În timp ce unii dintre noi nu au crescut cu povestea lui Moș Crăciun, alții își amintesc și acum, ca oameni mari, clipa în care s-au întrebat “dar oare chiar există Moșul?”… Și răspunsul nu este unul prea frumos…
Mulți spun că nu ar trebui să ne păcălim copiii cu povestea moșului cu barbă albă ce aduce cadouri în ajunul Crăciunului. De ce? Pentru că, spun ei, este o minciună. Însă a povesti copilului de moș și a-l lăsa să se bucure de această fantezie nu e minciună. Moșul nu este decât o altă poveste, un personaj iubit de copii. Pentru majoritatea, realizarea că este ficțiune nu vine ca un șoc – cu cât copilul crește, învață să opereze distincția dintre real și fictiv. Așadar, nu este ca și cum mințim copiii, ci le oferim o poveste frumoasă, a unui bătrân bun și jovial care aduce cadouri.
Alții spun că Moș Crăciun trebuie gonit, eliminat din sărbătoare deoarece nu are nici o legătură cu nașterea lui Iisus și deoarece promovează valori materiale – cadouri. Dar nici alte tradiții iubite, precum împodobirea bradului, nu au legătură directă cu creștinismul. Înseamnă că trebuie să renunțăm și la frumosul brad? Bineînțeles că nu – sunt tradiții frumoase care întăresc spiritul sărbătorii.
Moșul nu înseamnă doar valori materiale, deși comercianții dau Crăciunului un aspect superficial, caracteristic consumerismului. Dar moșul vine și cu o pildă, cu o morală – el iubește toți copiii, dar îi recompensează pe cei care au fost buni, nu răi. Încă ceva: chiar și cei mai puțin buni vor primi un dar, căci moșul știe să ierte… Bătrânul cu barbă albă înseamnă generozitate, bunătate, veselie. De ce să nu lăsăm copiii să se bucure de acest personaj haios, chiar dacă nu are rădăcini în realitate?
Fiecare poveste, fiecare personaj fictiv îmbogățește copilăria, creează acea magie a vârstei. Moș Crăciun este printre cele mai iubite. Și fiecare poveste comunică ceva, oferă o morală sau o lecție.
Cei care au crescut crezând în moș știu că, odată cu realizarea că el nu este adevărat, o parte din bucuria și spiritul sărbătorii a fost pierdută pentru totdeauna. Dar ce frumoase sunt clipele dinainte, când credeai cu inocență în bătrânul cu barbă albă! Ce frumoase sunt și amintirile de când erai mic, când îi scriai moșului, îl așteptai nerăbdător, când tata costumat se furișa în casă! De ce să furăm copiilor noștri aceste clipe de bucurie?
Moșul nu oferă decât veselie, ca toate poveștile. Autorul Cronicilor din Narnia, C. S. Lewis, știa cât de valoroase și cât de necesare sunt poveștile la vârste mici și mari. În dedicația primei sale cărți, el scrie: „Draga mea Lucy, am scris această poveste pentru tine, însă când am început-o, nu m-am gândit că fetele cresc mai rapid decât cărțile. Așa că acum ești prea mare pentru basme. Dar, într-o zi, vei fi suficient de bătrână pentru a începe să citești basme din nou.”.
Câtă înțelepciune: avem nevoie de povești în viața noastră, când suntem mici, dar și când suntem mari. Așa că, de sărbători, nu-l goniți din casa voastră pe Moș Crăciun. Lăsați copiii să se bucure de magia acestui personaj atât de iubit.
