventura extraconjugala. A fost doar un joc, o fantezie pentru barbat. Mai rau, realizeaza ca de fapt barbatul s-a impartit in tot acest timp intre doua femei, ambele lasandu-se pacalite, ca de fapt el a avut relatii sexuale si cu sotia in tot acest timp… Iar acest gand este de neindurat… Ea mai realizeaza ca, dintre cele doua femei pacalite, tot ea este cea care trebuie sa fie considerata vinovata, pentru ca stia o parte din adevar, pentru ca a fost o fraiera credula.
In special femeile care au trecut de prima tinerete, care inca sunt singure si au dificultati in a-si gasi un partener potrivit cu care sa-si petreaca viata sunt extrem de vulnerabile si naive in dorinta lor de a-l crede pe barbatul de care se indragostesc… Relatia cu un barbat insurat este pentru ele un rau necesar, ceva peste care trebuie sa treaca, inghitindu-si protestele si tot asteptand ca acel barbat sa vina permanent la ele. Dar asta nu se va intampla de obicei…Iar barbatul, barbatul de varsta mijlocie insurat si cu un copil doreste doar putina adrenalina in viata sa, doreste sa traiasca la limita o perioada si se foloseste de acea credula femeie…
El doar i-a spus adevarul, a fost alegerea ei… Dar, pentru a nu demoniza barbatul, trebuie recunoscut ca se poate intampla ca el sa se indragosteasca cat se poate de sincer de o alta femeie, ca aventura lui sa porneasca din sentimente sincere. Insa tot nu se va gandi sa-si paraseasca sotia cu care a stat atatia ani, cu care are o viata confortabila de familie, care i-a daruit un copil…
Deci relatia cu un barbat insurat nu este in nici un caz alegerea constienta a unei femei malefice, a unei distrugatoare de casnicii. Ca in orice poveste, exista trei puncte de vedere radical diferite, fiecare in functie de actorii acestei povesti. Exista realitatea sotiei, care daca afla aventura sotului, probabil il va ierta si va da vina pe cealalta femeie care fura barbati; exista realitatea sotului, care se autojustifica spunandu-si ca a fost cinstit cu amanta, care a ales singura sa aiba o aventura cu el; exista, in sfarsit, realitatea amantei, care realizeaza ca a fost si naiva si proasta, iar acum este considerata singura vinovata… Din pacate, realitatea sotiei este cea care impresioneaza lumea, toti grabindu-se sa compatimeasca femeia inselata si nestiutoare, nedandu-si seama ca si cealalta a fost la fel de nestiutoare…