Sistemul imunitar la pisici are un rol esential pentru organismul acestora, el este un mecanism prin care se combat si se previn mai multe boli ce sunt cauzate de organisme daunatoare, agenti exteriori, bacterii, virusi, ciuperci, etc. Acesti factori nocivi care s-au strecurat prin diferite cai in organismul animalului sunt indepartati prin sistemul imunitar care monitorizeaza starea organismului si il protejeaza cat mai bine.
Sistemul imunitar la pisici are o parte innascuta si una adaptabila.
Partea innascuta cuprinde si pielea animalului care reprezinta o bariera impotriva atacurilor nocive externe. Partea adaptabila a sistemului imunitar foloseste anticorpii si imunitatea celulara care recunosc antigenii din sange, celule si tesuturi, deci orice substante straine si reactioneaza in mod rapid pentru distrugerea lor.
Sistemul de protectie innascuta este primul care actioneaza in scop de aparare a organismului. Fata de piele exista si alte parti ce tin de sistemul imunitar si care functioneaza ca niste bariere: substantele chimice din saliva, acidul gastric si mucusul de la nivelul cailor respiratorii. De asemenea in organism exista celule monocite, fagocite si macrofage care distrug agentii patogeni si organismele straine. Imunitatea congenitala este mostenita si este un semn al speciei, astfel pisica are imunitate naturala la anumite infectii, ea nu se poate imbolnavi de sifilis, scarlatina sau holera.
Sistemul adaptabil are in vedere folosirea unor metode pentru anumite pericole si care se acumuleaza sub forma unor informatii in memorie, despre diferite atacuri si cum trebuie combatute acestea. Aceste doua sisteme – adaptabil si innascut – actioneaza impreuna. Intai actioneaza cel innascut si apoi cel adaptabil si astfel in cazuri fericite organismul va putea evita boala. Cand nu face fata nici unul din aceste sisteme este clar ca organismul este in pericol si se poate ajunge chiar la moartea animalului.
La pisici organismul poate avea imunitate activa (acesta dezvolta propria imunitate) sau imunitate pasiva (cand obtine imunitatea de la alte animale). In cazul in care sistemul imunitar al pisicii are capacitatea de a apara bine organismul impotriva agentilor patogeni se spune ca pisica este imuna la respectiva boala. Cand pisica are anticorpi sau limfocite de la un alt animal si ofera protectie oraganismului prin acestea este vorba de imunitate pasiva.
Astfel prin placenta fatul primeste anticorpi imuni. Prin vaccinare pisica are o imunitate dobandita care este mai putin eficienta in timp decat cea innascuta. Dupa cum bine se stie dupa o perioada de timp, uneori de un an, pisica isi pierde capacitatea deobandita prin vaccin de a produce anticorpi si astfel riscul de imbolnavire apare iar.
In unele cazuri datorita unor factori destul de importanti (cum sunt de exemplu infectiile cronice si cancerul) apare o reactie autoimuna – sistemul imunitar distruge atat celulele straine dar si propriile celule pe care le percepe ca fiind straine si astfel apare reactia de distrugere a tesuturilor propriului corp si declansarea bolilor autoimune.
Cand sistemul imunitar este putin receptiv este vorba despre imunodeficienta, iar in cazul in care sistemul imunitar reactioneaza in mod exagerat la organismele daunatoare sau alte pericole este vorba despre asa numita hipersensibilitate. Astfel de probleme numite de specialistii in domeniu – imunodeficienta, hipersensibilitate si autoimunitate – reprezinta tulburari sau deficiente ce pot sa apara la sistemul imunitar la pisici.
Administrarea unor medicamente poate duce la modificarea compozitiei moleculare a celulelor. Exista medicamente ce sunt asociate cu celulele rosii din sange si se poate intampla ca sistemul imunitar sa le ia drept straine si astfel sa atace si celulele rosii din sange ducand la anemie hemolitica – o boala autoimuna. Bolilele autoimune pot afecta un anumit organ din corp sau mai multe regiuni ale corpului in functie de cum sunt directionati anticorpii. Dintre acestea fac parte: poliartrita cronica, lupusul, anemia hemolitica autoimuna si altele.
Sistemul imunitar al pisicii poate fi suprimat de anumiti agenti patogeni sau medicamente, dar si de bolile autoimune sau transplantul de organe si astfel se ajunge la imunodeficienta. Infectiile cu paraziti (trichineloza, malaria), infectiile virale si in general bolile infectioase grave pot provoca imunodeficienta. Un alt factor este carenta de vitamine (mai ales A si E), dar si lipsa de seleniu, calorii si proteine.
Pisicile cu hipersensibilitate produc prea multi anticorpi si in plus duc la eliberarea multor substante chimice (ex. histamina) care pot afecta anumite organe ale corpului animalului.
Sistemul imunitar la pisici trebuie mereu consolidat astfel incat acesta sa poata lupta impotriva virusilor, bacteriilor, ciupercilor, parazitilor, in general contra agentilor patogeni. Conform specialistilor pisicile domestice (care sunt crescute intr-un mediu curat) sunt mai sensibile la astfel de agenti patogeni, in schimb pisicile care traiesc in aer liber pot fi inofensive la unii agenti patogeni avand in vedere ca interactiunea cu microorganismele naturale este unul din factorii in prevenirea erorilor sistemului imunitar. In functie de eficienta de aparare a organismului, agentul patogen este complet eliminat sau recuperarea dupa boala se face usor si destul de rapid.
