Sfaturi pentru a cuminti un copil – un aspect dificil de lamurit si oarecum controversat: ca parinte, primiti anumite sfaturi dintr-o parte, pentru ca apoi sa primiti sfaturi absolut contrare dintr-o alta! Si de multe ori, nu stiti ce abordare sa urmati, ce atitudine sa luati pentru a-l calma si educa pe micut. Pe de o parte, exista noile abordari bazate pe o educatie constructiva, pe empatia si ascultarea copilului, pe de alta parte exista cei care insista pe educatia „de moda veche”, stricta, pe necesitatea impunerii si a constrangerii…
Care abordare este utila si care dintre sfaturile pentru a cuminti un copil chiar functioneaza? Adevarul este, ca intotdeauna, undeva la mijloc! Pentru ca a incerca constant sa empatizam cu copilul si a-l lasa sa se exprime liber, fara a-l constrange si fara a-i impune vreodata, poate duce spre extrema ca parintele sa ii fie prieten copilului si deci sa nu il poata controla! Insa a aborda o educatie severa bazata doar pe reguli si pedepse este o educatie extrema, la fel de nociva – limiteaza copilul si dintr-un anumit punct de vedere il trateaza ca pe o fiinta ce trebuie dresata si nu educata!
Sfaturi pentru a cuminti un copil
Educatia nu se face prin frica! Exista voci care spun ca abordarile moderne empatice in educatia copilului formeaza copii neascultatori, obraznici, lasati liberi sa faca ce doresc si care nu stiu ce este respectul! Si intr-o anumita masura, aceste voci au dreptate. Insa educatia unui copil nu se realizeaza prin frica, prin amenintari si ordine – nu este dresaj. Exista o diferenta intr-adevar uneori dificil de realizat intre frica si respect. A impune si a stabili reguli clare si stricte – da; a ameninta si a naste teama pentru a fi ascultat – nu.
A va pastra calmul – iata o regula esentiala pe care un parinte trebuie sa o respecte. Un copil va fi copil – nu va puteti astepta sa se poarte matur sau sa stea „cuminte” intr-un loc! Iar cand copilul nu asculta sau cand face cate o prostioara, a-ti pastra calmul este important pentru a putea interveni intr-o maniera adecvata – el este un copil, insa dumneavoastra sunteti adulti.
Nu tipati! Continuarea regulii anterioare – a tipa la copil nu este deloc o masura eficienta de a il linisti; poate merge momentan, insa sa nu credeti ca asa veti impune respect pe termen lung; de fapt, un copil va raspunde mai bine si va asculta nu cand tipati si va pierdeti calmul, ci cand abordati o atitudine rece, grava si un ton coborat, sever si strict.
Invatati-l de la inceput ce este acceptat si ce nu. Invatati-l regulile si asteptarile pe care le aveti de la el; fiti consistenti si nu ii permiteti o data sa incalce o regula fara urmari, pentru ca altadata sa va enervati pentru ca a incalcat-o! Odata ce ii interziceti ceva, asa va ramane; la fel, odata ce acceptati ceva, nu va schimbati opinia subit. Regulile le stabiliti intotdeauna avand in vedere binele copilului – si asta incercati sa ii explicati si lui.
Spuneti-i „nu” de timpuriu. Oricat de dragalas si scump este, oricat i-ati oferi si luna de pe cer si oricat va temeti sa il intristati, invatati-l cu sensul cuvantului „nu”. Nu ii oferiti tot ceea ce cere, in special jucarii sau dulciuri; invatati-l ca uneori poate avea ceva, alteori nu poate. Daca plange sau protesteaza facand urat, in public sau acasa, nu cedati – ati pierdut din prima daca cedati la plansete sau tipete! Ii spuneti „nu” si asa ramane – ii puteti spune de ce: nu aveti bani; nu are nevoie de acel ceva; are deja ceva asemanator etc.. Cu cat creste, invatati-l ca daca vrea ceva, trebuie sa merite acel ceva – sa asculte, sa isi faca sarcinile…
Stabiliti pedepse pentru incalcarea regulilor. Spuneti-i ca daca nu respecta regulile, va trebui sa respecte pedeapsa. Niciodata nu schimbati o pedeapsa! Nu apelati la pedepse fizice – ii afecteaza stima de sine si de multe ori nasc emotii negative care pot sa duca la comportamente si mai rele; sau…nasc frica – iar un parinte trebuie respectat, nu ascultat de frica. Spuneti-i ca orice regula este tot pentru binele sau, de aceea trebuie sa le invete si sa le respecte. Pedepsele eficiente trebuie date imediat dupa incalcarea regulii si trebuie mentinute; il trimiteti la colt unde trebuie sa stea linistit (daca plange, nu cedati); puteti sa il trimiteti in camera sa; sa ii interziceti o perioada o activitate placuta sau sa ii luati ceva.
