Dermatofitoza la pisici sau boala numită viermi inelați, o afecțiune foarte contagioasă de natură infecțioasă

Dermatofitoza la pisici reprezinta o boala foarte contagioasa de natura infectioasa care poate cuprinde mai multe tipuri de boli fungice ce sunt cauzate de agenti patogeni de tipul ciupercilor ce traiesc in piele numite dermatofite, din genul Microsporum Canis, Microsporum Gypseum, Trichophyton Mentragophytes si altele. Acestea creeaza eczeme in tesutul mort al pielii, blanii si ghearelor pisicii.

Statisticile arata ca aceasta dermatofitoza apare in 90% din cazuri la pisici si in 50-70 % din cazuri la caini datorita agentului patogen numit Microsporum Canis – considerat cel mai contagios. In rest exista si alte tipuri de boli fungice atat la pisici cat si la caini care apar ca urmare a infectiei cu Microsporum Gypseum si Trichophyton Mentragophytes. Acesti agenti patogeni sunt foarte rezistenti si stabili in mediul inconjurator, ei nu sunt distrusi usor nici de substantele dezinfectante.

Dermatofitoza afecteaza diferite tipuri de animale. La o astfel de boala sunt sensibile bovinele mari si cele mici, porcii, caii, cainii, pisicile, iepurii, porcusorii de Guineea, animalele salbatice carnivore care sunt crescute in gradinile zoologice, vulpile, nurcile si alte animale crescute pentru blana, soarecii si sobolanii. Aceste ciuperci sunt deosebit de contagioase si pentru om, nu numai pentru animale.

La pisici si caini cele mai afectate sunt animalele tinere, mult mai mult decat cele adulte, mai ales cele care sunt foare mici, au varsta mai mica de un an. Contaminarea se face destul de usor de la animalele bolnave, atat la aceeasi specie sau la altele diferite. Astfel boala se poate transmite de la caine la pisica si invers, sau de la caine la caine, de la pisica la pisica, etc. Infectia cu agentul patogen se transmite prin contact direct, de la animalul bolnav la cel sanatos, prin pielea deteriorata, prin eritem, fisuri, zgaraieturi, muscaturi, dar si prin atingerea unor lucruri infectate, prin lese, botnite, obiecte de mobilier si de alt tip, vase in care se pune apa sau hrana, etc.

Boala apare in cazuri sporadice la soareci si sobolani. Acestia pot transmite usor agentul patogen la animalele domestice, la caini si pisici. De asemenea, boala se poate lua de la pisicile si cainii vagabonzi care se pot infecta mai usor datorita modului de viata pe care il au.

Dermatofitoza la pisici dureaza destul de mult. Perioada de incubatie depinde de agentul patogen, de gradul de infectie cu acesta si de cat de mult afecteaza sistemul imunitar al pisicii. Uneori poate dura cateva zile, alteori cateva saptamani sau luni (la animalul cu sistemul imunitar scazut), insa in majoritatea cazurilor boala tine o saptamana pana la o luna.

Simptomele in cazuri de dermatofitoza la pisici:

• Acestea depind de agentul patogen care cauzeaza boala, deci pot varia foarte mult de la un animal la altul.
• Agentul patogen poate fi diferit si in functie de el apar trei tipuri de reactii caracteristice ale acestei boli si anume: cruste, eritem (sau inrosirea pielii) si pecingine.
• Manifestarea simptomelor poate fi la suprafata pielii, in profunzimea ei sau atipica. Cea mai frecventa este forma de la suprafata pielii si apare in special la pisicile mai rezistente, la cele care sunt mici, in curs de dezvoltare si crestere sau la cele adulte care au sistemul imunitar scazut. Boala se manifesta in forma ei foliculara, in profunzimea pielii si poate deveni cronica daca nu se administreaza un tratament corect si la timp.
• In forma de suprafata in anumite zone pielea devine solzoasa, parul se rupe sau cade – deci apare alopecia.
• Boala se observa foarte bine mai ales la rasele de pisici care au blana cu fire de par lungi, la acestea ea fiind si mai des intalnita decat la cele cu blana scurta.
• In unele cazuri pielea este purulenta, apoi se usuca si apar multe cruste care favorizeaza dezvoltarea unor infectii cutanate destul de grave de stafilococ sau streptococ.
• In cea de-a treia forma atipica pielea si firele de par ale blanii se subtiaza. Pielea pare ca ar fi lovita, uneori apar pete rotunde cu putin par pe ele sau lipsite complet de acesta.
• Cand apar cruste pisica pare sa aiba rapan, uneori sunt si leziuni la nivelul pielii, unghiilor, parului de pe scalp, labe si urechi.
• Pecinginea este destul de grava, crustele apar in piele si pot ajunge pana la tesutul osos, au fost semnalate cazuri in care a ajuns chiar si in creierul pisicii.

La aparitia oricarei dintre aceste simptome animalul trebuie dus de urgenta la un medic veterinar, care ii va face o serie de analize si teste de laborator in vederea stabilirii agentului patogen si metodei de combatere a acestuia. Eczemele se pot diagnostica usor cu lampa lui Wood – o lampa cu ultraviolete sau lumina neagra prin care acestea sunt vizibile, iar firele de par apar in verde fluorescent.

Uneori se poate apela si la ajutorul unui specialist in examinarea fungilor deoarece sporii sunt greu de depistat si clasificat si astfel examinarea microscopica a firelor de par s-ar face mai usor. Exista si un test prin cultura care dureaza mai mult, pana la 10 zile, prin care se determina specia de ciuperca cu care este infectata pisica prin expunerea unei mostre din blana ei in mediu de cultura ce favorizeaza dezvoltarea fungilor si apoi observarea lor mai usor. Cand simptomele se caracterizeaza prin leziuni ciudate la nivelul pielii se recurge la biopsie.

Tratamentul poate fi mai simplu sau mai complicat in functie de forma si gravitatea bolii. Se administreaza antibiotice cu actiune antifungica. Un astfel de antibiotic este Griseofugina care se poate face intramuscular la un interval de 5-7 zile in anumite doze stabilite corespunzator pentru pisicile adulte de 1-2 ml si pentru pisicile mici sub 2 luni de 0,6-0,9 ml. Acest medicament nu se administreaza la pisicile gestante. De asemenea se prescriu medicamente ce au rol in activarea imunitatii umorale si celulare. Pecinginea la pisici se poate trata cu tinctura de galbenele.

In prevenirea acestei boli animalul poate fi vaccinat intramuscular si astfel scade considerabil riscul de a suferi din cauza infectiei cu Microsporum Canis sau cu Trichophyton Mentragophytes. Pisicile care sunt diagnosticate cu dermatofitoza trebuie obligatoriu tinute in carantina deoarece boala este foarte contagioasa.