Insasi ideea de casatorie ne duce cu gandul la familie si copii: de ce unii soti aleg sa nu devina parinti, sa duca o viata fara copii? Alegere constienta, voluntara si nu facuta din cauza unor probleme medicale. In viata unei persoane vine si momentul in care va simti ca doreste sa intemeieze o familie, sa isi intregeasca viata. Pentru unii insa acel moment nu vine.
Multi parinti nu inteleg cum doua persoane casatorite pot alege sa nu devina parinti, sa nu aiba copii. Ideea de fericire se invarte pentru multi in jurul ideii de familie si copii – si a accepta ca pentru unii fericirea arata altfel este greu. Exista atat o curiozitate, cat si o judecata aruncata asupra sotilor care nu doresc copii. Este „normal” si natural ca doi soti sa devina la un moment dat parinti. De ce nu si-ar dori copii? Cei fara copii nu stiu ce pierd – se gandesc parintii; cum sa duci o viata goala, fara sa cunosti aceasta iubire unica si fara sa lasi ceva valoros in urma ta?
Multi ii judeca pe cei care aleg sa nu devina parinti: sunt persoane egoiste si superficiale; se gandesc doar la ei si nu sunt in stare sa daruiasca. In special femeile care declara ca nu doresc copii sunt des criticate aspru: sunt egoiste si merg „impotriva naturii”, negandu-si scopul si neimplinidu-si menirea de femeie. Sunt persoane rele care nu iubesc copiii.
Privind insa din perspectiva celor casatoriti fara copii, care aleg sa nu devina parinti, putem ramane surprinsi de faptul ca aceasta alegere este mult mai putin egoista si superficiala decat s-ar putea crede. Ca un simplu argument: cine merita sa fie judecat si criticat? Parintii care isi neglijeaza si abuzeaza copiii sau partenerii care aleg sa nu aiba copii?…
Nu a existat momentul potrivit
Unii parteneri nu decid in vreun sens sau altul, lasand lucrurile sa evolueze natural sau asteptand sa simta ca a venit clipa potrivita de a avea un copil. Si uneori, desi nu au hotarat ca nu doresc copii, acea clipa potrivita, clipa in care ambii sa spuna „da, vrem sa fim parinti” nu vine.
Dupa cum spune Andreea, 38 de ani si sotie de 11 ani: „nu am zis niciodata clar ca nu as vrea sa fiu mama; insa nici nu am simtit niciodata puternic dorinta sa fiu mama; bineinteles ca pana ce sa fiu maritata, nu am vrut sa se intample; apoi, pur si simplu nici eu, nici Ionut nu am simtit ca este momentul. Nu zic ca nu o sa fie niciodata – dar nu prea cred ca vom mai fi parinti de acum. Ceea ce nu ma intristeaza, nici nu ma bucura.”. Simplu spus: unii nu simt ca a deveni parinti este ceea ce doresc in viata lor, fara a decide clar ca nu vor avea copii niciodata.
Nu a existat dorinta de a avea copii niciodata si iubirea pentru copii
Cumva pare mai curios cum o femeie nu isi doreste copii, nu doreste sa fie mama, in special cand ne gandim la acel „ceas biologic”. Realitatea este insa ca unele femei nu simt instinct matern si nici o atractie deosebita fata de copii – nu displac copiii, insa nici nu ii iubesc. Iar sotii lor accepta uneori aceasta alegere (uneori, sotii se impaca si pentru ca au aceeasi lipsa a dorintei de a deveni parinti).
