Divortul a ajuns sa fie o realitate frecventa: multi chiar glumesc inaintea unei nunti “si divortul cand il planuiti?”. Nu este nimic amuzant insa in a trece printr-un divort – va prezentam povestirea unei femei care a dorit doar un sot alaturi, insa s-a ales cu doua divorturi.
Am trecut prin doua divorturi in trei ani!
M-am casatorit de doua ori in ultimii trei ani si tot de doua ori am divortat. Stiu ca unii amici chiar glumesc pe seama mea, intrebandu-se cand va fi urmatoarea nunta si urmatorul divort. Am ajuns fara sa vreau un subiect picant de barfe si discutii. Cum am reusit “recordul”? Prima data a fost graba unei tinere indragostite, a doua oara a fost decizia proasta a unei tinere insarcinate. Nici una dintre ele inteleapta.
Prima oara m-am casatorit cu primul meu iubit. Povestea va este cunoscuta, probabil: primul meu iubit, iar eu, prima lui iubita. Dupa doi ani de relatie (acum, mi se pare mult prea putin doi ani) ne-am casatorit, siguri ca relatia noastra va dura vesnic. Eram amandoi indragostiti, atat de indragostiti, incat nu ne gandeam prea serios la cum vom trai, unde, ce vom face si altele asemenea. Ne gandeam doar ca vom fi impreuna si asta era tot ce conta. Casatoria a fost dorita si pentru ca parintii mei nu ar fi acceptat sa locuiesc cu iubitul meu fara a ne logodi. Asa ca am facut-o.
Nu a durat decat un an ca lucrurile sa se deterioreze in relatia noastra. Odata casatoriti, sotul meu a inceput sa se poarte ca si cum ii apartin; eu am devenit deodata din iubita sa, gospodina sa personala. Insa nu acest fapt m-a deranjat, ci faptul ca a inceput sa ma loveasca. Spuneti ce vreti despre mine, insa nu voi sta vreodata cu un barbat care poate lovi o femeie.
Asa ca, dupa certuri si dupa cateva promisiuni ale lui ca “nu mai face”, am divortat. Poate ca am divortat si pentru ca, desi parintii mei au fost socati, pentru mine casatoria nu inseamna ca trebuie sa accepti orice, sa ramai cu barbatul tau indiferent de situatie. Nu – casatoria este un lucru minunat (desi in cazul meu nu prea a fost asa). Dar cred cu tarie ca, daca nu merge si se dovedeste ca a fost o mare greseala, atunci divortul este calea cea mai buna pentru ambii soti.
Aici voi da sfatul numarul unu: nu va casatoriti in graba! Da, sunteti indragostiti – insa stati mai mult impreuna, pana ce sunteti siguri ca cunoasteti omul de langa voi. Si daca parintii vostri nu sunt ca ai mei, mutati-va intai impreuna, pentru a va cunoaste si a vedea daca puteti trai in doi. Discutati matur despre relatia voastra si despre viitorul vostru, pentru a afla daca va veti intelege.
Dragostea chiar te orbeste – si nu este decat prea tarziu cand iti dai seama ca persoana pe care o iubesti nu este asa cum credeai. Casatoria trebuie sa fie o decizie luata matur. Divortul nu este usor, desi multi ar spune ca mie mi-a fost usor sa fac asta de doua ori. Nu, nu mi-a fost deloc usor, insa stiam ce ma astepta daca nu fug cat mai repede – am vazut destule cazuri de femei care continua sa ramana in relatii violente. Eu nu am vrut sa completez lista.
Cum am ajuns la al doilea divort? Oricine ar zice ca ar fi trebuit sa imi invat lectia prima oara. Si o lectie am invatat: sa nu ma mai incred doar in dragoste, sa vad cine imi este alaturi, sa nu iau decizii doar pentru ca sunt indragostita. Nu am facut asta – am facut o alta greseala! M-am culcat, mai mult ca sa uit de fostul meu sot, ca sa dovedesc ca merg inainte, cu un fost coleg de scoala. Nu eram indragostita si nici el.
Ne-am culcat impreuna de trei ori – si una dintre dati a fost cea “norocoasa”: am ramas insarcinata! Parca ar fi o telenovela proasta – imi dau si eu seama, insa se intampla lucruri din astea. Eu eram intr-o perioada considerata sigura. Al doilea sfat: nu va incredeti in metoda calendarului! Asigura la fel de multa protectie impotriva sarcinii ca un prezervativ gaurit!
Dupa cum spuneam, am ramas insarcinata (nu am spus la inceput nimic, le dadusem deja destule motive parintilor mei sa faca infarct). Tocmai familiile noastre au jucat un rol mare in aceasta a doua casatorie: parintii mei si ai lui erau vechi cunostinte. El le-a spus parintilor sai, care le-au spus parintilor mei, iar noi doi ne-am trezit deodata ca suntem in mijocul unor planuri de casatorie facute de catre familiile noastre. Am fi putut sa refuzam, sigur, insa amandoi cred ca ne-am gandit ca poate ar merge. Pentru mine atunci, aceasta casatorie aproape aranjata avea mai mult sens decat prima mea casatorie, facuta exclusiv din dragoste.
Am discutat cu el si amandoi am considerat ca a ne casatori este o decizie matura, buna pentru viitorul copil. Il cunosteam de cand eram mica si mi se parea un om de treaba, ma atragea si isi dorea copilul. A fost de ajuns pentru mine sa fiu de acord cu a doua casatorie. El, nu stiu de ce a fost de acord, caci nu ma iubea catusi de putin – poate ca parintii lui erau foarte convingatori.
A doua casatorie s-a sfarsit cu al doilea divort in doar cinci luni: eram in luna a sasea de sarcina cand am aflat ca sotul ma insela. Si nu doar o data: el avea o iubita inca dinainte sa ma fi culcat eu prima data cu el; erau un fel de “friends with benefits”. Si partea cea mai greu de inghitit a fost cea cand sotul meu mi-a zis ca, din perspectiva lui, nu vede de ce eu sa nu-i fiu sotie, iar acea femeie “amica speciala”.
Adica, el dorea sa aiba ambele relatii. Nu avea rost sa incerc sa il iert – el nici nu regreta si nici nu intentiona sa nu ma mai insele. Si asta pentru ca nici nu ma iubea si nici eu nu-l iubeam cu adevarat pe el. Decizia noastra matura de a ne casatori de dragul copilului s-a dus pe apa sambetei. Asa cum nu acceptam sa fiu cu un barbat care ma lovea, nu puteam sa inghit sa fiu cu un barbat care ma insela (si era sigur ca el va continua sa ma insele).
Si astfel am ajuns in asa scurt timp la al doilea divort, oricat m-au criticat toti. Si urmeaza cel de-al treilea sfat: nu va casatoriti cu cineva doar pentru ca pare a fi decizia cea mai buna pentru moment, nu va casatoriti doar avand in vedere avantajele practice. Casatoria trebuie sa fie o decizie luata avand in vedere aspectele practice, insa fara a ignora importanta iubirii!
