Despre influenta parintilor asupra cuplului – deseori, desi au intentii cat se poate de bune, parintii tinerilor parteneri pot face mai mult rau decat bine! Un parinte isi va privi des copilul acum matur tot ca pe copilul sau – de aceea, va dori sa intervina in viata sa cu sfaturi sau cu propria sa parere…
Influenta parintilor asupra cuplului, asupra celor doi iubiti este uneori nedorita, caci partenerii pot simti ca acestia le incalca intimitatea prin intrebari indiscrete sau sfaturi necerute sau prin prezenta lor in viata cuplului. Si uneori, singura cale de a le arata ca sunt insistenti sau prea prezenti este sa li se spuna (cu respect, insa cu claritate)…
Despre influenta parintilor asupra cuplului
Sfaturile parintesti. Este in natura parintelui sa isi doreasca ce este mai bun pentru copilul sau, dar si sa considere uneori ca el stie mai bine ce este cu adevarat bun pentru copilul sau! Asadar, uneori, parintii doresc cu sinceritate doar sa ofere niste sfaturi intelepte celor doi tineri iubiti. Insa intrec fara sa isi dea seama limita, facandu-i pe parteneri sa se simta si acum ca niste copii controlati de catre parinti. Unele sfaturi pot fi valoroase, insa un parinte are des acel stil de a oferi sfaturi ca si cum doar el stie ce e si ce nu e bine…
Iar cand parintii unuia dintre parteneri incalca oarecum intimitatea cuplului prin intrebari indiscrete („cum va intelegeti?”, „cand deveniti mai seriosi?”, „sunteti fericiti?”, „aveti relatii intime?”, „chiar te iubeste?” etc.) si ofera sfaturi fara ca acestea sa fi fost cerute („ar trebui sa va faceti un plan pentru viitor”, „ar trebui sa fiti mai seriosi”, „iti spun eu cum sa il/o faci fericit, doar stiu cel mai bine” etc.), atunci situatia nu este prea placuta…
Critici asupra partenerului ales. Cand vorbim despre influenta parintilor asupra cuplului, aceasta este adesea o problema: parintii nu sunt satisfacuti si fericiti cu alegerea facuta de copilul lor! Si deoarece ei chiar isi doresc ce este mai bine pentru copilul lor, vor dori mereu un partener de cuplu mai bun, nerealizand ca ar fi de preferat sa nu intervina in viata intima a tanarului. Astfel ca isi vor exprima mai subtil sau mai putin subtil nemultumirea, scotand in evidenta defectele si lipsurile partenerului ales.
Incercand „sa ii deschida ochii dragului copil naiv”… Sperand, poate, ca daca isi ofera opinia, copilul lor se va gandi mai bine si isi va cauta acel partener perfect, ideal… Insa cel mai des, cand parintii critica partenerul ales, nu fac decat rau, in primul rand pentru ca nu se gandesc ca daca tanarul/tanara este fericit cu partenerul ales, atunci aceasta este de ajuns. Mai mult, criticile lor nasc discutii in cuplu („ai tai ma critica si ma judeca mereu pe nedrept”), discutii care pot duce la conflicte (cand celalalt simte nevoia instinctiva de a isi scuza parintii: „ei sunt de treaba, doar exagereaza” – „nu, nu sunt de treaba, sunt oribili si enervanti” – „nu, nu sunt chiar asa” – „deci eu ma insel, ca de obicei” etc.).
Un alt efect al criticilor parintelui este sa il indeparteze pe tanar, care vede ca nu este inteles, ca fericirea sa nu este pretuita si ca parintii incearca sa il controleze si influenteze. El devine si mai apropiat de partener, indepartandu-se de parintii sai care nu au putut sa se abtina de la a interveni in viata sa amoroasa.
