Se vorbea altadata, atunci cand un adult avea un comportament nepoliticos sau nepotrivit ca “nu avea cei 7 ani de acasa”. Aceasta formula sublinia importanta pe care o are educatia primita acasa, de la parinti, in primii ani ai copilariei; pentru ca, in orice familie, parintii sunt cei care ofera copilului primul set de reguli dupa care se deruleaza viata sociala, care il invata despre politete si bun simt.
Este un lucru de la sine inteles ca un parinte este primul care ii ofera copilului sau informatii despre cum trebuie procedat in diverse situatii sociale si este el insusi primul model pe care copilul il urmeaza. Parintele este primul educator si, chiar daca nu e perfect in aceasta calitate foarte dificila, setul de reguli invatate de la parinti sunt retinute si respectate de catre copil tot restul vietii sale, desigur, cu adaugirile si completarile pe care le va capata din sistemul de invatamant sau asimilate de unul singur.
De ce este important sa iti inveti copilul de mic despre politete si bun simt?
Educatia primita acasa in prima copilarie are deci o importanta deosebita si lucrurile invatate in acea perioada se transforma in valori respectate tot restul vietii. Parintele trebuie sa-si indrume copilul sa aleaga binele si adevarul, sa-l invete valoarea muncii si aprecierea ei, sa-i dea primele notiuni despre politete, bun simt, generozitate, onestitate, respect. Pas cu pas, copilul le va deprinde si le va aplica, sub atenta supraveghere a mamei si tatalui, deopotriva, pana cand ele vor deveni parte dintr-un comportament natural, sanatos, al adultului de mai tarziu.
Atentie mare!!! Ceea ce este invatat copilul ar trebui sa fie si reguli respectate de ambii parinti, altminteri efortul nu va avea rost; copilul nu are ce invata daca un parinte sau chiar amandoi incalca exact regulile pe care a fost indrumat sa le respecte el. Daca parintele minte sau insala, copilul nu va aprecia sinceritatea si adevarul, daca parintele va fi egoist, copilul n-are cum sa afle ce este aceea generozitate, daca parintele nu munceste sau nu ii apreciaza pe cei care muncesc, la fel va face si copilul, daca parintele se poarta urat cu cei din jur, copilul nu va invata ce e politetea si bunul simt.
Indiferent ce ar face cel adult, trebuie sa aiba grija ca intre comportamentul lui si regulile impuse copilului sa nu fie o mare discordanta, pentru ca in felul acesta nu va avea loc nici un act educativ, ci dimpotriva, copilul va alege modelul pe care il are in fata, adica cel al parintelui sau.
Despre politete si despre bun simt copilul poate fi invatat de la varsta foarte mica, imediat ce a invatat sa vorbeasca. Usor, regula dupa regula, copilul va invata sa salute, sa multumeasca, sa nu foloseasca cuvinte nepotrivite, vulgare, sa-i respecte pe ceilalti, sa-i ajute, sa arate interes si apreciere pentru toti cei cu care vine in contact, sa manance frumos, sa nu deranjeze, sa nu loveasca pe nimeni, sa arate respect pentru parinti, bunici, pentru toti adultii, sa fie corecti si drepti cu toata lumea, toate conditiile care trebuie intrunite pentru a deprinde politetea si bunul simt.
Si, sa nu ne surprinda, vor fi copii isteti care vor intreba: “De ce? De ce trebuie sa fim politicosi?” Nu, sa nu raspundem: “Pentru ca asa trebuie! Pentru ca asa vreau eu!” Nu e raspunsul potrivit, corect. Copilul trebuie convins de necesitatea acceptarii si asumarii comportamentului politicos, in cadrul vietii sociale si familiale.
Trebuie sa i se explice ca aceste reguli, respectate de catre toti, impuse in mod egal tuturora, reprezinta un sistem de conventii care ajuta ca totul (familia, relatiile dintre oameni, societatea) sa functioneze bine, frumos si sanatos. Pe intelesul lui, sa i se arate si explice ca, indiferent de varsta, toti le-au invatat si le aplica, generatii dupa generatii, sa i se atraga atentia asupra incalcarii unora din aceste reguli pentru a remarca cat de urat si nepotrivit este comportamentul nepoliticos, cat de strident este atunci cand o cerinta este incalcata.
Mai vedem copii care tipa si-si lovesc parintii, copii si adulti care vorbesc urat, chiar injurand, oameni care nu multumesc atunci cand li se ofera ceva, mint, sunt egoisti si se comporta fara pic de bun simt, deranjand, lezand si provocand daune. Astfel de comportamente sunt ocazii de a demonstra copilului cat de blamat de restul oamenilor este individul care a gresit; prin ceea ce a facut, el singur s-a detasat si izolat, expunandu-se judecatii celor din jurul sau.
Comunitatea condamna impolitetea si lipsa de bun simt, iar cei care nu respecta setul de valori sociale practicate de toti este marginalizat si criticat. A respecta aceste valori inseamna de fapt a te integra in viata sociala, a fi acceptat si iubit ca membru al comunitatii tale; nimeni nu traieste singur, asadar, trebuie facut efortul de a ne supune rigorilor impuse de societate. Acest aspect trebuie explicat copiilor atunci cand il pot intelege, pentru ca este cel mai bun raspuns la intrebarile lor.
Politetea este un cod care cuprinde multe reguli care variaza in functie de mediul social, de epoca, de indivizi. Dar oricare ar fi aceste reguli, la tara sau la oras, astazi sau acum o suta de ani, intr-o familie de profesori sau de muncitori, atunci cand cineva nu le respecta, se spune ca nu are bun simt. Bunul simt este o calitate mult pretuita care da o masura a valorii individuale; a spune ca cineva are bun simt este o apreciere care are in vedere si comportamentul individului, dar si insusiri precum bunatatea, altruismul, dragostea de adevar si dreptate.
Bunul simt inseamna si politete, dar si o exacta evaluare a situatiilor sociale, o “stiinta” care te conduce sa iei decizii corecte si sa emiti judecati valabile. Este o calitate care este deprinsa de la varstele copilariei si adolescentei, dar care trebuie imbunatatita si valorificata tot restul vietii.
A-i impune copilului tau sa aiba bun simt inseamna a-i recomanda si sa respecte regulile politetii, dar si sa aplice valorile umane unanim recunoscute, ca dragostea pentru adevar, moralitate, bine si frumos, inclinatii care reprezinta partea buna din fiecare dintre noi. A incuraja copiii sa-si dezvolte aceste calitati este un act educativ si formativ care va asigura o reusita sigura a acestei intreprinderi.
Politetea este cartea de vizita a oricarui individ. Daca este conforma standardelor stabilite de societate, asigura succesul si integrarea in comunitate si face individul constient de imaginea pe care o are in fata celorlalti si de meritele pe care le poseda, pentru ca atitudinea celor din jur se manifesta in functie de ele. Comportamentul politicos, bunul simt aratat in toate situatiile este ceva ce poate fi invatat inca din frageda copilarie, asigurand la maturitate cheia unei vieti placute, pline de reusite.
