Bolile tractului urinar inferior la pisici sunt foarte dureroase si daca nu sunt tratate la timp pot fi chiar fatale pentru ele, datorita obstacolelor cauzate de calculii biliari. Aceste boli afecteaza uretra si vezica urinara, produc inflamatii si iritatii ale tractului urinar inferior.
Una dintre cele mai intalnite este cistita felina, care reprezinta inflamatia vezicii urinare.
Simptomele bolii tractului urinar inferior la pisici:
- Pisica are dureri in timpul urinarii, miauna, se forteaza sa urineze si manifesta un disconfort evident.
- Are modificari de comportament, in sensul ca urineaza mai des incat nici nu are timp sa ajunga la ladita cu nisip si incepe sa lase picaturi de urina in zone diferite, chiar si in locul unde doarme.
- Urina are un miros foarte urat si o culoare inchisa.
- In cazuri grave apare sange in urina, se pot observa pete rozii sau chiar rosii (cu sange) si in locul de dormit.
Principalele cauze care produc aparitia bolilor tractului urinar inferior la pisici sunt: formarea unor pietre in tractul urinar sau in vezica urinara, aparitia unor infectii bacteriene, cancerul vezicii urinare sau anumite anomalii anatomice ale uretrei. La motani apare mai frecvent pietrificarea urinei, deoarece ei au uretra mai lunga, ingusta si curbata, fapt ce duce la acumularea mai usoara de nisip si pietricele mai ales pe portiunea inferioara a vezicii urinare.
In cazul aparitiei acestor simptome pisica poate fi ajutata doar daca este dusa la medicul veterinar. Acesta ii va face in primul rand o simpla analiza de urina. Apoi de indata ce diagnosticul a fost stabilit cu exactitate, pisica va urma un tratament cu medicamente antibiotice si va primi hrana dietetica.
Medicul veterinar va recomanda o serie de alimente care vor ajuta pisica sa se recupereze. Dieta va contine alimente ce vor calma disconfortul vezicii urinare si a bolii renale. Dintre acestea fac parte: ,,Hill’s c/d” (impiedica formare pietrei) , ,,Hill’s u/d” (dizolva pietrele de tipul cistina si urat) si ,,Royal Canin Urinary S/O” (previne formarea oxalatilor, dizolva pietrele de tip struvit).
Bolile tractului urinar inferior la pisici pot fi prevenite prin incurajarea pisicii sa bea cat mai multa apa. Acest lucru se poate realiza prin simpla asezare a unui numar mai mare de vase cu apa in diferite parti ale casei. Se recomanda utilizarea unor boluri mari, deoarece vibrizele pisicii sunt exagerat de sensibile si de aceea atunci cand bea apa ei nu-i place sa atinga cu ele suprafata interioara a bolului.
Este bine ca bolurile pentru apa sa fie umplute cat mai mult, deoarece s-a ajuns la concluzia ca pisicile sunt incantate sa-si vada reflexia fetei pe suprafata apei – fapt ce poate sa le incurajeze sa bea mai mult lichid. Intotdeauna trebuie avut grija ca apa sa fie proaspata, deoarece orice schimbare de gust o poate face sa renunte sa mai bea apa.
Trebuie spus ca anumite exemplare feline se nasc cu o anumita predispozitie in formarea calculilor urinari, la fel cum si in cazul nostru doar anumiti oamenii fac pietre la rinichi.
Calculii renali pot fi imobili (care nu produc nici o tulburare) sau mobili, mici si rugosi (care produc pisicii pielite sau pielonefrite). Cand localizarea este pe uretere, calculii produc colici, anurie, hidronefroza sau uremie grava. Daca localizarea este in vezica urinara, la sfarsitul urinarii apare hematuria – sange in urina. Pisica va avea un numar mai mare de mictiuni insa cantitatea de urina va fi mai mica. Deseori aceste mictiuni dese sunt confundate de stapanul pisicii cu o stare de constipatie. Pentru a se evita aceasta confunzie este recomandat sa se palpeze abdomenul pisicii si astfel probabil se va simti un ,,glob” vezical.
La motan calculii uretrali de multe ori pot obstrua partial sau total uretra, astfel facand imposibil actul urinarii, desi acesta merge foarte des la ladita cu nisip si incearca sa urineze. El va face eforturi repetate, va miorlai datorita usturimilor si durerilor locale.
In cazul in care uretra este doar partial obstruata, motanul pierde picaturi de urina cu sange, iar cand este obstruata total el nu mai poate urina deloc si se produce distensia vezicii urinare. Acesta determina aparitia ,,globului” vezicii urinare si apoi a hidronefrozei, a uremiei care duce la moarte.
Medicul veterinar poate realiza o radiografie pentru a stabili la ce nivel se afla calculii renali: la varful papilei penisului, la 10 mm de varful penisului sau in traiectul pelvian al uretrei. In primul caz, cand calculii renali se afla la primul nivel, se aplica urmatorul procedeu: se disloca calculii prin masarea regiunii respective cu degetele, urmata de o compresiune foarte usoara transabdominala a vezicii urinare, astfel eliminandu-se calculii faramitati si un mic jet de urina ce poate fi cu sange. In cel de-al doilea caz se elimina calculii cu ajutorul unei sonde la care se ataseaza o seringa cu xilina sau cu ser fiziologic.
La pisica calculii urinari pot fi eliminati prin operatia de cistotomie – sectionarea vezicii urinare si indepartarea calculilor, apoi spalarea ei cu ser fiziologic caldut. La motanii castrati calculii renali si uretrali apar mai frecvent, iar la pisicile-femele apar mai mult calculii vezicali.