Presiunile asupra cuplului. Despre influenta parintilor asupra cuplului – poate ca parintii celor doi parteneri pun cea mai mare presiune asupra lor. „Daca va iubiti, aratati-o”, „nu credeti ca e timpul sa faceti marele pas?”, „daca nici acum nu va casatoriti, eu mai ajung bunic(a)?”, „la varsta voastra, eu aveam deja copil”… Un parinte isi doreste fericire pentru copilul sau si bineinteles ca isi imagineaza acea fericire ca fiind drumul la altar, o nunta mare si frumoasa, casnicie, copilasi… Si des nici nu isi da seama cata presiune pune pe tanar(a), tot vorbind despre pasul cel mare…
Cuplul de tineri nu are decat de suferit daca este supus la asemenea presiuni. In general, tanarul barbat (dar cateodata si tanara) nu este tentat decat sa faca fix pe dos! Daca parintii sai il tot preseaza cu vorbe despre viitor, casatorie, asezat la casa sa, tanarul doreste instinctiv sa nu asculte, sa le arate ca el nu este ca ei, ca ei nu au nici un drept sa ii spuna ce si cum sa faca. Iar tanara…tanara poate avea aceeasi reactie de rebeliune sau…poate incepe sa se simta inadecvata, ca si cum parintii ii transmit subtil „cum de inca nu te-a luat, de ce inca nu ai fost in stare sa te asezi la casa ta?”…
Si astfel incepe sa isi faca griji si sa gaseasca probleme acolo unde nu sunt, intrebandu-se de ce iubitul ei inca nu doreste sa o ceara in casatorie (desi fara presiunile externe, ea nu si-ar fi pus atatea intrebari). Si ce se intampla in continuare de multe ori? Tanara incepe la randul ei sa puna o oarecare presiune asupra iubitului ei – iar acesta va simti tentatia sa…faca exact invers, sa nu faca ceea ce se asteapta de la el. Presiunile sunt foarte daunatoare, nu fac o persoana decat sa vrea sa protesteze sau sa se simta criticata, inadecvata…
Ajutorul parintesc. Influenta parintilor asupra cuplului poate fi privita si in sens bun – ei sunt des cei care ofera sprijin (material si uneori emotional) tinerilor. Sunt cei care ii ajuta des cu partea financiara si chiar cu treburi gospodaresti. Insa…singura mica problema apare atunci cand parintele crede ca i se cuvine ceva in urma ajutorului acordat tinerilor parteneri: „eu am facut atat pentru voi, voi nici nu ma ascultati/ajutati”…
Un parinte ar trebui sa isi sustina si sa-si ajute copilul atunci cand ii sta in puteri – insa ar trebui sa incerce sa nu se astepte la o recompensa. In schimb, uneori, parintele considera ca are dreptul, in urma sprijinului sau, sa intervina in viata partenerilor mai mult decat ar trebui, sa le ceara diverse lucruri…
Prezenta parinteasca – traiul impreuna cu parintele. In final, vorbind despre influenta parintilor asupra cuplului, realitatea de astazi ne arata ca multi tineri parteneri nu au posibilitatea de a locui impreuna singuri – astfel ca stau impreuna cu parintii unuia dintre ei! Si chiar daca exista intelegere in casa, situatia este departe de a fi una buna pentru cuplu. Doi parteneri au nevoie de intimitate, de spatiul lor personal, in care sa isi creeze viata impreuna.
Si oricat de discreti s-ar stradui parintii sa fie, simpla lor prezenta in casa distruge ideea de intimitate. Sigur, nu este vina nimanui, aceasta fiind des singura solutie. Insa partenerii trebuie sa caute macar momente de intimitate, sa arate deschis cand parintii le incalca intimitatea si in acelasi timp sa caute posibile solutii pentru ca traiul cu parintii sa nu se prelungeasca. Iar parintii trebuie sa incerce sa intervina cat mai putin in relatia lor, sa fie discreti si sa isi limiteze tendinta de a crede ca ei stiu ce e mai bine (uneori, trebuie sa li se spuna)…
