Oricât de mult ar visa părinții la doi copii care se iubesc și se ajută mereu, un lucru este sigur – frații se mai și ceartă sau chiar se bat între ei. Părinții care spun că au doi copii care se înțeleg perfect mint, acest lucru este imposibil, pentru că apare la un moment dat așa numita rivalitate între frați.
Psihologii spun că o anumită rivalitate între frați este naturală, pentru că există concurență și asta nu este mereu un lucru rău. A avea frați este bine, pentru că asta îi ajută pe ei să-și exerseze abilitățile – prietenia, empatia, rezolvarea conflictelor, sprijinul, negocierea, etc. Totuși când rivalitatea constă în gelozie și agresivitate (luptă verbală și fizică), atunci experiența devine foarte frustrantă.
Odată cu trecerea timpului, copiii ajung la diferite stadii de dezvoltare, iar nevoile lor proprii și individuale au un impact mare asupra modului în care comunică sau se conectează între ei.
De ce frații pot fi rivali?
Rivalitatea între frați apare din cauza mai multor factori și anume:
- Frații devin rivali pentru dragostea și atenția părinților. Ei pot manifesta o anxietate mare în legătură cu faptul că sunt sau nu favorizați în familie.
- Copiii simt nevoia să fie competitivi și să se diferențieze, să fie unici, să își arate abilitățile și în plus, au nevoie de validare. De aici rezultă și rivalitatea dintre frați, care uneori le produce frustrări și bătăi de cap.
- Copiii au sentimente și nevoi diferite, care îi determină să aibă anumite comportamente. Ei comunică în felul lor și își exprimă emoțiile în stiluri diferite.
- Un alt motiv este ego-ul care împiedică un copil să-și vadă propriile greșeli, pentru că mândria lui este prea mare.
Cearta poate fi o modalitate prin care copiii încearcă să atragă atenția părinților ce se află în apropiere și să-i implice.
Este supărător pentru părinți când copiii lor nu se înțeleg
Rolul părinților este să-i ajute pe copii să se înțeleagă între ei, să proceseze aceste experiențe. Deși se mai ceartă, copiii trebuie să se împace destul de rapid și să nu aibă resentimente. Relațiile dintre frați sunt foarte importante și în stabilirea tiparelor în viața socială, spun psihologii.
Părinții trebuie să aibă grijă de copii, ca aceștia să nu ajungă la conflicte mari, însoțite și de alte practici negative, cum ar fi: manipularea, lovirea, intimidarea, minciuna.
Așadar, este importantă implicarea părinților în conflictele copiilor lor. Pentru a-i ajuta să se înțeleagă și să păstreze liniștea în familie, părinții trebuie să aplice anumite strategii și anume:
- Sa-i asculte cu empatie, să vadă care este porblema dintre frați, să caute soluții la dezacordurile lor
- Să nu ia parte la argumentele lor, să le explice cum să comunice pentru ca să se înțeleagă mai bine între ei, pe viitor
- Să ceară fiecărui copil să-și spună nemulțumirea și să-i ofere sugestii pentru a ieși din conflictul cu fratele lui; ideea este de a fi mediator, prieten și nu un părinte aspru sau judecător
- Să fie calmi, răbdători, să țină cont de scopul urmărit – acela de a-i învăța pe copii să-și gestioneze conflictele într-un mod pașnic, fără certuri și lupte verbale sau fizice
- Să observe cu atenție diferențele dintre copii, pentru că fiecare este unic în felul lui, dar să nu le comenteze de față cu ei, pentru a nu crea acea impresie că unul dintre ei este favorizat în familie sau alte aspecte în acest sens
- Să fie atenți la ce spun pentru că nevoile și așteptările fiecărui copil sunt diferite, deci copiii nu trebuie tratați la fel, ci fiecare după nevoile pe care le are.
Rivalitatea dintre frați este o chestiune delicată
Părinții care văd mereu certuri între copiii lor au sufletul trist, pentru că se gândesc la faptul că s-ar putea ca asta să se întâmple și în viitor, când ei vor fi oameni maturi. Rivalitatea fraților este promovată în mod normal și inconștient de către rude, prin comportamentul lor, prin deciziile pe care ei cred că le iau în favoarea copiilor. Psihologii spun că părinții sau rudele nu țin cont de nevoile fiecărui copil.
Rivalitatea între frați poate porni de la ambiție, lăcomie și chiar de la răutate. Toată lumea știe că: „iarba este mai verde de cealaltă parte a gardului”. Așa și în copilărie, la frați apar conflicte. Unuia i se pare că jucăria celuilalt este mai interesantă. Desigur, este destul de greu ca să apreciezi ceea ce ai, acest lucru trebuie să-l învețe copiii de la părinți.
Prin urmare, părinții sunt cei care trebuie să fie un exemplu pentru copii și deci să-i învețe reguli, principii, comportamente care nu duc la ceva dăunător, la sentimente negative. Din păcate, copiii preiau obiceiuri de la rude și părinți și tânjesc după ceea ce au alții. Această atitudine nu este bună pentru că poate predispune la nemulțumire, invidie, amărăciune, ostilitate, ciudă.
