Fibromatoza iepurilor este o boala infectioasa nemolipsitoare care se caracterizeaza prin aparitia fibroamelor la nivelul tesutului conjunctiv subcutanat in zonele extremitatilor. Aceasta boala este cunoscuta si sub denumirea de fibromul lui Shope, deoarece a fost descrisa pentru prima data de catre Shope in anul 1932, in urma observarii ei la iepurii din genul Dylvilagus sub forma unor fibroame localizate sub piele. Mai tarziu, in anul 1952 acest virus a fost clasificat de catre Fenner in grupa virusurilor variolice.
La iepure, acest virus produce o leziune nodulara care se poate vindeca si care confera un fel de imunitate fata de virusul mixomului. Acest virus se poate cultiva si in vitro, pe anumite celule renale, pe celule testiculare de iepure, sau pe celule renale de maimuta.
Fibramatoza afecteaza mai ales iepurii care apartin speciilor Oryctolagus si anumite specii care apartin genului Sylvilagus. Iepurii de camp care fac parte din genul Lepus nu sunt afectati de acest virus. Infectia are un caracter sezonier, fiind in legatura cu existenta unor insecte care se hranesc cu sangele animalelor – Aedes aegypti, Aedes triseriatus, Anopheles quadrimaculatus, Culex pipiens. Modul de transmitere a infectiei este foarte simplu, se face prin piele, prin intepaturile insectelor care contin virusul si in al caror organism acest virus supravietuieste o vreme indelungata.
Aceasta boala are o evolutie lenta, simptomele ei apar abia dupa o perioada de incubatie lunga. Principalele semne care apar sunt anumite excrescente puternic cheratinizate care se observa la nivelul tesutului conjunctiv subcutanat. Aceste excrescente se localizeaza in special pe pielea abdomenului, gatului, coapselor, spatelui, iar in cazuri mai grave apar si pe alte zone.
In functie de stadiul de evolutie al bolii fibroamele au dimensiuni mici, de cativa milimetri, sau pot fi mai mari, de cativa centimetri. Uneori apar mici tumori ale pielii (papiloame cutanate) care pot da nastere unor tumori benigne (epitelioame spinocelulare) si uneori se produc metastazari.
In fazele initiale ale bolii, leziunile sunt de tip inflamator, apoi capata un caracter fibromatos. In fazele de regres ale fibroamelor, celulele acestora trec prin anumite procese, pana la necroza, apar inflamatii periferice, care resorb tesuturile fibroamelor si astfel asigura vindecarea.
Diagnosticul se stabileste intotdeauna de medicul veterinar, pe baza unor consultatii si analize de laborator.
