Hrișca japoneză numită și soba este o plantă cu denumirea științifică Polygonum cuspidatum. Ulterior a primit și denumirile de Reynoutria japonica și Fallopia japonica. Planta se mai numește și troscot japonez, are frunzele mari și inflorescențele albe. Rizomul plantei este foarte puternic, el se întinde pe 7 m în lateral și pe 3 m în adâncime. Această plantă este greu de distrus chiar și cu ierbicide.

Din plantă, companiile farmaceutice extrag un compus care este vândut destul de scump – resveratrolul; acesta se găsește în toate părțile plantei, în toate etapele ei de creștere. Asta a dus la concluzia că planta ar putea vindeca și cancerul. Rădăcina conține polidatină și quercetină, care au proprietăți antiinflamatoare, antifungice, cardioprotectoare, neuroprotectoare, antibacteriene și antivirale. Lăstarii sunt fragezi, comestibili, buni la gust.

Lăstarii de la plantă apar primăvara, au lungimi între 30-60 cm, sunt crocanți și se gătesc foarte rapid, puțin sotați în ulei la tigaie, cu sare de mare. Acest preparat este foarte popular în Japonia și considerat o delicatesă. Despre lăstari, se spune că au cel mai bun gust dintre toate părțile plantei și conțin substanțe utile în concentrație mare. Ei trebuie culeși însă din locuri în care nu s-au folosit erbicide, pesticide, substanțe chimice în general.

Din lăstarii tineri se pot prepara diferite salate în combinație cu alte verdețuri și legume. Ei se taie în bucățele mici și se adaugă în salate, la fel cum se procedează cu tulpinile de rubarba.

Lăstarii se pot marina în ulei de măsline, cu sare și oțet, astfel pot înlocui castraveții murați.

Din lăstari se face o dulceață bună, care se aseamănă cu gemul de mere sau cu dulceața de rubarba.

Planta nu este indicată persoanelor care suferă de gută sau de litiază renală (pietre la rinichi) pentru că are oxalați.

Rădăcinile plantei sunt tari și considerate comestibile. Ele se recoltează, se spală, se taie și se usucă la umbră. Apoi sunt zdrobite și astfel, se obține o pudră care se folosește la ceai, infuzie, smoothie.

Decoctul din rădăcină se prepară în China și este folosit în caz de afecțiuni cardiace, tulburări digestive, dureri articulare. În China sunt foarte populari tăițeii din hrișcă japoneză. Ei sunt realizați după preparatele de la fast-fooduri japoneze. Ei se consumă în multe moduri și au arome unice.

O rețetă populară este cu tăiței reci din hrișcă: aceștia se fierb, se țin apoi în apă cu gheață, se servesc reci cu un sos special, plin de mirodenii.

A doua rețetă este cea de supă cu tăiței de hriscă: aceștia se fierb în apă, apoi se țin în apă rece pentru a avea o textură mai bună, apoi se pun iar în apă fierbinte pentru a-i încălzi și la final se scurg, se servesc cu un sos special, delicios.

Rețetă cu tăiței de hriscă cu ulei de susan și carne de porc

Se folosesc următoarele ingrediente: o porție de tăiței de hriscă congelați, o jumătate de linguriță de ulei de susan, o linguriță de ghimbir ras, o linguriță pastă de susan, 60 ml sos de hrișcă, un castravete, 2-3 roșii mici, 50 g carne de porc (pulpă de porc, mușchiuleț), 10 g germeni de ridiche sau pătrunjel.

Se prepară astfel:

• Se spală și se toacă legumele felii
• Ghimbirul se ține în apă cu gheață pentru a fi mai puțin iute
• Se curăță castravetele, se taie felii și apoi în bastonașe
• Se pregătește sosul
• Tăițeii se dezgheață în apă clocotită, se fierb puțin, apoi se clătesc sub jet de apă, se scurg de excesul de apă și se dau cu ulei de susan ca să nu se lipească între ei
• În apa fierbinte de la tăiței se fierbe carnea de porc, se scurge de apă și se toacă în bucăți
• Într-un bol se pune pasta de susan, tăițeii și se amestecă
• Se adaugă carnea, castravetele, ghimbirul ras, sosul de susan, roșiile și mugurii de ridiche.

Poftă bună!