Sfaturi pentru a cuminti un copil – de multe ori, pedeapsa cea mai mare este sa ii aratati ca va intristeaza si deranjeaza comportamentul sau, purtandu-va rece cu copilul o perioada. Intaririle pozitive si negative prin reactia voastra sunt foarte eficiente – cand face ceva bun, aratati-i mandrie si afectiune; cand greseste, fiti reci si stricti. De fapt, a va comporta mai distant dupa ce a gresit merge foarte bine, mult mai bine decat a tipa la el si a-i acorda implicit atentie.
Cand nu incalca reguli, ci pur si simplu se poarta razgaiat, face zgomote sau fuge din loc in loc, vrea sa fie bagat in seama. Asa ca nu ii dati ceea ce vrea si ignorati-l; daca nu se linisteste si se poarta si mai exagerat, cereti-i sa se opreasca iar daca nu asculta, apelati la o mica pedeapsa (la colt, in camera sa).
Vorbiti cu copilul. Nu il tratati de parca ar fi incapabil sa inteleaga sau de parca ce gandeste el nu conteaza! Daca se comporta rau, daca face ceva despre care stie ca este interzis, atunci cel mai sigur reactia sa este una de protest pentru ceva ce i-ati spus/facut sau una de cerere a atentiei – decat sa se simta ignorat, copilul prefera sa obtina orice tip de atentie.
Iata unul dintre sfaturile pentru a cuminti un copil: cand a facut ceva interzis, il pedepsiti; va mentineti pe pozitie si nu ii schimbati pedeapsa. Insa dupa un timp, vorbiti cu el, intrebati-l ce l-a facut sa se poarte astfel si incercati sa il ascultati cu atentie, sa ii intelegeti reactia si emotia care a nascut reactia. A va limita la pedeapsa nu este la fel de eficient – copilul se simte ignorat si tratat ca si cum nu conteaza – a vorbi cu el si a ii oferi cate putina atentie (si nu numai cand greseste) este ceea ce un parinte nu trebuie sa uite.
Incercati sa il faceti cat mai responsabil – in primul rand, invatati-l timpuriu ce e acceptat si ce nu; intrebati-l daca stie ce a gresit, daca stie de ce nu este bine ce a facut, iar daca nu, explicati-i; daca refuza sa accepte o regula, incercati intotdeauna sa ii aratati de ce aceasta e importanta si de ce e spre binele sau (puteti sa ii spuneti exemple de ce se poate intampla daca incalca o regula anume). Cand creste, permiteti-i sa fie mai independent, nu il constrangeti prin reguli care nu mai sunt necesare si lasati-i o doza de libertate – altfel, va protesta.
Mentineti copilul ocupat! Un important sfat pentru a cuminti un copil. Deoarece cel mai des, daca cel mic nu vrea sa va atraga atentia sau sa va „pedepseasca” pentru vreo nedreptate, comportamentul sau este pur si simplu o eliberare de energie. Copiii nu pot sta locului, debordeaza de energie si daca ei sunt siliti sa stea, de exemplu, in fata TV-ului, acea energie va exploda – si va veti trezi cu cel mic facand cine stie ce nazbatii.
Energia trebuie eliberata in doua sensuri – fizic, prin iesiri afara la joaca (sau cand nu puteti iesi si e prea mic sa iasa singur afara, activitati in casa, de exemplu, dans – puneti-i muzica si lasati-l sa se zbantuie) si intelectual – prin activitati ce ii mentin atentia si ii cer efort constient – cumparati-i jocuri constructive, in functie de varsta – planse de colorat, blocuri de constructie, puzzle, boardgame…
Ca parinti, niciodata nu calcati unul peste celalalt! Fiti consistenti si lucrati impreuna. Niciodata un parinte nu trebuie sa modifice o pedeapsa data de celalalt. Niciodata nu va contraziceti in fata copilului – orice opinii contrastante aveti asupra educatiei sale, le discutati in intimitate. Incercati sa nu fiti clasicii „parintele bun” si „parintele rau” – daca pastrati mereu aceste roluri separate, unul fiind mereu permisiv si dragut, celalalt mereu strict si sever, copilul va invata cum sa va manipuleze!
