Cum îngrijim câinii de preerie ca animale de companie și ce trebuie să știm despre această specie de rozătoare?

Unele animale salbatice pot ajunge si in casa ta, insa trebuie sa ai in vedere ca pot oferi si o multime de probleme. Asa numitii caini de preerie nu sunt nici pe departe niste caini, ci simpatice rozatoare asemanatoare veveritelor care daca sunt achizitionate drept animale de companie pot suferi de multe ori de anxietate adaptandu-se greu la noile conditii de viata in captivitate. Astfel ele pot fi obraznice, murdare, pot crea numeroase probleme avand in vedere ca sunt in stare sa roada totul din casa.

Sunt animale sociabile, convietuiesc bine impreuna cu alte animale de companie – cu pisicile sau cainii – sunt pline de viata, active si foarte curioase. Doar la inceput le trebuie o perioada de acomodare, astfel pot fi destul de retrase, stau numai in cusca, dorm mult, cauta sa se ascunda fiind speriate. In timp increderea lor poate fi castigata, dar este nevoie de mult tact si rabdare. Trebuie incet mangaiate, tratate cu blandete si tinut cont ca sunt animale salbatice care actioneaza din instinct. De obicei masculul se adapteaza mai usor decat femela, este mai bland si ii place mai mult sa fie mangaiat. Acest lucru nu este valabil si pentru perioada de imperechere, cand masculii sunt agresivi si teritoriali.

Pentru a fi pastrati in casa trebuie sa li se asigure un spatiu doar a lor, in care sa se simta confortabil. Pot fi tinuti in custi sau voliere, insa acestea ar trebui sa fie realizate din bare de aluminiu si plase de sarma, alte materiale fiind roase cu usurinta. Cusca trebuie sa fie spatioasa si plasata intr-un loc unde sa nu fie curenti de aer, dar nici in apropiere de aparate ce pot face zgomot puternic – masina de spalat, televizor, radio, etc. Nu este bine sa fie tinuta in plin soare, cel mai bine este sa aiba si umbra si soare, mult aer si lumina naturala.

Pe fundul custii se pune un strat de fan fara praf spre a evita problemele respiratorii. Nu este bun rumegusul si nici hartia de ziar tiparita care este toxica. In cusca sau terariu cainele de preerie trebuie sa aiba si o zona ce sa imite mediul sau natural. Avand in vedere ca aceste mici rozatoare obisnuiesc sa sape tuneluri in pamant si vizuini subterane este bine sa li se puna la dispozitie un vas incapator din ceramica plin cu pamant, stratul sa fie gros de 20 cm sau putin mai mult, in care animalutul sa se simta in largul lui.

Folosirea unor tuburi din ceramica vor imita oarecum tunelurile construite de ei in salbaticie si li se va parea foarte distractiv de a trece prin ele. Cateva accesorii si jocuri sunt o alegere excelenta, ele vor stimula curiozitatea micilor animale si astfel nu se vor plictisi. Se poate pune si o roata in care animalul sa-si consume energia insa aceasta trebuie aleasa cu atentie (sa nu aiba grila) astfel incat sa nu prezinte vreun risc pentru sanatatea lui, sa nu-i distruga labele si ghearele.

Hrana la cainii de preerie consta in general din plante, iarba, frunze, seminte si radacini. Sunt animale lacome, daca au hrana la discretie pot ajunge la obezitate si astfel viata lor se va scurta. Erorile in dieta le pot crea boli de ficat, astfel nu trebuie sa consume in exces hrana de tipul nucilor, arahidelor, alunelor, fructelor uscate sau confiate. Cainii de preerie mananca legume si fructe, acestea trebuie sa fie spalate bine si uscate la temperatura camerei si intotdeauna sa fie proaspete.