Dupa cum spune Diana, 36 de ani, sotie de 5: „de cand eram tanara am zis: nu vreau copii, nu as fi in stare sa ii cresc si sa fac atatea pentru ei. Imi plac, am o nepotica cu care mai stau, insa nu as putea sta mereu cu un copil si nu ma vad in nici un caz ca fiind mama”. Unii simt si stiu pur si simplu ca rolul de parinti nu li se potriveste si considera ca daca ar fi parinti nu ar putea sa ii ofere copilului ceea ce merita. O decizie mai inteleapta, s-ar putea spune, decat cea de a avea copii „pentru ca asa se face”, pentru ca apoi a ii neglija…
Convingerea ca nu ar fi parinti adecvati
Unele persoane casatorite aleg sa traiasca fara copii deoarece simt ca nu si-ar indeplini bine rolul. In general, aceasta teama ca nu ar putea fi parinte bun provine din propria copilarie: crescand cu parinti neglijenti sau abuzivi, adultul se teme sa nu devina acelasi tip de parinte. Uneori, vazand atatea cazuri de copii tratati oribil, neglijati, abuzati, o persoana prefera sa nu aiba deloc copii, nedorind sa riste sa afle ca este un parinte rau.
Dupa cum spune Simona, 41, sotie de 16 ani: „prima data, am vorbit ca, poate, intr-o zi vom fi parinti; insa cu timpul, am mai discutat si am aflat ca amandoi avem aceeasi frica: ca nu vom fi in stare; cate am vazut la parintii din jurul meu, care se cred perfecti, cati copii am vazut tratati ca niste animalute de companie, cati parinti care de abia asteapta sa scape de copiii lor – atunci, de ce?”.
Exemplele negative ale unor parinti
Legat de ceea ce se pune mai sus, mai exista un motiv pentru care unii soti aleg sa nu devina parinti; ei au observat cum alti cunoscuti din jur au facut acest mare pas si au decis ca nu ar putea face fata acestei schimbari. Tot Simona spune: „doua prietene de-ale mele parca au innebunit in jurul varstei de 28-30 de ani, obsedate sa aiba cat mai rapid copii. Si i-au avut, ceea ce mi s-a parut ca trebuia sa le faca fericite. Dar, vai, acum una dintre ele chiar imi spune ca ma invidiaza, si vad cum ambele fac tot ce se poate sa scape cat mai des de copii si sa fie singure; plus ca relatia cu sotii s-a inrautatit. Daca asta vad in jur si daca sunt fericita asa, daca nu sunt obsedata sa fiu o mama, atunci ce este rau?”…
Motive financiare
Simplu si la obiect: daca s-ar face un calcul atent, ar fi limpede faptul ca nu multi isi permit fara probleme un copil. Iar unele persoane aleg sa nu riste, sa nu se bazeze pe ideea „ne descurcam noi cumva”.
Axare pe relatia dintre soti
Unele persoane casatorite aleg sa nu devina parinti pentru ca viata lor este completa – nu simt ca un copil le-ar implini viata. Dimpotriva, sunt atat de concentrati si de impliniti prin relatia lor de cuplu, incat chiar se tem ca un copil ar putea sa o schimbe. Egoism? Poate ca da. Insa de ce este mai egoist faptul ca alegi sa te concentrezi pe sotul/sotia ta si sa-i daruiesti doar lui/ei toata iubirea decat faptul ca alegi sa te concentrezi pe copilul tau si alegi sa-i daruiesti lui toata iubirea?
Repulsia fata de societatea de astazi
Poate ca pare o scuza, insa odata analizata aceasta perspectiva nu este asa. Unele persoane pur si simplu nu doresc copii deoarece prefera sa nu aduca in aceasta lume rea si goala o alta fiinta. Un motiv ceva mai abstract, insa cat se poate de acceptabil, odata ca ne deschidem ochii la tot ceea ce se intampla rau in lume si la ce viitor sumbru pare ca bate la usa…
In final, sotii care aleg sa nu devina parinti nu trebuie judecati. Poate ca motivele lor sunt in parte egoiste, insa oare nu toata lumea are o parte de egoism? Parintii care au un copil din motive superficiale („asa este normal la varsta asta”) sau din motive egoiste („sa imi tin sotul”, „sa am pe cineva care sa ma iubeasca, doar al meu”) sunt mai de admirat, oare?…
