O ceremonie de nunta indiana traditionala poate fi extrem de complexa si plina de ritualuri. Nuantele unei ceremonii pot de asemenea varia foarte mult din cauza unor factori ca regiunea si limba. Cuplurile moderne ar putea, de asemenea, sa aiba parte de nunti personalizate care sa evidentieze aspectele semnificative si speciale ale patrimoniului lor indian.
Desi casatoriile aranjate sunt controversate in timpurile moderne, acest lucru era o parte traditionala a nuntilor indiene. Chiar si cei care s-au indepartat de aplicarea acestui ritual isi pot implica familiile in decizia alegerii unui partener, uneori intr-un mod foarte semnificativ. Var-iksha este termenul care poate fi utilizat pentru un acord informal intre mire, mireasa si familiile lor in ceea ce priveste casatoria.
Tilak este termenul care poate fi folosit pentru logodna oficiala a mirelui cu mireasa. Aceasta logodna era in mod traditional sarbatorita in casa familiei mirelui, iar mireasa si familia ei erau prezente.
Eliminate din cadrul multor ceremonii de nunta moderne, Varmala sau Jaimala este metoda traditionala de a incepe ceremonia. Mirele, familia si prietenii lui ajungeau la casa miresei intr-o procesiune numita Barat sau baa-raat (de obicei dupa miezul noptii). Acest ritual era considerat a fi o ceremonie publica, iar mireasa, imbracata in rochie traditionala indiana, si mirele, in hainele sale traditionale, faceau un schimb simbolic de ghirlande. Invitatii ii felicitau pe miri, iar partea aceasta a nuntii culmina cu un ospat.
Dupa ceremonia publica, multi invitati plecau, iar apoi avea loc o ceremonie religioasa mai intima, efectuata de un preot hindus. Preotul ofera mantre sau incantatii zeilor si zeitelor, in numele cuplului. Ceremoniile pot implica si pot include ceremonii mai mici legate de urmatoarele divinitati: Ganesh Puja, Agni Puja, Kanyadana, Mangalsutra, Saptapadi, Silarohana. Aceasta parte a ceremoniei si juramintele de nunta sunt in mod traditional efectuate sub un baldachin decorat, in fata “focului sfant”.
Dupa invocatiile preotului, mirele si mireasa vor participa la o ceremonie numita Saat Phere sau Phere. Aceasta este partea de ceremonie in care cuplul va spune juramintele de nunta. In mod traditional, exista sapte etape ale juramintelor, si anume:
• Pasul intai: rugaciuni pentru hrana si provizii.
• Pasul doi: fericire si sanatate.
• Pasul trei: bogatie si prosperitate.
• Pasul patru: iubire reciproca, incredere si pastrarea legaturilor familiale.
• Pasul cinci: bunastarea Universului si virtute.
• Pasul sase: viata lunga, bucurie si comuniune.
• Pasul sapte: relatie – dragoste si sacrificiu.
Tinuta mirelui poate fi legata de tinuta miresei pentru a simboliza uniunea lor. Fiecare juramant va fi rostit in timp ce cuplul merge in jurul focului sfant. In timpul ceremoniei, mirele ii ofera miresei un cadou de nunta traditional ce consta intr-un colier sau mangalsutra. Dupa ultimul pas si juramant, mirele rosteste dorinta sa de prietenie de durata cu mireasa, iar Phere este completa. Tatal miresei poate spune cateva rugaciuni pentru cuplu, iar apoi mirele si mireasa sunt pronuntati in mod oficial sot si sotie.
Vidaai este ultimul pas in ceremonia de nunta indiana. Acesta este ritualul prin care mireasa isi paraseste propria familie pentru a intra in familia mirelui. Familiile isi iau ramas bun si isi arata afectiune fizica, isi ofera cadouri si binecuvantari. Mirele poate primi un semn pe frunte de la prieteni si familie, pentru a simboliza despartirea.
Desi in ceremoniile indiene de altadata, mireasa pleca de la nunta intr-un scaun Sedan, cuplurile moderne pleaca intr-o masina sau limuzina decorata. India este una din tarile care inca isi respecta traditiile din vechime, in acelasi timp incorporand elemente moderne care pot fi intalnite peste tot in lume.