Pot sa consume lucerna, andive, dovlecei, trifoi, salata, telina, broccoli, vinete, morcovi, papadie, parunjel, cartofi dulci, dovleac. Fructele trebuie curatate si administrate in dieta fara samburi si seminte. Se folosesc urmatoarele fructe: mere, mango, prune, capsuni, cirese, pepene galben si verde, banane, rodie, caise, kiwi, mandarine, ananas, zmeura, pere. Din cand in cand canii de preerie trebuie sa manance si putina tarate, ovaz, iar fanul nu trebuie sa lipseasca si alimentatie. Aceste rozatoare sunt si consumatoare de insecte, de aceea trebuie ocazional sa manance viermi, molii, creveti si lacuste. Astfel isi vor completat necesarul de proteine.

In interiorul custii se pot pune crengute de anumite specii de copaci sau sa li se dea bucatele de lemn (doar anumite tipuri) spre a le mesteca, acestea fiind foarte bune ca hrana pentru aceste animale. Dintre ele fac parte: salcia, artar, fag, par, mar, maslin, ulm, castan, liliac, plop, cires. De asemenea cainii de preerie au nevoie sa linga sare, aceasta in mod natural avand un continut de minerale si oligoelemente ca potasiu, calciu, cupru, zinc si antioxidanti. Astfel de cuburi de sare se gasesc la magazinele de animale de companie.

Exista numeroase plante toxice pentru cainii de preerie, dintre acestea fac parte: azaleea, oleandru, macul, vascul, laleaua, irisul, sapunarita, eucaliptul, aloe vera, iedera, bradul, pinul, frunze si tulpini de rosii, narcisa, zambila, feriga, coada-calului, sunatoarea, etc.

Foarte importanta este apa, aceasta nu trebuie sa lipsesca in nici o zi, sa fie la discretie, curata, prospata si la temperatura camerei. Nu este bine sa se foloseasca boluri cu apa ce se pot rasturna deoarece rumegusul din cusca se poate uda. Pentru a impiedica udarea se utilizeaza recipientele agatate.

De obicei cainii de preerie nu se vaccineaza, insa este bine sa faca un examen medical la veterinar in cazul in care prezinta anumite simptome ce arata ca starea de sanatate este afectata. Daca sufera de pierderea partiala a parului, are anumite cruste pe piele este posibil sa aiba o infectie cu acarieni si bacterii. Daca refuza mancarea timp de o zi este clar ca are o problema si trebuie sa i se administreze cu seringa lichide sau piureuri din legume si fructe, apoi dus la medic.

Plantele toxice produsele de igiena, medicamente, alcoolul, tigarile si alte obiecte care sunt ingerate ii pot provoca grave probleme gastro-intestinale si duce la otravirea animalului. Tusea si scurgerile nazale arata ca sufera de infectii virale si bacteriene. Daca are abdomenul umflat si nu mananca poate fi constipat sau se poate sa fie ingerat un corp strain care i-a blocat intestinul. Infectiile cu paraziti si bacterii precum si intoxicatiile alimentare ii dau simptome de diaree.

De asemenea, si anumite boli – hepatita sau raceala – ii creeaza scaune lichide si in acest caz trebuie apelat la un medic veterinar si rehidratat. Diferite rani la degete si gheare ii pot cauza anumite infectii la nivelul tesutului si sangerari locale. Pentru vasoconstrictie se poate pune un cub mic de gheata intr-un tifon si aplica in zona respectiva. Asternutul umed si murdar din cusca poate sa-i creeze anumite infectii la membre, acestea devin umflate, inrosite, au pielea deteriorata si ii dau senzatie de durere fapt ce il determina sa se miste mai putin.

Cei care decid sa tina mai multe exemplare vor fi surprinsi de modul lor de comunicare. Conform cercetatorilor fiecare animal in parte are propria voce si daca vor sa spuna ceva despre un anume pradator folosesc aceleasi ,,cuvinte”. Emit sunete variate, unice – urla, schiauna, chitaie. Au cel mai variat si dificil ,,limbaj” dintre toate animalele.