Copilul nevoias si dependent de parinte: oricand ceva nu ii reuseste din prima sau i se pare greu, incepe sa se planga si sa scanceasca, cerand ajutor – vi se pare un scenariu cunoscut? Este de inteles ca un copil are nevoie frecvent de sprijin in indeplinirea unor activitati: insa de ce devin unii copii nevoiasi, plangaciosi si dependenti de parinte? De ce, chiar la sarcini cunoscute si care nu implica provocari mari, el inca cere ajutor?
Copilul nevoias si dependent de ajutorul parintelui sau chiar si in indeplinirea unor activitati rutiniere (imbracat, mancat, aranjat lucrurile in camera, teme) a fost invatat sa fie astfel. El nu are confidenta si increderea ca poate face lucrurile bine de unul singur si nu are nici vointa de a incerca pana ce reuseste. Este obisnuit sa renunte la prima dificultate si sa ceara ajutor de la un parinte sau alta persoana – si din pacate, daca i se ofera constant acel ajutor, daca parintii fac lucrurile pentru el si in locul lui, dependenta lui de sprijinul exterior va creste.
De ce devine copilul nevoias si dependent de ajutorul parintelui
Totul incepe din copilaria timpurie – inca de la o varsta de 2-3 ani, copilul va incepe sa isi dezvolte autonomia, independenta. Va depinde in masura din ce in ce mai mica de parinte – insa uneori, parintele nu il lasa sa faca nimic de unul singur, sarind sa il ajute si sa il sprijine in orice. A incuraja independenta copilului inca din primii ani de viata este important: din momentul in care este capabil de a indeplini singur o sarcina, trebuie lasat sa o faca, chiar daca nu ii este intotdeauna prea usor.
Lasati-l sa incerce, lasati-l sa greseasca fara a interveni imediat facand totul bine, lasati-l sa vada ca, daca se straduieste, poate! A incerca, a esua, a incerca inca o data si inca o data pana ce reuseste – iata cum un copil invata sa fie increzator in fortele proprii si independent (si nu a vedea ca imediat ce nu reuseste ceva, cineva o face in locul sau).
Invatati-l cum sa faca un lucru – insa nu il faceti constant in locul sau. Vi se pare cunoscut? Copilul incearca sa indeplineasca o activitate oarecare (de la a isi incheia nasturii la a isi aranja patul) si vedeti ca se cam chinuie, astfel ca veniti imediat ocrotitori, spunandu-i „las-o pe mama”! Insa acest „las-o pe mama” nu face decat sa il invete ca mereu cineva va fi acolo sa faca lucrurile pentru el; mai mult, ii ofera convingerea ca nu ar putea sa se descurce fara ajutor din exterior – si iata cum copilul nu isi dezvolta vointa de a incerca singur si increderea ca poate reusi. Este de bun-simt ca un parinte are datoria sa il invete sa faca diferite lucruri si sa il ajute, insa invatatul inseamna a ii arata cum se face si apoi a ii cere sa incerce…
Sprijinul parintelui – prin incurajarea parintilor, copilul dobandeste increderea in fortele proprii si vointa de a indeplini si duce la capat activitati care i se par la inceput prea grele. Insa acest sprijin, asa cum s-a spus, nu inseamna sa indepliniti activitatile in locul sau! Nu putini parinti ajung sa faca in locul copilului temele sale de acasa, deoarece acesta nu se descurca – dar copilul nu se descurca pentru ca nu este invatat sa accepte provocari, sa incerce, sa doreasca sa reuseasca singur; el este invatat sa se bazeze pe ceilalti cand ceva i se pare greu.
Asadar, adevaratul sprijin al parintilor este sa il stimuleze sa incerce, sa il incurajeze si sa ii arate ca va putea sa faca lucrurile singur. Inseamna sa il invete pe copil adevarata valoare a straduintei si reusitei, a rezultatului propriei munci. Copilul nevoias si dependent de parinti nu are vointa de a persevera – dimpotriva, este obisnuit sa renunte la prima provocare.
Cand cere ajutorul parintelui… Copilul nevoias si dependent de parinte va cere ajutor cam la orice activitate care il pune intr-un mic impas: ceva nu ii iese din prima, renunta, fiind obisnuit sa se bazeze pe altii. De multe ori, nu are nevoie cu adevarat de ajutor, ar fi capabil sa reuseasca – insa el nu se crede in stare sa faca un lucru singur, se simte neajutorat si chiar crede ca nu poate fara ajutor exterior. Insa a ii oferi mereu acel ajutor nu face decat sa ii intareasca convingerea ca singur nu poate… Ce puteti face?
Sa ignorati cererea sa si sa ii spuneti sa faca cum stie singur? Nu chiar – deoarece lipsa sa de incredere in sine si lipsa vointei sa incerce constituie un blocaj; astfel ca chiar nu va reusi sa se descurce. In schimb, nu este bine pentru el nici sa ii sariti imediat in ajutor si sa faceti lucrul pentru el doar pentru ca cel mic scanceste „este prea greu”! Mergeti langa el si intrebati-l „ce anume ti se pare greu?, la ce anume nu te descurci?”.
Invatati-l sa ia fiecare activitate pas cu pas, nu sa se sperie de faptul ca pare prea grea pentru el; invatati-l sa inceapa usor si sa nu renunte cand ceva nu ii iese, ci sa caute alte cai de a face lucrurile, inainte de a cere ajutor de la altcineva. Cand ceva anume nu ii reuseste, cereti-i sa se implice in gasirea modului de a reusi; nu ii aratati pur si simplu cum se face („hai ca iti spun eu”), ci ghidati-l si cereti-i sa faca apoi singur.
Copilul nevoias si dependent de parinti poate cere atentie! Uneori, nu este vorba ca cel mic chiar nu poate sa faca ceva de unul singur: ci el nu vrea sa o faca singur, vrea sa fie cu parintele, vrea sa il simta apropiat, vrea timp si atentie din partea parintelui. „Nu pot singur” poate sa insemne „am nevoie de tine” – insa nu in indeplinirea concreta a unei activitati, ci in general. Copilul care simte ca parintii sai nu ii acorda destula atentie, destul timp, va cauta cai sa ii aduca aproape de el: iar a cere ajutor la diferite sarcini este o cale utila.
