Vestea morții lui Călin Farcaș, braşoveanul de 29 de ani care a murit cu zile aşteptând un plămân, a stârnit valuri de emoție și reacții virulente la adresa statului român, cel care condamnă oamenii la moarte ridicănd cinic din umeri. De ce a murit un om care trebuia să trăiască? Ce e de făcut? E simplu: România TREBUIE să intre în programul Eurotransplant, un mecanism eficient prin intermediul căruia sunt salvate anual mii de vieți.
Ce este programul Eurotransplant și cum funcționează sistemul
Partea bizară a poveștii și cea care a revoltat pe toată lumea este faptul că, deşi avea 200.000 de euro strânșii din donații, nicio clinică din Europa nu a acceptat să facă transplantul. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu: haosul administrativ și lipsa de viziune au făcut ca România să nu fie membră cu drepturi depline a Eurotransplant, o organizaţie internaţională care încurajează şi coordonează transplanturile de organe în mai multe ţări.
Principiul pe care funcționează această organizație este unul foarte simplu. Țările membre fac schimb de organe, strict pe criterii medicale. Să zicem că în Germania există un pacient care are nevoie de inimă și un donator de ficat. Pe de altă parte, în Belgia există un pacient care are nevoie de ficat și are la dispoziție o inimă gata de transplantat. Sistemul Eurotransplant face instantaneu legătura între cele două cazuri și „trimite” organele acolo unde este cea mai mare nevoie. Organele în sine nu costă nimic, procedura de transplant, da. Desigur, sistemul e mult mai complex, eu am explicat principiul de bază.
Care e problema României?
Oficial, România nu este membru în programul Eurotransplant din cauza numărului mic de donatori de organe, a lipsei unor reguli clare în alocarea lor, precum și numărul mic de speialiști dedicați. Și evident, din cauza unei sume de bani neplătită. Mai mult, oficiali din Agenţia Naţională de Transplant au avut tupeul să spună că Eurotransplant nu e o soluţie pentru România, aderarea la acest organism însemnând un deserviciu adus pacienților români. Pe bune? Ce deserviciu? Ce poate fi mai rău decât moartea?
E adevărat că la noi nu există acest obicei al donării de organe. Totuși oamenii pot fi educați în acest sens, pot fi informați, se pot face tot soiul de campanii. Țările din lumea civilizată au permanent în derulare asemena acțiuni, e nevoie de mult efort pentru salva vieți omenești. Trebuie doar să-ți pese, Românie dragă, și să n-o mai faci greșit… sau deloc.
Cu o floare nu se face primăvară. Oamenii nu trăiesc din vorbe
În urma reacțiilor întemeiate din societate, Ministrul Sănătății Sorina Pintea l-a demis pe şeful Agenţiei de Transplant și a început să facă tot soiul de promisiuni, declarându-se „mâhnită”. Domnilor, țara asta are nevoie de investiții, acțiuni de educație, campanii de informare, NU de promisiuni și „mâhneli”. Oamenii nu trăiesc cu promisiuni, după cum s-a putut vedea și în cazul lui Călin, oamenii mor cu zile în preajma vorbelor. Nu de scuze și demisii avea nevoie Călin Farcaș, ci de o șansă la viață!
Cei precum Călin se opresc din a-și număra zilele doar pentru a urla la niște conducători surzi. El s-a oprit de tot. Nu a mai putut. În fiecare zi un alt Călin se oprește. Mâine, poimâine, peste un an, oricare dintre noi am putea deveni următorul Călin. Când ne trezim la realitate?
