Papagalii Agapornis sunt originari din Africa, unde traiesc in general in colonii, in padurile tropicale din Guineea pana in Etiopia, din Kenya pana in Tanzania. Populeaza si alte regiuni, ca de exemplu: Zambia, Mozambic, Angola, Namibia si Malawi. Exista si o specie originara din Madagascar. Sunt numiti si ,,papagali amorezi” deoarece au obiceiul sa se ciuguleasca reciproc prin pene, sa stea mereu apropiati ca doi indragostiti. Fac parte din ordinul Psittaciformes, familia Psittacidae.
Acesti papagali traiesc intotdeauna in pereche, sunt pasari monogame, vioaie si prietenoase. Daca unul dintre ei moare, celalalt cade intr-o stare profunda de depresie si stres, care adesea duce la moarte. In general sunt pasari sociabile, pline de viata, curioase, atente la orice, dispuse sa socializeze cu oamenii.
Sunt noua specii de papagali Agapornis.
Acestea sunt mici, cu coada scurta, constitutie robusta si difera in special prin coloritul penajului: Agapornis canus (din Madagascar, cu picioarele si ciocul gri, pieptul si capul gri la mascul si rosii la femela), Agapornis fischeri, Agapornis lilianae, Agapornis Nigrigenis (cu fata neagra), Agapornis personatus (numit si amorezul mascat), Agapornis pullarius (cu fata rosie sau usor portocalie, picioare gri, ciocul rosu), Agapornis roseicollis (cu gatul si fata de culoare piersicii), Agapornis swindernianus (cu guler negru), Agapornis taranta (sau abisinian, cu fruntea rosie, picioarele gri, ciocul rosu, in jurul ochilor are un cerc rosu, iar la aripi si coada cateva pene sunt negre).
Doar la trei dintre aceste specii, femela se diferentiaza foarte mult prin colorit de mascul. La celelalte rase, masculul si femela au penajul identic. Cea mai buna metoda pentru determinarea sexului este prin analiza ADN. Sunt si o serie de caracteristici care ajuta la diferentierea celor doua pasari, insa acestea sunt general valabile, deci nu sunt foarte sigure.
In general femelele sunt mai robuste, au coloritul mai palid, coada este rectangulara, la mascul este rotunjita, sunt un pic mai agresive, ciupesc destul de tare, isi apara teritoriul, sunt dominante. In perioada clocitului, in timpul zilei femela sta intotdeauna in cuib. In general masculul este cel care ii aduce mancarea in cioc.
Au dimensiuni reduse si nu au nevoie de spatii foarte mari. Lungimea corpului este de 13-16 cm, greutatea variaza intre 25-63 g, deschiderea aripilor este de 23-30 cm. Puii ajung la maturitate dupa un an de viata. In captivitate traiesc aproximativ 12 ani.
Culoarea penajului este in functie de fiecare specie, dar oricum este foarte variata si nu lipsesc niciodata nuantele de verde. Are picioarele scurte, cu doua degete orientate inapoi si doua inainte, care ii permit sa se agate cu usurinta. Poate sta fara probleme cu capul in jos fara sa cada.
In comparatie cu dimensiunea corpului, capul este relativ mare, iar ochii situati pe partile laterale ii permit un spatiu de vedere foarte larg. Sunt genul de pasari care isi dedica mult timp ingrijirii corpului, isi curata mereu penele cu ciocul. Papagalii Agapornis sunt foarte comunicativi intre ei, scot diferite sunete, intind aripile, ridica si coboara capul in mod repetat.
Cand sunt in mediul lor natural se hranesc cu muguri, frunze, boboci de flori, insecte, larve, seminte si diferite fructe. In general cuibul este construit de femela, din fire de paie uscate si frunze, in crapaturile stancilor, scorburile copacilor, sau in cuiburile abandonate de alte pasari. Femela depune doua pana la patru oua pe care le cloceste trei saptamani. Masculul ajuta doar la hranirea puilor dupa eclozare. La inceput puii sunt orbi si total neajutorati, de aceea au nevoie de intreaga atentie a parintilor.
Cand traiesc in captivitate, colivia tebuie pastrata mereu curata, dezinfectata si deparazitata, deoarece mai ales puii acestor papagali sunt deosebit de sensibili si se pot imbolnavi repede. O singura pereche de papagali Agapornis are nevoie de o colivie cu dimensiuni de 60x40x50 cm, de forma dreptunghiulara. In partea de jos trebuie sa fie un grilaj din plastic detasabil, pentru a impiedica papagalii sa vina in contact cu excrementele lor, astfel ei pot fi feriti de nenumarate boli.
Hrana lor trebuie sa fie proaspata si cat mai naturala.
Aceasta poate include: amestec de seminte uscate, crude sau coapte, oua fierte, amestec de fructe (mere, pere, struguri, cirese, piersici, ananas, nectarine, portocale, caise, banane, kiwi), biscuiti, paine uscata, diferite legume (morcovi, broccoli, napi, laptuca, varza de Bruxelles, ardei gras, cartofi, rosii coapte foarte bine, sfecla, conopida, castravete, mazare, vinete, fasole verzi). Toate trebuie spalate bine inainte si taiate in bucatele mici. Alimentatia poate fi completata cu proteine, calciu si vitamina A.
In fiecare zi trebuie sa li se asigure apa proaspata. Viata unui papagal Agaponis poate fi lunga si fericita doar daca are o alimentatie buna, un mediu adecvat si igienic. Zilnic trebuie curatate toate piesele coliviei si accesoriile din interiorul ei. Sunt foarte sensibili la temperaturi scazute, de aceea trebuie tinuti intr-o incapere incalzita si fara curenti de aer.
In prezent, papagalii Agapornis sunt protejati prin lege in tarile lor de origine. Aceste pasari au fost foarte mult vanate in scopuri comerciale, deoarece sunt foarte cautate ca animale de companie.
