Probleme specifice vârstei școlare, la ce să vă așteptați ca și părinți?

Ce probleme specifice varstei scolare (7 – 11 ani), la debutul scolii, va puteti astepta sa intampinati? Pentru copil, inceperea scolii este o piatra de hotar care aduce schimbari in viata sa si in felul sau de a fi si de a se comporta – unele nu intr-atat de placute pentru parinti… Ca parinte, este bine sa stiti la ce va puteti astepta odata cu aceasta perioada in viata copilului, astfel incat sa nu fiti prinsi pe picior gresit.

Probleme specifice varstei scolare

Odata cu inceperea scolii, copilului ii poate fi greu sa accepte aceasta schimbare si sa se obisnuieasca cu noul mediu, noile persoane, noile asteptari si reguli. Nici o problema – cu putina incurajare si cu timpul, se va adapta. Alteori insa, el va manifesta chiar dupa o perioada de la inceperea scolii semne de anxietate si o timiditate excesiva.

Va manifesta si anxietatea de separare – nu doreste sa mearga la scoala, ci sa stea cu parintii (dimineata la despartire, copilul se manifesta cel mai anxios). Aceasta problema tine mult de noul mediu scolar, de teama de evaluare si critica, de teama de esec. Este important sa ajutati copilul sa inteleaga ca oricine are si esecuri (note mai mici) si ca se poate invata din esec – fara ca el sa isi piarda increderea in sine si sa devina si mai anxios.

Anxietatea in fata covarstnicilor. Timid si anxios in jurul altor copii – odata cu inceperea scolii, copilul devine si mai constient de sine datorita interactiunilor zilnice cu ceilalti si a comparatiilor pe care el le face cu ceilalti. Daca atat in sala de clasa, cat si pe terenul de joaca, el ramane in urma, este diferit vizibil si nu se integreaza usor, copilul devine foarte anxios, stresat si poate chiar trece prin stari depresive. Problema este legata de lipsa de incredere in sine (accentuata daca copilul este clar diferit de altii, daca are o dizabilitate sau trasatura vizibila, daca nu tine pasul cu ceilalti).

„Bullying”. Terenul de joaca si sala de clasa pot deveni adevarate terenuri de lupta: copiii pot fi la aceasta varsta extrem de cruzi si isi gasesc ca tinte ale agresivitatii si batjocurii pe cei mai vulnerabili, diferiti, retrasi in sine, timizi sau slabi. Ca parinte, este greu sa il ajutati, insa trebuie sa incercati inclusiv prin discutii cu profesorii si parintii celorlalti copii – indiferent daca al vostru este „bullyed” sau „the bully”.

Nu asculta si va raspunde sfidator si provocator. Copilul, inainte un ingeras, devine brusc un dracusor care nu numai ca nu va mai asculta cuminte, ci si raspunde cu obraznicie si refuza sa faca ce ii cereti? Este o etapa prin care pot trece des copiii odata cu varsta scolara. Este legata foarte mult de obtinerea independentei – la scoala, trebuie sa asculte de profesori, acasa de parinti: pana ce se razvrateste; este legata si de influenta celorlalti copii – odata ce intra intr-un grup si are prieteni de varsta sa, este mai probabil sa sfideze autoritatea parintilor. De altfel, odata cu integrarea in grup, copilul preia anumite comportamente – acte si limbaj – de la ceilalti, de aceea ca parinti este necesar sa vedeti exact in ce consta influenta grupului si sa incercati sa o diminuati cand este negativa.

Devine extrem de lenes si lent. Trebuie sa il trageti de picioare dimineata pentru a-l ridica din pat? Trebuie sa ii puneti la indemana lucrurile pentru ca ii ia o eternitate sa se imbrace si sa se pregateasca? Trebuie sa ii taiati marunt mancarea pentru ca parca nu mesteca, ci rumega?! Trebuie sa ii verificati seara de seara lucrul la temele de acasa si sa va asigurati ca le termina, altfel el sta in fata caietului visator ore intregi? Una dintre frecventele probleme specifice varstei scolare este si aceasta lentoare sau lenevie – care se poate transforma, de altfel, si in energie cand este vorba de ceva distractiv!

Minte. Probleme specifice varstei scolare – ei bine, mai rar copilul care sa nu isi minta parintii: despre temele de la scoala, despre note, despre ce a facut in timpul scurs de la terminarea orelor si pana a ajuns acasa… Uneori, minte pentru a scapa de pedeapsa (de aceea e bine sa va intrebati daca nu cumva si voi ati fost in trecut prea severi exagerand pe pedepse), alteori, minte des doar pentru a evita discutii serioase cu voi si a scapa de treaba. Oricum ar fi, copilului trebuie sa i se arate ca este acceptabil sa gresesti, dar sa recunosti ca ai gresit! Si trisatul – mai exact, copiatul la scoala – poate fi o problema pe care o veti intampina – este important sa nu lasati discutia si reactia doar pe seama profesorilor, ci sa interveniti si voi.

Orice probleme specifice varstei scolare la copil veti intampina, este important ca parinti sa incercati sa fiti pregatiti si sa abordati problema nu numai dintr-o perspectiva inchisa: copilul a gresit – rezulta o pedeapsa! Copilul, inclusiv intre 7 si 11 ani, raspunde mai bine daca veti incerca sa ii vorbiti si sa intelegeti cauzele comportamentelor sale. Doar pedeapsa singura nu are de fapt nici un rezultat bun pe termen lung!

Ce sa retineti

Exersati-va si folositi-va cu orice ocazie empatia si tehnica ascultarii active – chiar cand copilul pare ca nu asculta, nu aude si nu ii pasa ce spuneti, incercati de mai multe ori.

Nu incercati sa abordati mereu „corect” o situatie – uneori o puteti aborda mai bine, alteori mai rau; cand nu stiti ce sa faceti si ce sa raspundeti, ganditi-va simplu „eu cand eram la varsta sa, ce as fi vrut de la parintii mei sa imi zica si sa faca?”.

Mereu intrebati-va ce efecte va avea reactia dumneavoastra si cum va ajuta copilul. O pedeapsa va avea vreun efect pozitiv sau va intensifica furia copilului? Ce pedeapsa e cea mai eficienta? – pedeapsa trebuie sa fie mereu direct legata de comportament, de aceea nu folositi mereu aceeasi pedeapsa de rutina.

Nu cedati niciodata enervarii, nu va certati cu copilul – cand el se manifesta zgomotos, trimiteti-l in camera sa, spunandu-i ca veti vorbi cu el doar cand este calm si respectuos.

Comunicati constant cu profesorii, interesandu-va de comportamentele copilului la scoala fata de adulti si covarstnici.

Aveti grija la supraincarcarea programului copilului – ceea ce duce la stres si la comportamente negative de razvratire. Cate ore zilnic are de lucrat – ii raman si cateva ore de relaxare? In weekend, are copilul activitati care ii plac si care il relaxeaza?

Pastrati timpul petrecut in familie – pentru a diminua influenta prietenilor, ramaneti prezenti in viata copilului si faceti regulat activitati placute impreuna, vorbind cu el.